Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2087/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 2087
Ședința publică de la 26.10.2009
Curtea constituiă din:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 2: Radu Constantin Daniel
JUDECĂTOR 3: Voicu
GREFIER - -
...
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă POLIȚIA COMUNITARĂ SECTOR 4, împotriva sentinței civile nr. 2086/03.06.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 12739/3/CA/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, cu delegație la dosar și intimatul-reclamant personal.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, învederează instanței că în al treilea capăt al motivării acțiunii, s-a strecurat o eroare, în sensul că, s-a menționat art. 44 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, în loc de art. 45 alin. 2 din aceeași lege.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe recurs.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și, reținând cauza spre soluționare în fond, respingerea contestației împotriva deciziei nr. 61/26.02.2009 emisă de Poliția Comunitară Sector 4. Susține că, în motivarea sentinței civile nr. 2086/03.06.2009, instanța de fond reține la inceputul acesteia că în sancționarea funcționarului public nu era necesară propunerea comisiei de disciplină, fiind nevoie doar de efectuarea unei cercetări prealabile, după care,în mod eronat, revine și menționează că erau imperative constituirea comisiei de disciplină, efectuarea cercetării prealabile și dezbaterea abaterii disciplinare. Totodată, instanța de fond nu a reținut faptul că angajatul învinuit a refuzat să se prezinte la audierea la care fusese convocat telefonic pentru a-și formula apărările, considerând că procedura de cercetare prealabilă a fost îndeplinită în lipsa funcționarului public. Un ultim motiv, este acela că, în motivarea sentinței de fond, s-a reținut că fapta săvârșită de funcționarul public nu este încadrată în vreo abatere disciplinară prevăzută de art. 77 alin. 2 din statutul funcționarilor publici, cu toate că acesta a refuzat în mod nejustificat de a se conforma dispozițiilor superiorilor săi ierarhici. Pentru toate aceste motive, consilierul juridic al recurentei-pârâte solicită admiterea recursului, casarea sentinței, respingerea contestației și menținerea prevederilor Deciziei nr. 61/26.02.2009.
Intimatul-reclamant, personal, susține că nu a fost chemat niciodată în fața vreunei comisii de disciplină, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond.
Curtea declară încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, deliberând în condițiile art.256 cpc, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2086 din 3.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX- Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Poliția Comunitară Sector 4 B, s-a anulat decizia nr.61 din 26.02.2009, emisă de pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că pârâta Poliția Comunitară Sector 4 nu a făcut dovada respectării procedurii obligatorii prevăzută de lege, respectiv faza cercetării prealabile aplicării sancțiunii în cadrul căreia trebuia să i se respecte reclamantului dreptul la apărare, prevăzut de art.78 alin.3 teza a II-a din Legea 188/1999, art.21 din Constituția României și art.6 din CEDO, drept care constă în principal în dreptul de a fi audiat, de a cunoaște dovezile pe care intimata le are împotriva sa, dreptul de a propune probe în apărarea sa, de a cunoaște faptele ce le erau imputate în ansamblu, sau în ansamblul său, astfel încât decizia de sancționare nr.61/2009 este lovită de nulitate absolută pentru lipsa procedurii prealabile.
Având în vedere că instanța a constatat că decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută, față de lipsa cercetării prealabile, nu s-a mai pronunțat asupra motivelor de fond invocate de părți în emiterea actului anulat.
S-a mai reținut că nu s-a constituit comisia de disciplină, că dispoziția nu cuprinde descrierea abaterii disciplinare săvârșite de reclamant, nu indică criteriile de individualizare a sancțiunii aplicate, dacă s-a luat în considerare circumstanțele reale și personale ale reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Poliția Comunitară sector 4, criticând sentința pentru nelegalitate, lipsă de temei legal, încălcarea și aplicarea greșită a legii, pentru următoarele motive:
Se arată că în fapt, prin decizia nr.61 din 26.09.2009, reprezentantul legal al instituției a dispus sancționarea disciplinară a inspectorului superior cu mustrare scrisă pentru nerespectarea programului de lucru, părăsirea postului fără aprobarea șefului ierarhic superior și refuzul de a îndeplini sarcinile de serviciu.
Consideră recurenta că nu este necesară anexarea raportului comisiei de disciplină în cazul sancțiunii disciplinare a mustrării scrise, că lipsa funcționarului public la audierea sa s-a datorat refuzului acestuia de a se prezenta la audiere.
Prin procesul verbal din data de 20.02.2009 s-a constatat refuzul funcționarului public de a lua cunoștință despre învinuirea care i se aducea și a da o declarație referitoare la aceasta, iar instanța de fond nu a ținut cont de această dovadă.
A arătat recurenta că nu era necesară anexarea raportului comisiei de disciplină pentru sancțiunea disciplinară a mustrării scrise, iar termenul de contestare a actului administrativ este indicat în formă generică.
Funcționarul public învinuit a fost convocat telefonic la audiere de către șeful Secției nr.1, a refuzat să se prezinte, să-și exprime punctul de vedere, să-și formuleze apărările pe care le considera necesare, astfel că procedura prealabilă a fost îndeplinită în lipsa funcționarului public.
În ceea ce privește neîncadrarea faptei în vreo abatere disciplinară se arată că legiuitorul nu enumeră limitativ cazuri de abateri disciplinare, prev. la art.77 alin.2, ci doar exemplificativ, iar din disp. art.44 alin.2 din Lg.188/1999, unde se prevede ca îndatorire a funcționarului public faptul că acesta este obligat să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici rezultă încadrarea faptei funcționarului public ca abatere disciplinară, ce este prev. în disp. art.77 alin.1 rap. la art.77 alin.1 lit.k din Lg.188/1999.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art.309 pct.9 pr.civ.
Analizând cererea de recurs, Curtea constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.61 din 26.09.2009, reprezentantul legal al recurentei a dispus sancționarea disciplinară a inspectorului superior cu mustrare scrisă pentru ținută necorespunzătoare, nerespectarea programului de lucru în mod repetat în data de 12.02 și 20.02. 2009, părăsirea postului fără aprobarea șefului ierarhic superior și refuzul de a îndeplini sarcinile de serviciu.
Reprezentantul recurentei a stabilit ca temei de drept pentru decizia de sancționare prev. art.77 alin.2 lit.d,j,k și alin.3 lit.a din Lg.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, art.50 alin.3 din HG 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină și art.28 alin.2 din HG 2295/2004, privind regulamentul de organizare și funcționare a poliției comunitare.
Potrivit art.77 alin.2 lit.d,j,k și alin.3 lit.a din Lg.188/1999 privind statutul funcționarilor publici " (2) Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru; j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici; k) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcției publice și funcționarilor publici. (3) Sancțiunile disciplinare sunt:a) mustrare scrisă;"
În conformitate cu art. 78 alin.1 și 3 "Sancțiunea disciplinară prevăzută laart. 77alin. (3) lit. a) se poate aplica direct de către persoana care are competența legală de numire în funcția publică. Sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public. Audierea funcționarului public trebuie consemnată în scris, sub sancțiunea nulității. Refuzul funcționarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declarație privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal."
Din prevederile art.50 alin.3 și 4 din HG nr.1344/2007 rezultă: "Sub sancțiunea nulității absolute, actul administrativ de sancționare va cuprinde în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară;
c) motivul pentru care a fost aplicată o altă sancțiune decât cea propusă de comisia de disciplină, în situația prevăzută la alin. (2);
d) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
e) instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară.
La actul administrativ de sancționare prevăzut la alin. (3) se anexează raportul comisiei de disciplină, sub sancțiunea nulității absolute."
Curtea constată că instanța de fond a făcut o interpretare corectă a legii în sensul că reprezentantul legal al recurentei putea aplica în mod direct sancțiunea mustrării scrise funcționarului public, nefiind necesară propunerea comisiei de disciplină, însă, era obligatorie efectuarea cercetării prealabile.
Din actele dosarului nu rezultă efectuarea cercetării prealabile, respectiv nu s-a făcut dovada audierii funcționarului public.
Procesul verbal încheiat în data de 20.02.2009 nu se corelează cu nici un document din care să rezulte că funcționarul public a fost în mod oficial înștiințat de cercetarea prealabilă, precum și de necesitatea audierii acestuia pentru prezentarea apărării acestuia sau, eventual, reprezentarea sa de către un apărător ales. (fila 20 dosar fond)
Nu există documente care să probeze faptele imputate intimatului reclamant ( art.77 lit.d,j,k) în concret și nu prin prezentarea generală a textelor de lege, fiind necesară descrierea faptei imputate, acțiunile sau inacțiunile săvârșite de către reclamantul intimat pentru a putea fi individualizate conform dispozițiilor legale.
Din planificarea efectivelor misiuni - dispecerat, rezultă că reclamantul intimat a coordonat a coordonat patrulele de ordine publică, și obiectivele fixe, conform celor înscrise în documentul din 20.02.2009 (fila 54 dosar fond), rezultând deci că acesta a fost la serviciu în data de 20.02.2009.
Nu rezultă care sunt sarcinile de serviciu neîndeplinite de funcționarul public, în ce fel a fost nerespectat programul de lucru și în ce circumstanțe s-a reținut părăsirea postului fără aprobarea șefului ierarhic.
Dimpotrivă se confirmă cele arătate de reclamantul intimat în sensul că a solicitat în data de 20.02.2009 aprobarea efectuării unui concediu de studii de 30 de zile, conform regulamentului de ordine interioară, și a avut anumite discuții cu șeful ierarhic privind aprobarea unui concediu de studii plătit sau neplătit. (fila 42,43 dosar fond). În acest context a fost întocmită și nota raport nr.162 din 23.02.2009 (fila 19 dosar fond).
Potrivit art.77 alin.4 din Lg.188/1999 "la individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate în condițiile prezentei legi".
Instanța de fond în mod legal a reținut încălcarea prevederilor art.77 alin.4 din Lg.188/1999, lipsa procedurii prealabile și încălcarea dreptului la apărare al funcționarului sancționat (nulitatea absolută a deciziei de sancționare) faptul că nu există elemente care să facă posibilă aplicarea controlului judecătoresc prevăzut de art.80 din Legea 188/1999 astfel că decizia de sancționare apare ca arbitrară și abuzivă și în mod corect a admis acțiunea și a anulat decizia de sancționare emisă de pârât.
Față de cele reținute, în conformitate cu art.312 alin.1 pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă POLIȚIA COMUNITARĂ SECTOR 4, împotriva sentinței civile nr. 2086/03.06.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 12739/3/CA/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
-
Red.VR
Tehnored./2 ex.
5.11.2009
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor, Radu Constantin Daniel, Voicu
