Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 208/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. - -
SENTINȚA nr.208/CA/2009 -
Ședința publică din 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ - primă instanță - formulată de reclamantul, din S M,-, județul S M, în contradictoriu cu pârâții RATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ BUD. cu sediul în B,-, sector 6 și MINISTERUL și INTERNELOR B, cu sediul în B, nr.1 A, sector 1, având ca obiect - ANULARE TRATIV PRIVIND FUNCȚIONARII PUBLICI.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei prin chitanța nr. - din 21.10.2009 și timbru judiciar mobil în valoare de 0,3 lei, dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 21.10.2009, când părțile au pus concluzii care au fost cosemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având nevoie de timp în vederea deliberării, instanța a amânate pronunțarea pentru acest termen, când:
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 29 aprilie 2009, formulată de SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL - Biroul teritorial din RATUL JUDEȚEAN al POLIȚIEI DE FRONTIERĂ S M, în numele membrului de sindicat, s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâții RATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ BUD. și MINISTERUL și INTERNELOR, anularea ției nr.-/16 martie 2009 și a Or
dinului nr. -/13 aprilie 2009, emise de pârâți.
În motivarea acțiunii se arată că prin ția nr.-/2009 s-a reținut săvârșirea de către comisarul de poliție a abaterii disciplinare de neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege, întrucât nu a respectat prevederile dispoziției RATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ BUD. nr.7116/25 iunie 2008, în sensul că din data de 13.08.2008 și până la data efectuării cercetării prealabile (04.03.2009) la Sectorul poliției de frontieră nu au fost întocmite studii de caz, nefiind identificat vreun document din care să reiasă că au fost analizate și prelucrate aceste studii de caz, respectiv că nu a respectat prevederile anexei 9 art.1 și art.5 din ția nr. II - întrucât verificările privind notele de cunoaștere ale agenților, au fost efectuate superficial și șablonist și au fost returnate la sector de către conducerea SMp entru refacerea acestora.
Reclamantul arată că ția nr.7116/25.06.2008 precizează că " fiecare eveniment privind trecerea ilegală a frontierei va fi analizat cu atenție și operativitate de către șefii structurilor în raza cărora a fost constatat " dar comisarul de poliție este adjunct al șefului sectorului poliției de frontieră, neîndeplinind funcția de " șef de structură ", această funcție era ocupată în perioada supusă cercetării de către altă persoană. Totodată se arată că această atribuție nu este precizată în fișa postului pentru comisarul de poliție, situație în care abaterea reținută în sarcina acestuia este netemeinică și nelegală.
Referitor la nerespectarea prevederilor ției nr. II -, se arată că în această dispoziție se stipulează că " nota de cunoaștere este documentul care reflectă rezultatul verificărilor efectuate de personalul specializat din cadrul formațiunilor de resurse umane, independent sau cu sprijinul altor structuri specializate ", ori structura din care face parte comisarul de poliție nu este o structură de resurse umane, iar acesta nu are prevăzute în fișa postului atribuții specifice pe linie de resurse umane sau personal.
Împotriva dispoziției de sancționare s-a formulat contestație care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Ordinul nr.-/13.04.2009, cu toate că în acest ordin se face referire la Raportul nr. -/06.04.2004 al în care se precizează că în urma reanalizării documentelor de cercetare prealabilă, nu mai este reținută în sarcina comisarului de poliție fapta de nerespectare a prevederilor ției nr. II 960/2004. Cu toate acestea, prin ordinul prin care se soluționează contestația, este menținută sancțiunea dispusă, ceea ce este vădit disproporționat și denota mai degrabă intenția de a aplica o sancțiune fără a se avea în vedere temeinicia acestei măsuri și fără a se ține cont de prevederile art.58 al.8 din Legea nr.360/2002.
În drept se invocă dispozițiile art.51 din Constituția României, art.28 din Legea nr.54/2003 și Legea nr.360/2002.
În probațiune s-a depus de către reclamant adresa prin care se comunică dispoziția de sancționare, contestația formulată împotriva acesteia, adresa prin care i s-a comunicat răspunsul în soluționarea contestației, ordinul prin care s-a soluționat contestația.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâtul se invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât potrivit dispozițiilor art.28 al.1 și 2 din Legea nr. 54/2003 "organizațiile sindicale apără drepturile membrilor săi ce decurg din statutele funcționarilor publici precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești ", în exercitarea acestor atribuții având dreptul de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor de sindicat, fără un mandat expres în acest sens, iar din aceste dispoziții rezultă că orice altă acțiune în justiție, în afara celor prin care se urmărește apărarea sau realizarea drepturilor prevăzute la alin.1 al art.28, necesită existența unui mandat expres din partea fiecărei persoane.
Prin Întâmpinarea formulată în cauză de către pârâtul RATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ BUD. se arată că, comisarul de poliție este adjunct al șefului de sector și în această calitate beneficiază de indemnizație de comandă, spor ce se acordă numai persoanelor care îndeplinesc atribuții ce implică calitatea de șef. În cuprinsul Raportului motivat nr.-/06.04.2009 se arată că la pct.5 lit. b din fișa postului adjunctului șefului de sector nr. S /-/03.03.2006 se prevede că acesta conduce activitatea operativă la nivelul subunității și îndeplinește obligațiile stabilite pentru conducerile structurilor ( ) prin ția nr. 7116/2008, situație în care acesta trebuia să întocmească studii de caz pentru fiecare eveniment de frontieră în vederea identificării deficiențelor și a cauzelor generatoare ale acestora. Mai mult, prin Rapoartele personale nr. 282/05.03.2009 și nr.279/05.03.2009 funcționarul public cu statut special precizează că " în perioadele 26.03.2007 - 29.06.2007, 01.09.2007 - 01.03.2008, precum și începând cu 20 ianuarie 2009 am îndeplinit și îndeplinesc și atribuțiile șefului de sector ".
Cu privire la faptul că, deși una din faptele menționate în dispoziția de sancționare nu mai este reținută în sarcina comisarului de poliție, iar sancțiunea este păstrată prin ordinul prin care s-a soluționat contestația, pârâtul apreciază că, față de consecințele practice ale abaterii disciplinare constatate, raportat la dispozițiile art. 59 al. 4 din Legea nr. 360/2002, au fost respectate toate principiile ce stau la baza aplicării unei sancțiuni disciplinare.
În probațiune s-a depus de către pârât Raportul motivat, raportul de cercetare prealabilă, proces verbal de prezentare a conținutului raportului de cercetare prealabilă, rapoartele personale întocmite de către comisarul de poliție și dispoziția de sancționare.
La termenul de judecată din data de 21 octombrie 2009, instanța a constatat că Sindicatul nu are calitate de reprezentant legal în cauză, deoarece dispozițiile art.28 din Legea nr.54/2003 nu sunt aplicabile în speță, iar reclamantul a arătat că își însușește acțiunea formulată de sindicat în numele său.
Pârâtul a invocat lipsa calității procesuale pasive a acestuia, considerând că nu ordinul emis de acesta produce efecte, ci dispoziția de sancționare.
Examinând cauza, prin prisma înscrisurilor de la dosar și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, instanța constată următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului, invocată de pârâtul, a rămas fără obiect, instanța constatând la termenul din 21.10.2009 că sindicatul nu are calitate de reprezentant legal în cauză.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a MINISTERUL și INTERNELOR este neîntemeiată și va fi respinsă deoarece prin acțiunea formulată în cauză reclamantul a înțeles să solicite și anularea Ordinului nr.-/13.04.2009, situație în care s-a impus citarea în cauză și a emitentului acestui act administrativ, pentru a-și putea formula apărarea în acest sens.
Sub aspectul fondului cauzei, instanța constată că ția nr. -/16.03.2009 și Ordinul nr.-/13.04.2009 emise de pârâți sunt nelegale.
Prin ția nr.7116/2008 reclamantul a fost sancționat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 10 % pe o perioadă de 3 luni, pentru săvârșirea abaterii disciplinare de neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege, constând în: nerespectarea anexei 9 art.1 și art.5 din ția nr. II - în sensul că verificările privind notele de cunoaștere ale agenților de poliție, S HG și au fost efectuate superficial, existând neconcordanțe între aprecierile pozitive făcute la adresa acestora și situația reală; nerespectarea ției nr.7116/25.06.2008 întrucât în perioada 13.08.2008 - 04.03.2009 la nivelul nu au fost întocmite studii de caz pentru evenimentele de frontieră, în anul 2009 fost un singur eveniment de frontieră, în urma căruia nu a fost întocmit studiul de caz și nu a fost identificat un document din care să reiasă că acesta a fost analizat și prelucrat.
Prin aceeași dispoziție de sancționare s-a dispus și retragerea salariului de merit al reclamantului.
Prin Ordinul nr.-/13.04.2009 a fost respinsă contestația formulată de reclamant și menținută sancțiunea aplicată, cu motivarea că sunt neîntemeiate, motivele invocate în apărare referitor la faptul că nu îndeplinește funcția de șef de structură, iar în perioada analizată nu a fost delegat să îndeplinească atribuțiile acestuia, reținându-se totodată că în Raportul nr. -/06.04.2009 se precizează faptul că nu se poate reține în sarcina contestatorului încălcarea prevederilor din anexa nr.9 la ția nr. II-, întrucât conform fișei postului nu avea atribuții în acest sens.
Întrucât și din ordinul prin care s-a soluționat contestația rezultă faptul că nu se poate reține în sarcina contestatorului nerespectarea prevederilor din anexa nr.9 la ția nr. II-, reținându-se doar că reclamantul se face vinovat de nerespectarea prevederilor ției nr.7116/25.06.2008, instanța de judecată va analiza cauza doar cu privire la acest aspect.
În speță, instanța constată că este neîntemeiată reținerea de către pârâți a faptului că reclamantul se face vinovat de nerespectarea prevederilor ției nr.7116/25.06.2008, constând în aceea că în perioada 13.08.2008 - 04.03.2009 nu a întocmit studii de caz pentru evenimentele de frontieră.
Conform prevederilor acestei ții " fiecare eveniment privind trecerea ilegală a frontierei va fi analizat cu atenție și operativitate de cătreșefii structurilorpe raza cărora au fost constatate ".
La reclamantul îndeplinea funcția de adjunct șef sector, iar funcția de șef de sector era ocupată de către altă persoană. Prin urmare, studiile de caz trebuiau întocmite, conform prevederilor acestei dispoziții, de către șeful Sectorului Poliției de Frontieră, iar de către adjunctul acestuia doar în situația în care i-ar fi stabilit, prin dispoziții speciale, obligația de a îndeplini și atribuțiile șefului de sector.
În Raportul de cercetare prealabilă întocmit în cauză (filele 51-68) se menționează faptul că, din raportatele prezentate de reclamant privitoare la activitatea desfășurată în anul 2008 și în luna ianuarie 2009, a rezultat că acesta a fost numit adjunct șef începând cu 15.02.2006, că a îndeplinit și atribuțiile șefului de sector în perioadele 26.03.2007 - 29.06.2007 și 01.09.2007 - 01.03.2008, iar începând cu data de 01.02.2008 a îndeplinit numai funcția de adjunct șef, iar ulterior începând cu 20 ianuarie 2009 îndeplinit și atribuțiile șefului de sector.
Din același Raport de cercetare prealabilă rezultă faptul că în luna septembrie 2008 reclamantul a fost în concediu de odihnă, iar în luna octombrie 2008 fost în misiune în Polonia, aspecte necontestate de către pârât, iar în anul 2009 fost un singur eveniment de frontieră, cu privire la care s-a reținut în dispoziția de sancționare că nu a fost întocmit studiu de caz.
Din înscrisurile de la dosar rezultă astfel faptul că nu se poate reține vinovăția reclamantului pentru neîntocmirea studiilor de caz în perioada 13.08.2008 - 04.03.2009, deoarece acesta nu a îndeplinit atribuțiile șefului de sector pe întreaga perioadă.
Este neîntemeiată motivarea pârâtului, potrivit căreia reclamantul avea obligația de serviciu de a efectua aceste studii de caz întrucât la pct.5 lit. b din fișa postului se prevede că reclamantul " conduce activitatea operativă la nivelul subunității ", respectiv pentru că beneficiază de indemnizație de comandă, spor ce se acordă numai persoanelor care îndeplinesc atribuții ce implică calitatea de șef. Este evident că având funcția de adjunct șef sector și reclamantul are atribuții de conducere și este îndreptățit la plata unei indemnizații de comandă, însă acest fapt nu implică îndeplinirea de către acesta a atribuțiilor specifice pentru funcția de șef sector.
Reclamantul a recunoscut că a îndeplinit atribuțiile șefului de sector începând cu data de 20 ianuarie 2009, situație în care i se poate imputa doar neîntocmirea studiilor de caz pentru perioada 20.01.2009 - 04.03.2009. Însă, din actele administrative atacate rezultă că pârâții au reținut că în cursul anului 2009 fost doar un singur eveniment de frontieră în urma căruia nu a fost întocmit studiu de caz, situație în care doar cu privire la acest fapt s-ar putea reține vinovăția reclamantului.
În această situație, instanța consideră că sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului este neîntemeiată, nefăcându-se dovada de către pârâți că pe întreaga perioadă supusă controlului acesta avea obligația de a îndeplini atribuțiile șefului de sector, iar în eventualitatea în care s-ar reține în sarcina reclamantului vinovăția pentru neîntocmirea studiului de caz pentru un singur eveniment de frontieră care a avut loc în anula 2009, instanța apreciază că nu se justifică aplicarea sancțiunii disciplinare.
Conform dispozițiilor art.59 al.8 din Legea nr.360/2002 la stabilirea sancțiunii se ține seama de activitatea desfășurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de gradul de vinovăție a polițistului, precum și de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei sale.
În speță, din probele de la dosar nu rezultă aspecte cu privire la împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, cu privire la cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de natură să justifice menținerea sancțiunii disciplinare aplicate reclamantului, pentru neîntocmirea studiului de caz cu privire la evenimentul de frontieră care a avut loc în anul 2009. Însă, ce reclamantul a arătat în cursul cercetării prealabile faptul că acest eveniment a fost prelucrat cu turele de serviciu, dar această activitate nu a materializat-o printr-o rezoluție și prin semnătură de luare la cunoștință. De asemenea, reclamantul a menționat pe parcursul cercetării prealabile că pe viitor, cu ocazia evenimentelor de frontieră din zona de competență, va stabili o structură de analiză de caz, în vederea identificării cauzelor care au generat producerea evenimentului, mod de operare, factori de risc, analiză ce va fi prelucrată cu tot efectivul operativ și va fi înaintată (fila 70).
Pentru aceste considerente, instanța constata că este nelegală reținerea în sarcina reclamantului a săvârșirii abaterii disciplinare de neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu cu privire la neîntocmirea studiilor de caz pentru perioada 13.08.2008 - 20.01.2009, iar cu privire la neîndeplinirea sarcinilor de serviciu constând în neîntocmirea studiului de caz pentru un singur eveniment de frontieră, instanța constată că nu se justifică menținerea sancțiunii disciplinare aplicate acestuia.
Prin urmare, în baza dispozițiilor art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, va admite acțiunea formulată de reclamant și va dispune anularea ției nr. -/16.03.2009 și a Ordinului nr. -/13.04.2009.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL și INTERNELOR.
ADMITE acțiunea formulată de reclamantul, din S M,-, județul S M în contradictoriu cu pârâtul RATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ BUD.-, sector 6 și MINISTERUL și INTERNELOR B, cu sediul în nr. 1A sector 1 și în consecință:
DISPUNE anularea ției nr. -/16.03.2009 emisă de și a Ordinului nr. -/13.04.2009.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
Președinte Grefier
Red.sent. S - 18.11.2009
tehnored.sent. - 18.11.2009 - 5 ex. - Emis/exp. 3 comunicări:
recl.,S M,-, pârâții RATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ BUD. cu sediul în B,-, sector 6 și MINISTERUL și INTERNELOR B, cu sediul în B, nr.1 A, sector 1Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona
