Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 205/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 205
Ședința publică din data de 6 februarie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu a - -
- - -
Grefier - Nora
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții, G, toți cu domiciliul ales în,-, județul B, împotriva sentinței nr. 1377 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în comuna,-, județul
Recursul este timbrat cu taxă de timbru în valoare totală de 38 lei (19x2) și timbru judiciar în valoare totală de 2,85 lei (19x0,15), conform dovezilor atașate la dosarul cauzei și anulate de instanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenții, G, și intimata pârâtă Primăria comunei.
Procedura este legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recurenții reclamanți au solicitatjudecata în lipsăîn cuprinsul motivelor de recurs, iar intimata pârâtă Primăria comunei a depus la dosarul cauzei întâmpinare (înregistrată sub nr. 1690 din 3 februarie 2009 la Registratura acestei instanțe), prin care a solicitat șijudecata în lipsă,după care:
Curtea, luând act de împrejurarea că părțile au solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 4149/114/05.11.2008, reclamanții, G, și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei, județul B pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei la acordarea drepturilor bănești actualizate cu indicele de inflație reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, de la data nașterii dreptului (01.01.2004) și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că prin cererea înregistrată sub nr. 2687 din 29.09.2008, au solicitat pârâtei plata drepturilor precizate, îndeplinind astfel condiția efectuării procedurii prealabile conform art. 7 din legea nr. 554/2004.
Reclamanții mai susțin că începând cu data de 23.11.2004 a fost dispusă suspendarea acordării sporurilor conform dispoziției art. 44 din nr.OUG 92/2004 și art. 48 din nr.OG 2/2006.
Se concluzionează că actele normative invocate au suspendat cursul prescripției dreptului la acțiune astfel cum prevede dispoziția art. 13 lit. a și art. 15 din Decretul nr. 167/1958, iar în temeiul art. 64 alin.3 din Legea nr. 24/2000, dispozițiile afectate de suspendare au reintrat de drept în vigoare.
Reclamanții consideră că au dreptul la acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază având în vedere dispoziția art. 38 din Codul Muncii, art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999, republicată, apreciind că suspendarea succesivă a aplicării ultimei dispoziții nu echivalează cu abrogarea acesteia.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispoziția art. 31 alin.1 lit. c și d, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 38 și 39 din Legea nr. 53/2003, art. 112 Cod pr. civilă.
Pârâta Primăria comunei a formulat întâmpinare prin care și-a exprimat acordul cu acțiunea formulată, susținând că prin acte normative succesive drepturile solicitate au fost suspendate, iar suspendarea a încetat la data de 01.01.2007 prin intrarea în vigoare a Legii nr. 251/2006.
Prin sentința nr.1377/26.11.2008 Tribunalul Buzăua respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, G, și în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei, județul
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art.29 alin.1 lit.c) și d) (devenit ulterior art.31) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, instanța reține că " pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului și d) suplimentul gradului."
Conform art. 31 alin.3 din lege " salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici ".
Tribunalul a mai constatat că dispoziția art.29 din Legea nr.188/1999 a fost introdusă prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediu de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
Pentru perioada 2004-2006, tribunalul a reținut că prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și OG nr.21/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Din interpretarea dispozițiilor legale evocate, rezultă că suplimentele solicitate de către funcționarii publici, urmează a fi reglementate prin legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
În condițiile în care această lege nu a fost adoptată până acum de către legiuitorul român funcționarilor publici le sunt aplicabile în acest moment prevederile din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care s-au acordat funcționarilor publici în anul 2007 cu modificările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art.1 din nr.OG6/2007, acest act normativ " reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare". Prin urmare, nr.OG6/2007 este un act normativ distinct de legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici la care se face trimitere in cuprinsul art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999 și nu poate constitui temei al acordării suplimentului postului și treptei de salarizare solicitate de către reclamanți.
Tribunalul a concluzionat că nașterea drepturilor salariale prevăzute de art.29 din Legea nr.188/1999, devenit ulterior art.31 din Legea nr.188/1999, va avea loc la momentul adoptării legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
În acest sens în aplicarea dispoziției legale la care s-a făcut referire Agenția Națională a Funcționarilor publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa un mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind conform dispozițiilor art.89 din Legea 188/1999 mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici compus din componentele la care s-a făcut referire mai sus, însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea ( cuantificarea și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului).
Pentru a fi posibilă cuantificarea ( calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existenta unor dispoziții date în aplicarea ( executarea) art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, atribuții ce revin fie legiuitorului în cadrul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege fie guvernului în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea 188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată prin lege modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, tribunalul nu se poate substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectiv.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanți.
Impotriva acestei sentințe au formulat recurs în termen legal reclamanții, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au susținut că, în fapt, prin sentința recurată, instanța de fond le-a respins cererea prin care au solicitat obligarea Primăriei comunei la acordarea drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Susțin recurenții că începând cu data de 23.11.2004 a fost dispusă suspendarea acordării acestor sporuri conform art.44 din nr OUG-92/2004 și art.48 din nr.OUG2/2006, aceste acte normative suspendând cursul prescripției dreptului la acțiune potrivit art.13 lit.a și art.15 din Decretul nr.167/1958 iar în conformitate cu dispozițiile art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind tehnica de elaborare a actelor normative dispozițiile afe4ctate de suspendare reintră de drept în vigoare.
Au arătat recurenții că dispozițiile legale de suspendare a acordării celor 2 suplimente salariale corespunzătoare postului și respectiv treptei de salarizare nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării acestui drept, ci doar suspendarea exercițiului dreptului, suspendare care nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care prevede acest drept. Astfel, pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o obligație lipsită de conțin ut ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un asemenea drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat iar nu înlăturat.
Consideră reclamanții că acțiunea lor este întemeiată atât timp cât cereri cu același obiect ale altor funcționari publici au fost admise de aceeași instanță.
Se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimata-pârâtă Primăria comunei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 189/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicată, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dreptul funcționarilor publici la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost introdus prin Legea nr. 161/2003, care a modificat dispozițiile art. 29 din Legea nr. 189/1999, devenit art. 31 după republicarea din anul 2007.
Aceste drepturi au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004, suspendare care și-a produs efectele până la data de 1.01.2007.
Instanța de fond a reținut în mod corect că această suspendare nu echivalează cu desființarea dreptului la acordarea celor două sporuri, astfel încât nu se poate considera că acest drept nu a existat pentru perioada în care exercițiul său a fost doar suspendat.
Curtea reține că prin dispozițiile art. 31 din Legea nr. 189/1999 se recunoaște dreptul funcționarilor publici la acordarea celor două sporuri fără a stabili cuantumul acestora, nici în sumă fixă și nici în sumă procentuală raportată la salariul de bază.
Una din condițiile de fond ale unui raport juridic este reprezentată de existența unui obiect al raportului juridic care să fie determinat sau determinabil.
În cazul de față, obiectul raportului juridic între funcționarul public și autoritatea publică îl reprezintă dreptul funcționarului la acordarea celor două sporuri, respectiv obligația corelativă a autorității de a acorda aceste sporuri.
Acest obiect nu este însă nici determinat și nici determinabil, deoarece nu s-a stabilit cuantumul celor două sporuri, iar autoritatea publică nu poate fi obligată să acorde un spor fără a se preciza cuantumul acestuia.
Acest cuantum se poate stabili prin lege sau alt act normativ având forța juridică a legii, printr-un act normativ având forța juridică inferioară legii sau pe calea unui acord colectiv între autoritatea publică și funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul acesteia.
Curtea mai reține că până în prezent nu s-a stabilit cuantumul celor două sporuri printr-un act normativ, colectiv sau individual, astfel încât obligația autorității publice de acordarea sporurilor, obligație cunoscută de lege, nu poate forma obiectul unei acțiuni în justiție.
Reclamanții au solicitat acordarea celor două sporuri în cuantum de 25 % din salariul de bază, fiecare, fără ca vreo dispoziție legală să stabilească acest cuantum.
În mod legal prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanți deoarece aceștia nu au putut indica dispoziția legală care să stabilească acest cuantum de 25% din salariul de bază.
În consecință, Curtea constată că nu există un drept subiectiv al funcționarului public la acordarea celor două sporuri, un astfel de drept existând în patrimoniul funcționarilor publici din momentul stabilirii cuantumul sporului.
Susținerile recurenților privind împrejurarea că alte acțiuni ale funcționarilor publici având același obiect au fost admise de prima instanță urmează a fi înlăturată deoarece jurisprudența nu constituie izvor de drept și, oricum, nu s-a făcut dovada că respectivele hotărâri ar fi rămas irevocabile.
Față de cele reținute, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, G,, toți cu domiciliul ales în,-, județul B, împotriva sentinței nr. 1377 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în comuna,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu
- - - -a - - - -
Grefier,
Nora
Red./CC
2 ex/27.02.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu
