Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 206/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 206/ DOSAR nr-
Ședința publică din 25 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.3650/com din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 11 martie 2008, când părțile au lipsit, iar instanța - pentru a da acestora posibilitatea să depună concluzii scrise în conformitate cu dispozițiile art.146 Cod procedură civilă, și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă -, a amânat pronunțarea pentru 18 și respectiv 25 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 3650/com/13 noiembrie 2007 Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție al Județului B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, și în consecință:
Au fost obligați intimații să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de concediu pe anii 2004, 2005, 2006, actualizată cu rata inflației, până la data efectuării plății.
A obligat pe intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății primelor de concediu ale reclamanților.
A obligat pe intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare achitării drepturilor menționate mai sus.
A respins pretențiile reclamanților care nu au desfășurat activitate în perioada în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții sunt polițiști în cadrul
Potrivit art.37 alin. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu ocazia plecării în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Deși îndeplineau condițiile pentru a beneficia de dreptul respectiv, reclamanților nu li s-a acordat, deoarece textul de lege care îl prevedea a fost suspendat prin legile anuale ale bugetului de stat, până la 31.12.2007.
Dreptul în cauză însă a existat pe întreaga perioadă a suspendării, textul de lege nefiind abrogat, iar asigurarea realizării lui fiind conformă cu principiul constituțional al garantării drepturilor legal acordate.
În sensul celor de mai sus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia de îndrumare nr. XII din 05.02.2007.
În consecință, instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pe intimații și Ministerul Internelor și Reformei Administrative să prevadă în buget și să achite reclamanților primele de concediu pentru perioada 2004 - 2006, corespunzător activității fiecăruia în această perioadă.
În temeiul art. 1082 și 1084 din Codul civil, coroborate cu art. 161 alin.4 din Codul muncii, în scopul acoperirii integrale a prejudiciului cauzat prin neplata la termen a drepturilor în cauză, s-a dispus ca sumele care vor fi plătite să fie actualizate în raport cu rata inflației, până la data plății efective.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât conform nr.HG 208/2005, acest minister gestionează bugetul de stat și are obligația de a asigura instituțiilor bugetare fondurile necesare plății drepturilor salariale angajaților acestora.
Sub acest aspect a fost admisă acțiunea împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru a fi obligat să vireze și respectiv PJ. B fondurile necesare plății drepturilor care formează obiectul prezentei acțiuni.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanță în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece acest minister nu trebuie confundat cu statul român și nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții. Atribuții în acest sens are numai Ministerul Internelor și Reformei Administrative, respectiv Inspectoratul Județean de Poliție
Acțiunea reclamanților este neîntemeiată, deoarece drepturile acestora la prima de concediu au fost suspendate prin legile bugetului de stat.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurentă, precum și din prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Prima instanță în mod corect a reținut că recurentul are calitate procesuală pasivă deoarece, recurentul, în baza dispozițiilor art.19 lit.a din Legea nr.500/2002 și a art.42 alin.1 din Legea nr.511/2004, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principală de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete. Ministerul Internelor și Reformei Administrative are sarcina de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor subordonate în calitate de ordonator principal de credite. Ca atare, fiecare din aceste două ministere are atribuții specifice, dar, în același timp are obligația de a asigura fiecare resursele necesare angajatorului în vederea efectuării plăților restante către reclamanți.
Recurentul trebuie să aibă în vedere la elaborarea proiectului de buget și aceste sume cuprinse în hotărârile judecătorești, astfel că acesta nu a fost obligat să plătească drepturile bănești angajaților B, ci să aloce sumele necesare, îndeplinindu-și atribuțiile ce-i revin conform Legii nr.500/2002.
Pe fondul cauzei se poate constata că în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamanților.
Potrivit art.37 alin.2 din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Rezultă că dreptul la prima de concediu s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor prerogativele de a pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani. Aceste dispoziții legale au fost suspendate succesiv prin legile bugetului de stat.
Textele prin care a fost suspendată succesiv plata primei de concediu pentru anii 2004 - 2006 nu mai sunt în vigoare, dar se constată că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece, dreptul la prima de concediu nu a fost înlăturat ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea legalității acestor suspendări revine, potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 instanței de judecată iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței. Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus menționate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art.16, 41 și 53 din Constituția României, neputându-se suspenda, retroactiv, un drept câștigat sub imperiul nr.OG38/2003.
Prima de concediu reprezintă drepturi de remunerare care fac obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamanți, iar acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare sau a lipsei fondurilor necesare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamantului.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursul pârâtului, nefiind îndeplinite condițiile art.304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.3650/COM/13.11.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.03.2008.
Președinte Judecător Judecător
- --- - - -
Grefier
Red.BG/25.03.2008
Dact.LD/27.03.2008/ 2 ex.
Jud.fond. - C
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Silviu
