Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 212/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.212
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Chirica
JUDECĂTOR 2: Florentina Dinu
JUDECĂTOR 3: Florentina Preda
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B, sector 6, nr.294 și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE cu sediul în B, sector 5,- împotriva sentinței nr.1976/11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în Târgoviște, -, - 5,.2,.12, județul D și AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI D cu sediul în Târgoviște, Calea, nr.1, județul
Cererea de recurs formulată de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului B este timbrată cu 2 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.59348/12.02.2008 și timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
Recursul declarat de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile este netimbrat.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează că prin intermediul serviciului registratură al instanței intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, purtând viza nr.1552/05.02.2008.
De asemenea, se învederează că, tot prin intermediul serviciului registratură al instanței, consilier juridic, din cadrul Pad epus la dosarul cauzei, pentru Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, taxa de timbru în cuantum de 2 lei conform chitanței nr. 59348/12.02.2008 și timbrul judiciar de 0,15 lei.
Curtea, invocă excepția netimbrării recursului de către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și excepția de tardivitate invocată de intimata, prin întâmpinare și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr- reclamanta a chemat în judecată pârâții Agenția Națională pentru Protecția Mediului D, Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor și Agenția Pentru Protecția Mediului B, pentru a fi obligați la plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță pentru anii 2003 - 2004, sume de bani ce urmează a fi achitate în raport cu rata inflației.
În motivarea cererii, reclamanta precizează că are calitatea de funcționar public fiind salariată la Agenția pentru Protecția Mediului D și conform art. 34 alin. 2 din Legea 188/1999 este îndreptățită, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar din anul 2001, dreptul la această primă a fost suspendat, prin acte normative succesive respectiv OUG 33/2001, Legea 743/2001, Legea 631/2002, Legea 507/2003 și Legea nr. 379/2005. Mai arată reclamanta că, din examinarea textelor de lege menționate, prin care a fost suspendată succesiv plata primei de vacanță, se constată că s-au încălcat dispozițiile constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la prima de vacanță nu a fost restrâns, ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Astfel suspendarea prin acte normative a unui drept câștigat nu poate reprezenta în nici un caz o restrângere a dreptului, ci ea operează ca o veritabilă lipsire de drepturi subiective, arbitrară și abuzivă.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița a pronunțat sentința nr. 1976 din 11 decembrie 2007 prin care a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții să plătească reclamantei primele de concediu de odihnă pentru anii 2003 - 2004 în raport de perioada lucrată de reclamantă în cadrul instituției pârâte, sume egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă, actualizate cu rata inflației, calculată de la data scadenței fiecărei sume, până la data plătii efective.
Pentru pronunța această soluție, prima instanță reținut că reclamanta făcut dovada că a fost funcționar public, în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului D și a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea 554/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, aceasta este îndreptățită a primi, pe lângă indemnizația de concediu o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
A mai reținut prima instanță că, în anul 2001, prin dispozițiile art. III din OUG 33/2001, s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor din Legea 188/1999 privind acordarea primelor de concediu, suspendare ce a fost menținuta prin legile bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anii 2002-2006. Prin Legea nr. 487/2006 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007 nu se mai prevede suspendare acordării primelor de concediu pentru funcționarii publici, astfel că dreptul recunoscut prin Legea 188/1999 își produce efectele de la data suspendării lui - până în prezent, ca atare, reclamanta este îndreptățită să primească aceste prime de concediu aferente anilor 2003 - 2004, în raport de perioada lucrată în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului
S-a mai reținut că reclamanta este îndreptățită a primi sumele reprezentând primele de concediu pentru perioada 2003, 2004, fără i se putea opune prescripția dreptului la acțiune, prev. de art. 3 din Decretul 167/1958, deoarece dreptul a fost suspendat, succesiv, din anul 2001 până la 31.12.2006 prin acte normative, iar de la încetarea suspendării - decembrie 2006 până la formularea acțiunii de față - nu au trecut cele 6 luni după care se împlinește termenul de prescripție, potrivit art. 15 alin. 2 din decretul 167/1958.
Se mai arată că pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile are calitate procesuală pasivă ca ordonator principal de credite.
S-a apreciat ca întemeiată și cererea reclamantei privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație, având în vedere că valoarea acestora nu mai este aceeași în prezent, datorită devalorizării leului, survenită în timp.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâți Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și Agenția Națională pentru Protecția Mediului
Ambii recurenți critică soluția instanței de fond pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile arată că potrivit art. 2 alin. 3 din nr.HG 459/2005, "agențiile județene pentru protecția mediului sunt instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului cu statut de servicii publice deconcentrate, finanțate de la bugetul de stat " și nu în subordinea Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile.
Consideră recurenta că Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile nu are calitate procesuală pasivă, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, arată recurentele că în mod greșit s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia, întrucât așa cum arătat și prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, termenul de prescripție prevăzut de art. 166 alin. 1 din Legea 53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare și de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 s-a împlinit în ceea ce privește prima de vacanță corespunzătoare anului 2003.
Pe fondul cauzei, arată recurentele, instanța de fond își întemeiază hotărârea pe prevederile art. 35 alin.2 din Legea 188/1999, republicată, însă măsura legislativă a suspendării unui act normativ sau unei dispoziții cuprinsă într-un act normativ nu poate fi ignorată, întrucât atâta vreme cât o dispoziție legală este suspendată, aceasta nu face parte din ordinea de drept, ceea ce echivalează cu inexistența acesteia în perioada respectivă.
Având în vedere faptul că Legea nr. 188/1999 reprezintă norma specială în raport cu Legea 53/2003, care constituie norma generală în materie și că ne aflam în prezenta unui concurs de legi, norma specială are prioritate față de norma generală și ori de câte ori norma specială tace, se completează cu norma generală. Art. 117 din Legea 188/1999 prevede că dispozițiile acesteia se completează cu prevederile legislației muncii.
În cuprinsul cererii de chemare in judecată, reclamanta califică textele de lege referitoare la suspendarea drepturilor privind primele de vacanță ca fiind în contradicție cu normele constituționale. Față de aceste susțineri, recurentele arată că jurisprudența Curții Constituționale este constantă în sensul respingerii excepțiilor de neconstituționalitate invocate, cu argumentul că " beneficiul acestor drepturi salariale suplimentare cum este și prima de concediu nu constituie un drept constituțional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementărilor lor. În consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice sau să înceteze acordarea lor precum și să stabilească perioada pentru care se acordă."
Solicită recurentele admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței și respingerea acțiunii ca prescrisă pentru anul 2003 iar pentru anul 2004 ca neîntemeiată.
În ședința publică din 30.01.2008, Curtea a pus în discuție excepția netimbrării recursului de către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și excepția de tardivitate invocată de intimata, prin întâmpinare.
Față de aceste excepții, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția anulării recursului formulat de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile pentru netimbrare, Curtea constată că potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit art. 35 din Ordinul nr.760/C//1999, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicarea din Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, adică înainte de primirea (înregistrarea), efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea serviciilor. În cauza de față se constată că deși a fost pusă în vedere recurentului, prin citație, obligația achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, acestea nu au fost depuse la dosar (fila 13).
Or, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În aceste condiții, Curtea va anula pentru netimbrare recursul formulat de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.
Cu privire la excepția tardivității formulării recursului de către recurenta Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, invocată de intimata prin întâmpinare, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 301 Cod pr. civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În cauza de față, sentința nr. 1976/11.12.2007 a Tribunalului Dâmbovițaa fost comunicată pârâtei Agenția Națională pentru Protecția Mediului B la data de 21.12.2007, fiind primită de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul - verbal de predare ( fila 59 dosar fond),
Conform art. 101 Cod procedură civilă, termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
În aceste condiții prima zi a termenului de declarare a recursului este 22.12.2007, iar ultima este 7.01.2008, zi lucrătoare.
Din actele dosarului se constată că recursul a fost înregistrat la data de 14.01.2008, fiind depus cu scrisoare de transport la data de 11.01.2008, deci peste termenul legal de declarare.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 137 și 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția tardivității formulării recursului și va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, pentru netimbrare, recursul formulat de MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr.1976/11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în Târgoviște, -, - 5,.2,.12, județul D și AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI cu sediul în Târgoviște, Calea, nr.1, județul
Admite excepția tardivității formulării recursului de către recurenta Agenția Națională pentru Protecția Mediului, invocată de intimata.
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B, sector 6, nr.294 împotriva sentinței nr.1976/11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în Târgoviște, -, - 5,.2,.12, județul D și AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI cu sediul în Târgoviște, Calea, nr.1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Fiind în CO, semnează
Președintele instanței.
GREFIER,
Red. DF/DD
2ex./ 11.03.2008
5706-120-2007 Tribunalul Dâmbovița
/
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Elena ChiricaJudecători:Elena Chirica, Florentina Dinu, Florentina Preda
