Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 205/2008. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizia nr. 205/

Ședința publică din data de 25 martie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție

- - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche

- - JUDECĂTOR 3: Silviu

- grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 3770/C/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 martie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 18 și 25 martie 2008.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 3770/C/2007 Tribunalul Brașov -secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.

A admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI

A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

A obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate pe anul 2005,sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății efective.

A obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtului Ministerul Administrației și Internelor sumele reprezentând drepturile mai sus acordate.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta este polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B.

Art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede că "Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională,de ordine publică și siguranță națională,în calitate de militar,polițist,funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne".

Acest text rămas fără conținut întrucât în baza art.2 alin.1 din nr.OG118/2004 acest drept a fost suspendat pentru anul 2005.

Drepturile respective însă există, deoarece ele nu au fost înlăturate de legiuitor, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.

În consecință, instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pe pârâții B și să plătească sporul de fidelitate în sumele cuvenite pe anul 2005, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății efective.

Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție, având în vedere că, gestionând bugetul de stat, are obligația să asigure instituțiilor bugetare fondurile necesare și a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.

Drept urmare, a fost obligat să vireze sumele necesare plății drepturilor în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin reprezentat în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție a MEF formulată de către pârâtul MIRA și respingerea acțiunii față de MEF.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:

Așa cum este reglementată în art. 60 - 63 Cod procedură civilă instituția chemării în garanție reprezintă acea formă de participare a terților l activitatea judiciară care conferă uneia din părți posibilitatea de a solicita introducerea în cauză a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul, deci această instituție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire care nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor; cererea de chemare în garanție este o acțiune pe care reclamantul sau pârâtul o poate introduce în procesul civil împotriva unei alte persoane pentru ca aceasta să participe la apărarea sa, iar în cazul pierderii procesului pentru a obține, prin aceeași hotărâre, obligarea chematului în garanție la plata sumelor reținute cu titlu de salarii.

Temeiul unei astfel de cereri trebuie să îl constituie obligația de garanție ce îi revine chematului în garanție în baza legii sau a contractului ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc în cauza de față.

Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat indemnizațiile cuvenite de drept reclamantului, nu îi conferă acestuia nici o garanție egală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă; ministerul finanțelor publice, procurorul general sunt ordonatori principali de credite, iar conform art. 23 alin. 3 din Legea nr. 72/1996, privind finanțele publice (în vigoare până la data de 01.01.2003 și nr. 500/2002 care intră în vigoare la 01.01.2003, art. 19-35): "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite"; Guvernul este cel răspunzător de realizare prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.

Doctrina juridică (, Participare părților în proces civil) a statuat că cererea de chemare nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personal nepatrimoniale și nici în litigiile de muncă, pe același considerent că raporturile de muncă există între instituția angajatoare, alta decât Ministerul Economiei și Finanțelor și angajați - reclamanții din litigiu.

Pentru considerentele dezvoltate mai sus cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor este inadmisibilă.

În mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție dispunând obligarea la virarea fondurilor de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salarială, reactualizate ce fac obiectul cererii introductive.

Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite așa cum este Ministerul Public, Ministerul Economiei și Finanțelor neputând fi obligat la plata și acordarea de drepturi pentru salariații altor instituții.

Atribuții în angajarea, salarizarea, acordarea drepturilor reclamanților au Ministerul Internelor și Reformei Administrative; raporturile de muncă există între reclamant și instituțiile pârâte, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.

Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile art.304 ind.1 Cod pr.civ. Curtea constată că recursul este nefundat, sentința atacată fiind temeinică și legală.

În privința chemării în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de recurs constată că, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice are următoarele atribuții: pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; aprobă clasificațiile bugetare și modificările acestora, analizează propunerile de buget; asigură monitorizarea execuției bugetare; blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc.

De asemenea, potrivit HG 208/2005 (vechea reglementare) și HG nr.386/2007 (noua reglementare) privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a elabora proiectul de buget de stat și proiectul de rectificare a bugetului de stat, precum și de a aproba includerea diferitelor propuneri de cheltuire a banilor publici formulate de ceilalți ordonatori principali de credite, iar potrivit art.3 alin1 lit.A pct.10, are atribuția de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar, ceea ce presupune o limitare evidentă a libertății de acțiune a ordonatorilor principali de credite sub aspectul plății unor drepturi salariale care nu fuseseră incluse în bugetul anual sau rectificarea bugetară a acelui ordonator principal de credite, plăți impuse pe calea hotărârilor judecătorești.

Pe de altă parte, conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor are printre atribuțiile sale și pe acelea de: a pregăti proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; de a aproba clasificațiile bugetare și modificările acestora, de a analiza propunerile de buget; de a asigura monitorizarea execuției bugetare; de a bloca sau de a reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc.

Ordonatorii de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare potrivit art. 21 din aceeași lege și au o serie de responsabilități prevăzute de art. 22.

De asemenea, legea mai stabilește că proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 28 din Legea nr. 500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite puterea de decizie o are conform legii Ministerul Finanțelor Publice, care poate să cuprindă sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse de ordonatorii principali de credite. De asemenea doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești.

Recurentul nu a fost chemat în garanție pentru a plăti el drepturile salariale unor persoane angajate la instituții subordonate altui ordonator de credite (în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative), ci a fost obligat să asigure aceste sume în conformitate cu atribuțiile ce-i revin conform Legii privind finanțele publice.

Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate cere direct rectificarea bugetului său și alocarea unor fonduri suplimentare, aceasta trebuie să se realizeze prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice.

Pentru aceasta s-a admis cererea de chemare în garanție, pentru ca Ministerul Economiei și Finanțelor să cuprindă în proiectul legii de buget sau în propunerea de rectificare și aceste sume pentru ordonatorul principal de credite Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Curtea reține că în mod corect a interpretat prima instanță dispozițiile legale și a soluționat acțiunea introdusă de reclamantă.

Pentru considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin.1 Cod procedura civilă raportat la prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 3770/C/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- --- - - -

Grefier,

Red. /25.04.2008

Dact./15.05.2008/2 ex.

Jud.fond:

Președinte:Georgeta Bejinaru Mihoc
Judecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Silviu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 205/2008. Curtea de Apel Brasov