Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 2040/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2040/2008
Ședința publică din 3 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTORI: Sergiu Leon Rus, Rodica Filip Eleonora
- - Președintele secției
GREFIER: -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, precum și recursul declarat de către pârâtul PENITENCIARUL BISTRIȚA, împotriva Sentinței civile nr. 297 din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat - reprezentat de Sindicatul Salariaților Penitenciarului Bistrița, privind și pe pârâta intimată ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtului recurent Penitenciarul Bistrița, consilier juridic, care depune delegație de reprezentare la dosar, lipsă fiind părțile în proces. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile se află la primul termen de judecată, recursurile pârâților Ministerul Justiției și, respectiv, Ministerul Economiei și Finanțelor sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, recursul pârâtului Penitenciarul Bistrița este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru - fila 14 din dosar și are aplicat un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei - fila 13 din dosar, precum și că prin memoriile de recurs pârâții au solicitat, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul în instanță al pârâtului recurent Penitenciarul Bistrița declară că nu are alte cereri.
Curtea găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursurile formulate.
Reprezentantul pârâtului recurent Penitenciarul Bistrița solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu consecința respingerii pe fond a acțiunii intimatului reclamant și acordarea cheltuielilor de judecată aferente. În susținerea recursului arată că acordarea sporurilor a fost suspendată în mod legal, iar Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, respectiv nr.OG 29/2004 limitează disponibilitățile bănești pe care ordonatorul principal de credite care este Ministerul Justiției ar fi trebuit să le aloce; pârâtul neavând aceste fonduri la îndemână nu a putut plăti sporurile prevăzute în Anexa nr. 1.1. la Ordinul nr. 945/C/2003; apreciază că Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor au calitate procesuală pasivă și, astfel, autoritatea le revine acestora în ceea ce privește asigurarea condițiilor materiale necesare în vederea desfășurării activității penitenciarelor, aprobând și repartizând alocațiile bugetare ordonatorilor de credite și, respectiv, controlând aceste fonduri.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 297 din 16 mai 2008 Tribunalului Bistrița N, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerului Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul cu Regim B și în consecință, pârâții au fost obligați la plata către reclamant a sporurilor prevăzute in Anexa 1 la ord. nr.945/C/2003, pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, calculate conform tabelului nominal depus la dosarul cauzei, sumele fiind actualizat cu indicele de inflație la data plății efective. Pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată in sumă de 42 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată introdusă la 26 noiembrie 2007, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sporurilor prevăzute în Anexa 1 la Ordinul nr.945/C/2003 corespunzător condițiilor de muncă și activităților desfășurate pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, actualizarea sumelor cu indicele de inflație la data plății efective, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii sale, reclamantul arată că în baza art. 8 al. 1 din nr.HG 281/1993 privind salarizarea personalului bugetar, s-a prevăzut pentru salariații care desfășoară activitatea în condiții periculoase a unui spor de până la 100% din salariul de bază.
Instanța a constatat că reclamantul în conformitate cu prev. legale enunțate, are dreptul de a primi sporul prevăzut în Anexa 1 la Ordinul.nr. 945/C/2003 corespunzător condițiilor de muncă și a activităților desfășurate.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale a pârâtului.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că sentința Tribunalului Bistrița Na fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Pentru a avea calitatea de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Potrivit art. 20 alin. 4 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, "Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz" iar conform art. 2 alin.(4) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor " Administrația Națională a Penitenciarelor este instituție publică de interes național, cu personalitate juridică și sediul în municipiul B", iar la art. 7 din HG nr. 1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Administrației Naționale a Penitenciarelor, irectorul general are calitatea de ordonator secundar de credite.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 10 alin.3 din același act normativ, "Unitățile subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor se înființează prin hotărâre a Guvernului și au personalitate juridică. Directorii acestora sunt ordonatori terțiari de credite".
În calitatea sa de ordonator secundar de credite, Administrația Națională a Penitenciarelor elaborează și fundamentează proiectul de buget în funcție de solicitările penitenciarelor din subordine care sunt ordonatori terțiari de credite.
Rolul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite este acela de a centraliza proiectele de buget transmise de instituțiile aflate în subordinea sa, printre care și Administrația Națională a Penitenciarelor și le înaintează Ministerului Finanțelor Publice.
Prin recursul declarat de pârâta Directia Generala a Finantelor Publice B-N, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, in sensul respingerii actiunii intimatului fata de paratul Ministerul Economiei si Finantelor, ca fiind facuta impotriva unei persoane fara calitate procesuala.
În motivarea recursului s-a arătat că Ministerului Economiei si Finantelor nu are calitate procesuala pasiva in cauza intrucat intre reclamant si Ministerul Economiei si Finantelor nu exista raporturi juridice de munca.
Ministerul Economiei si Finantelor nu a avut raporturi juridice cu reclamantul astfel ca acesta sa fie indreptatit sa formuleze cererea direct impotriva Ministerului Economiei si Finantelor.
Plata unor drepturi salariale fiind in sarcina angajatorului, orice culpa poate fi retinuta oar in sarcina acestuia. Ministerul Economiei si Finantelor nu îndeplineste conditiile prevazute de art. 282 din Codul muncii, neavand calitatea de angajator aI reclamantului.
Actiunea reclamantului nu este intemeiata fata de Ministerul Economiei si Finantelor deoarece acest minister nu se confunda cu bugetul de stat. Potrivit dispozitiilor Legii nr. 500/2002 privind finantele publice Ministerul Economiei si Finantelor este raspunzator de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum si de proiectele de rectificare ale acestor bugete.
Creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetara anuala nu pot fi utilizate pentru finantarea unui alt ordonator principal de credite.
Reclamantul nu poate actiona direct in judecata Ministerul Economiei si Finantelor pentru obligarea acestuia la plata drepturilor banesti solicitate.
Asa fiind, Ministerul Economiei si Finantelor nu poate sta in judecata in calitate de parat, intr-un proces avand ca obiect drepturi banesti ale unui salariat din afara ministerului.
Admiterea cererii formulate impotriva Ministerului Economiei si Finantelor ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume cu titlu de drepturi salariale unei persoane care nu este angajata al acestuia, incalcandu-se art. 14 din Legea nr. 500/2002.
Pe de alta parte, potrivit prevederilor art. 20 si 21 din legea mentionata Ministerul Economiei si Finantelor nu are nici calitatea de ordonator de credite fata de reclamant, aceasta calitate avand-o paratul Administratia Nationala a Penitenciarelor.
Litigiul de fata este unul de dreptul muncii ce se deruleaza numai intre salariati si angajator. Existenta unor raporturi administrative intre Ministerul Economiei si Finantelor si Administratia Nationala a Penitenciarelor, exced cadrul procesual si nu pot justifica calitatea procesuala pasiva a Ministerului Economiei si Finantelor.
Prin recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL B, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se respingă cererea reclamantului.
În motivarea recursului s-a arătat că sporurile au fost retrase cu respectarea prevederilor art.4 din.MJ nr.945/C/2003 potrivit dispozitiilor cuprinse in Legea nr.500/2002 privind finantele publice potrivit careia" nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanta si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare".
Oricum, trebuie retinut faptul ca in insasi actul normativ indicat se conditiona acordarea lor (cf. art.4 din.MJ nr.945/C/2003) de disponibilitatile banesti pe care ordonatorul principal de credite (in speta Ministerul Justitiei), ar fi trebuit sa le aloce, cu atat mai mult cu cat acordarea acestor drepturi a fost suspendata de la acordare motivat chiar de lipsa mijloacelor financiare care sa le sustina.
Pe de alta parte, se poate retine doar obligatia de punere in plata, neavand posibilitatea alocarii de fonduri necesare acordarii sporului si fara a justifica actualizarea sumei cu indicele de inflatie in lipsa dovedirii vreunei culpe in sarcina pârâtei fiind vorba de aplicarea art.1082 civ. partea finala privitor la cauza straină.
Plata sporului a fost suspendata printr-un act administrativ normativ, care ar fi putut fi contestat in baza unei proceduri administrative, de care insa reclamantul sau mandatarul sau nu au uzat (numitii facand parte din sfera de adresabilitate a actului adm. normativ).
Un motiv de recurs se regasete si in imprejurarea prevazuta de art.304 pct.6, in sensul admiterii de cheltuieli de judecata care in fapt nu s-au cerut de catre reclamant sau mandatar nici prin cererea introductiva, nici prin concluzii sau prin sustinerile orale ale partii in fata instantei.
Procedura citarii in calitate de parati a celor doua ministere (MJ si ) este una perfect compatibila cu litigiile avand ca obiect acordarea drepturilor ce deriva din raporturile de serviciu ale functionarilor publici cu statut special.
Rezulta asadar ca tuturor acestor institutii le revine in mod direct sau indirect obligatii in asigurarea conditiilor materiale necesare in vederea desfasurarii activitatii penitenciarelor, aproband, repartizand alocatiile bugetare ordonatorilor de credite si controland modul de folosire a acestora.
Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele:
Reclamantul intimat este funcționar public cu statut special la Penitenciarul Bistrița și se încadrează în prevederile art. 8 alin. 1 lit. a din HG nr. 281/1993, raportat la Anexa 1.1. la Ordinul nr. 945/C/2003 (spor TBC).
Plata acestui spor către reclamant s-a făcut până în luna august 2004, când urmare adresei nr. -/30.08.2004 a Direcției Generale a Penitenciarelor aceasta a fost sistată din lipsă de fonduri. Începând cu luna mai 2006, s-a reluat plata sporului, în baza deciziei nr. 387/11.04.2006 a Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, ceea ce înseamnă că în perioada septembrie 2004 - mai 2006, sporul nu a fost plătit titularului dreptului.
Sporul pretins de reclamant este un drept câștigat, care nu s-a pierdut în perioada în care nu s-a plătit, iar simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare plăților nu poate duce la sistarea plății, în condițiile în care ordonatorii de credite au obligația de a respecta prevederile legale, inclusiv aceea de include în proiectele de buget sumele necesare plății sporului prevăzut de lege.
Pe de altă parte prevederea conform căreia Ordinul MJ nr. 943/C/2003 se aplică numai în limita resurselor financiare avute la dispoziție, sunt contrare principiilor care guvernează raporturile dintre angajatori și salariați, putând da naștere la un comportament abuziv al angajatorului, care nu include în proiectele bugetare alocarea de sume pentru plata sporului. Posibilitatea invalidării unei componente a salariului prin neprevederea sumei aferente în buget introduce un caracter aleatoriu în materia raportului de funcție publică, similar celui de muncă. Din această perspectivă, și actualizarea sporului cu rata inflației este justificată.
Față de Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, însă, s-au respins greșit excepțiile lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că nu există raporturi juridice de muncă între reclamant și acești pârâți. generică a Ministerului Finanțelor de coordonare a acțiunilor ce sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor prin pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum si ale legilor privind aprobarea contului general, nu este de natură să creeze un drept concret și direct al recurentului de a transfera obligația de plată în contul acestui pârât. O astfel de lipsă a raportului juridic direct poate fi constatată și între reclamant și Ministerul Justiției.
Pentru a avea calitatea de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312. pr. civ. Curtea urmează să admită recursul declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N și să modifice în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva acestor pârâți.
Totodată, va Respinge recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL CU REGIM . B împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Admite recursul declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B- împotriva Sentinței civile nr. 297 din 16 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul împotriva acestor pârâți.
Respinge recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL CU REGIM . împotriva aceleiași sentințe.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Leon Rus, Rodica Filip Eleonora
--- - - - -
GREFIER
-
RED./MR
07.10.2008
3 EX.
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip Eleonora
