Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 223/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 223 /R/2008 Dosar nr-
Ședința publică din data de 25 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Silviu Barbu
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta Bejinaru
- - - - președinte de secție
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul împotriva sentinței nr. 3706/COM din20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect - drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 18 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și în baza dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 25 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 3706/COM/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimații Ministerul Economiei și Finanțelor și Garda Financiară - Comisariatul Regional
Au fost obligați pe intimații să-i plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2004 -2005, sume care vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective; au fost respinse restul pretențiilor.
Pentru dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: reclamantul, a fost încadrat în calitate de comisar de gardă financiară din data de 01.07.2000 până în data de 15.06.2005, în cadrul DGFP H și în cadrul Gărzii Financiare B, din data de 01.01.2004.
În această calitate, avea dreptul potrivit art. 34, alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu de odihnă.
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată prin art. 3, alin. 1 din OUG nr. 33/2001 și apoi succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat, până la 31.12.2006.
Instanța de fond a constatat că dispozițiile de suspendare contravin art. 41 și 53 din Constituția României, deoarece dreptul la primă de concediu fiind un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discreționar și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea contravine și dispozițiilor art. 38 din Codul Muncii în conformitate cu care, "orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".
Față de aceste dispoziții instanța de fond a constatat că suspendarea dreptului la primă de concediu este lipsită de eficiență juridică și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ de abrogare a dreptului respectiv înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și se impune a fi acordat retroactiv.
Instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada ce depășește 3 ani în urmă de la data introducerii acțiunii, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, deoarece dreptul la primă de concediu fiind suspendat și dreptul la acțiune, pentru valorificarea lui.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Garda Financiară B se constată că aceasta este întemeiată numai în parte.
Din carnetul de muncă al reclamantului reiese că a fost încadrat la Garda Financiară B de la 1.01.2004 până la 15.06.2005, anterior funcționând în cadrul Direcției Generale al Finanțelor publice H.
În consecință, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pe intimata Garda Financiară B să-i plătească prima de concediu pe anii 2004 și 2005, actualizată în raport cu rata inflației la data plății.
Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de ordonator principal de credite a fost obligat să asigure fondurile necesare plății drepturilor mai sus menționate.
Pentru restul pretențiilor reclamantul are posibilitatea să se îndrepte împotriva DGFP H.
A fost respinsă cererea privind cheltuielile de judecată întrucât nu se poate reține culpa procesuală a intimatelor, din moment ce dreptul la primă de concediu fiind suspendat prin lege, nu au avut posibilitatea să aloce credite bugetare pentru plata ei.
În cauză a formulat recurs reclamantul, solicitând instanței de recurs modificarea sentinței nr.3706/COM/2007 în sensul obligării intimaților și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea în fond a cauzei, solicitând, de asemenea, obligarea acelorași intimați la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea cererii de recurs, reclamantul a arătat că Instanța de fond în mod netemeinic a respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată motivat de faptul că "nu se poate reține culpa procesuală a intimatelor", din moment ce dreptul la prima de concediu fiind suspendat prin lege nu au avut posibilitatea să aloce credite bugetare pentru plata ei.
În conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată".
În speță cererea de plată a cheltuielilor de judecată este motivată în plus și de faptul că, recurentul a formulat și transmis la data de 21.06.2007 o plângere în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004 încercând rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului, fapt care nu s-a întâmplat fiind nevoit ulterior să se adreseze instanțelor de judecătorești.
În drept a invocat art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și obligarea intimaților la plata către recurent a cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea în fond și recurs a prezentei cauze.
În întâmpinarea formulată, pârâta Garda Financiară-secția județeană Bas olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, deoarece pârâta nu are nicio culpă în cauză câtă vreme plata primelor de vacanță a fost suspendată prin lege, iar soluționarea litigiului pe cale amiabilă nu era posibilă.
Examinând cauza prin prisma recursului declarat, precum și actele și lucrările dosarului, instanța de recurs constată că recursul este fondat, în privința taxelor de timbru, inclusiv timbru judiciar, precum și a onorariului de avocat în sumă de 100 lei, sume achitate de către reclamant în cauză, cu ocazia judecății în fond.
Astfel, instanța de recurs constată că recurentul reclamant a achitat la fond suma de 40 lei taxă de timbru, timbre judiciare de 0,30 lei, precum și onorariul de avocat de 100 lei. Potrivit art.274 alin.1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Din întreaga reglementare privind cheltuielile de judecată, în special din cuprinsul art.274 alin.2 Cod pr.civ. rezultă că instanța poate obliga partea ce a căzut în pretenții numai la acele cheltuieli de judecată dovedite. Instanța de recurs constată că recurentul reclamant a dovedit că a plătit sumele pe care le pretinde cu titlul de cheltuieli de judecată, dar instanța de fond nu i le-a acordat, neobservând astfel dispozițiile art.274 alin.1 și 2 Cod pr.civ.
Prin urmare, instanța de recurs urmează a admite recursul declarat de reclamantul și va obliga pârâții Garda Financiară - Comisariatul Regional B și Ministerul Economiei și Finanțelor să îi plătească reclamantului suma de 140,30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, iar pentru recurs, va obliga pe intimații pârâți să plătească recurentului reclamant suma de 2,15 lei cheltuieli de judecată în recurs, tot în temeiul art.274 alin.1 și 2 Cod pr.civ. Instanța de recurs va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3706/COM /20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâții Garda Financiară - Comisariatul Regional B și Ministerul Economiei și Finanțelor să îi plătească reclamantului suma de 140,30 lei cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Obligă intimații pârâți să plătească recurentului reclamant suma de 2,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.03.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. - 29.04.2008
Dact - 30.04.2008/2 ex.
Jud fond- C/
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Barbu, Georgeta Bejinaru
