Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 210/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 210/CA/2008
Ședința publică de la 20 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Carla Maria Cojocaru
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A împotriva sentinței civile nr. 1379/CA/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat -, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu delegație în substituire în reprezentarea intimatului -, lipsind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recurenta solicită judecarea cauzei în lipsă și s-a depus de către intimat prin serviciul registratură, întâmpinare.
Avocat declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, față de actele și lucrările dosarului, instanța, în deliberare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului intimatului.
Avocat, având cuvântul pe fond, solicită instanței respingerea recursului pârâtului ca nefondat, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală, și susține motivele de recurs așa cum au fost precizate și în scris. Cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor de la dosar.
Instanța, față de actele dosarului și cele expuse de reprezentantul intimatului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului în contencios de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1379/CA/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de petentul - în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului A și a fost obligat acesta să plătească petentului drepturile bănești cuvenite cu titlu de primă de concediu pentru anii 2004 - 30.06.2005 și spor de fidelitate pe anul 2005, până la 30.06.2005, actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data efectuării plății.
A fost respinsă în rest acțiunea.
A fost obligat intimatul la 150 lei cheltuieli de judecată în favoarea petentului.
Pentru a pronunța această hotărâre, în considerentele acesteia, prima instanță a reținut că petentul și-a desfășurat activitatea în cadrul IPJ A, până la data de 30.06.2005, ultima funcție fiind de șef de post la Postul de Poliție, astfel că, potrivit art. 37 din OG nr. 38/2003, avea dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, și la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, precum și la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005.
Acest drept, a reținut prima instanță, derivând din lege, a devenit inaplicabil prin procedura suspendării repetate, instituită inițial prin art. 9 alin 7 din Legea nr. 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004, iar măsura suspendării a fost menținută ulterior prin legile anuale ale bugetului de stat.
Dispozițiile legale invocate anterior nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestui drept sau la prelungirea termenului de punere în aplicare.
Suspendarea aplicării dispozițiilor legale care recunosc dreptul la prima de concediu nu echivalează cu stingerea acestui drept, cât timp, prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă reclamanților dreptul la aceste prime.
Pe de altă parte, art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative condiționează suspendarea unui act normativ numai pentru situațiile ce reprezintă "cazuri speciale" cum sunt cele prevăzute de art. 53 alin 1 din Constituția României, respectiv "securitatea națională, ordinea, sănătatea și morala publică prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav", împrejurări care nu au existat la momentul suspendării aplicării textului normativ în cauză.
Astfel, a conchis instanța de fond, dreptul subiectiv, fiind așadar născut din lege, conferă titularilor drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde pârâților să efectueze o anumită prestație, în cazul de față să dea o anumită sumă de bani, întrucât suspendarea a produs efecte temporare, iar obligativitatea plății după încetarea suspendării rezultă și din principiul general constituțional prevăzut de art. 1 alin 5 din Constituția României, care impune obligativitatea respectării acesteia și a supremației legilor. Prin urmare, acțiunea petentului s-a privit ca fiind parțial întemeiată, motiv pentru care s-a admis în parte.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs, în termen, motivat, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca fiind nefondată în ceea ce privește acordarea sporului de fidelitate pentru perioada solicitată.
În expunerea motivelor de recurs, IPJ A invocă faptul că, în ceea ce privește acordarea primei de vacanță, conform prevederilor din legile bugetului de stat pentru anii 2004 - 2006 și având în vedere admiterea recursului în interesul legii de către ÎCCJ, s-a reglementat acordarea acestui drept.
Se mai arată că prevederea expresă de acordare a sporului de fidelitate a fost suspendată tot printr-o prevedere expresă și de același nivel, cu aceeași putere juridică, fiind respectate dispozițiile art. 64 din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă, iar IPJ A, în calitatea sa de ordonator terțiar de credite, nu a dispus niciodată de sumele de bani necesare pentru efectuarea plății sporului de fidelitate pe anul 2005, solicitate de petent, astfel că, față de acest aspect, hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală.
În drept se invocă OUG nr. 118/2004, art. 6 din OG nr. 38/2003, Legea nr. 353/2003.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
Petentul intimat a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului IPJ A ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică sentinței atacate.
Examinând recursul de față în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța reține că este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Reclamantul are calitatea de funcționar public, în funcția sa de șef de post la Postul de Poliție și ca urmare se încadrează în prevederile art. 54 alin. 2 din Legea nr.188/1999 potrivit cărora funcționarii publici pe lângă indemnizația de concediu au dreptul și la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Prin nr.OUG 33/2001 și legile de aprobare a bugetului de stat din perioada 2001 - 2006 plata primei de concediu a fost suspendată succesiv.
Exercitarea dreptului la prima de concediu a fost doar suspendată, operațiune ce nu echivalează cu însăși înlăturarea acestui drept atât timp cât nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența.
Petentul a făcut dovada efectuării concediului de odihnă pe anul 2005 și 2006, astfel că după expirarea suspendărilor dispuse prin actele normative menționate, este îndreptățit la plata primelor de concediu aferente acestor perioade.
Ca urmare, motivele invocate de către recurent nu sunt întemeiate, nefiind aplicabile prevederile art. 3041sau 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Așa fiind și nereținând nici din oficiu vreun motiv de casare sau modificare a sentinței, instanța, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul recurent va fi obligat să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, justificate cu chitanță la dosar (fila 6), reprezentând onorariu avocat.
(continuare decizia nr. 210/CA/2007 din dosar nr-)
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului A împotriva sentinței civile nr. 1379/CA/20 2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosar nr-.
Obligă pârâtul recurent să plătească reclamantului suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 Februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /2 ex/29.02.2008
Jud. fond:,
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru
