Anulare act administrativ fiscal. Decizia 215/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE
DOSAR NR- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.215
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Chirica
JUDECĂTOR 2: Florentina Dinu
JUDECĂTOR 3: Florentina Preda
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ cu sediul în B,-, sector 5 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, prin reprezentant legal - cu sediul în B,-, județul B împotriva sentinței nr.2554/26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în B, str.-, - 4,.5, județul B și domiciliat în Râmnicu S, str.1 - 2. - 3,.5, județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Juridică și Direcția Generală a Finanțelor Publice B reprezentate de consilier juridic, lipsind intimații-reclamanți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt motivate, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, intimații au depus la dosarul cauzei prin intermediul serviciului registratură întâmpinare, purtând viza nr.1575/06.02.2008.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurentele-pârâte precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Curtea ia act că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurentele-pârâte susține oral motivele de recurs, astfel cum au fost formulate în scris la dosarul cauzei, precizând că instanța de fond în mod greșit a respins excepția necompetenței materiale a instanței având în vedere faptul că intimații-reclamanți au solicitat în primul capăt de cerere anularea constatărilor din raportul de audit nr.-/04.08.2006, raport de audit care este un act administrativ întocmit de către Direcția de Audit Public Intern din cadrul ANAF, act administrativ emis de o instituție centrală, iar în al doilea capăt de cerere, acordarea stimulentelor de către DGFP B, stimulente neacordate tocmai ca urmare a constatărilor și propunerilor făcute prin raportul de audit menționat.
În ceea ce privește fondul cauzei, a precizat că instanța de fond în mod eronat a reținut că "mențiunile privind pe reclamanți din raportul de audit sunt neîntemeiate, constituind aprecieri ale auditorului intern care a întocmit actul respectiv, considerând că prin aceasta nu s-a prevăzut expres care este atribuția încălcată de reclamant din aprobat prin nr.1820/2003", considerând că intimații-reclamanți nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu prevăzute de, aprobat prin nr.1820/2003, în speță art.41 lit.f și lit.g, nu au luat în considerare constatările actului de control încheiat la data de 08.06.2006, la întocmirea actelor de control din data de 14.06.2006, respectiv din data de 19.07.2006, nu au ținut cont de existența alcoolului și de utilizarea materiei prime la producerea cantității de 12 tone alcool, nesesizând organele de urmărire penală la constatarea dispariției alcoolului din rezervoarele agentului economic.
De asemenea, precizează că la acest capăt de cerere nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Solicită admiterea recursului ca fondat, casarea sentinței recurate cu reținere pentru judecare de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, Curtea rețne următoarele:
Prin acțiunea de contencios administrativ înregistrată la nr- la Tribunalul Buzău, reclamantul a solicitat în contradictor cu pârâta DGFP B ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea constatărilor care îl privesc, cuprinse în raportul de audit nr. - din 4.08.2006 întocmit de Direcția de Audit Public din cadrul ANAF și să-i fie restituite stimulentele pentru perioada august- decembrie 2006 și ianuarie 2007, care i-au fost în mod greșit reținute, ca urmare a constatărilor și propunerilor eronate din raportul de audit menționat anterior.
In motivarea acțiunii, petiționarul a arătat că în conținutul raportului întocmit de Direcția de Audit Public Intern din cadrul ANAF - înregistrat la această instituție sub nr. - din 4.08.2006 sunt cuprinse mai multe constatări, privind pretinse încălcări ale unor dispozitii legale sau de ordine interioară ale unor functionari publici din cadrul pârâtei DGFP B, printre care și reclamantul care a avut calitatea de consilier superior în cadrul activității de control fiscal al DGFP
Reclamantul a susținut că mențiunile din raportul de audit sunt neîntemeiate, deoarece la data de 19.07.2006 echipa de consilieri din cadrul - DGFP B, din care a făcut parte și el a efectuat un control inopinat la de producere al alcoolului aparținând SC COMART SRL, fără a se întocmit un act de inspectie fiscală, finalizat cu o decizie de impunere, ci numai un act de control
în scopul de a demonstra contradictorialitatea notelor explicative ale administratorului societății.
S-a mai precizat că prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 15.08.2006 a fost estimată valoarea prejudiciului produs prin dispariția alcoolului și s-au calculat obligațiile fiscale suplimentare, respectiv accize, tva, impozit pe venit, astfel că nu se justifică propunerea din raportul de audit de a nu i se acorda stimulente pe o perioadă de 6 luni, pe de o parte auditorul neavând competența de a constata existența unei abateri disciplinare, această atribuție având-o comisia de disciplină din cadrul ANAF, conform HG 1210/2003, iar pe de altă parte. neacordarea stimulentelor nu poate constitui sancțiune administrativă sau disciplinară.
Petiționarul a învederat că față de refuzul autorității administrative de a reveni asupra măsurii vătămătoare a drepturilor sale legitime, a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată.
Pârâta DGFP Baf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, raportul de audit contestat fiind întocmit de ANAF, exceptia necompetenței materiale a Tribunalului Buzău, actul administrativ atacat fiind emis de o autoritate publică centrală, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat pârâta că reclamantul se face vinovat că a ignorat constatările din actul de control încheiat la 8.06.2006, respectiv utilizarea a 9600 kg. porumb la producerea cantității de 12 tone alcool, considerând greșit că aceste informații trebuiau folosite la întocmirea actelor de control din 14.06.2006, respectiv 19.07.2006.
S-a mai învederat că reclamantul se face vinovat de încălcarea art.106 din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, modificată și completată, deoarece nu a sesizat organul de urmărire penală pentru dispariția alcoolui din rezervoarele agentului economic, măsura neacordării stimulentelor fiind luată ca urmare a solicitării ANAF.
Prin încheierea din 24.09.2007 Tribunalul Buzăua respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP B, deoarece acțiunea reclamantului are două capete de cerere, primul privind anularea constatărilor din raportul ANAF, instituție care a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă la același termen de judecată, iar cel de al doilea capăt de cerere viza neacordarea stimulentelor de către DGFP B, între acestea existând o strânsă legătură.
Pârâta ANAF a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Buzău, întemeiată pe disp. art. 3 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamantul nu a îndeplinit atribuțiile prevăzute de aprobat prin 1820/2003, în sensul că nu a luat în considerare constatările actului de control încheiat la 8.06.2006, la întocmirea actelor de control ulterioare din 14.06.2006 și 19.07.2006, precizând că neacordarera stimulentelor nu reprezintă o măsură disciplinară ci administrativă, ca urmare a cercetării efectuate de din cadrul ANAF.
Prin încheierea din 04.06.2007 Tribunalul Baa dmis exceptia de conexitate formulată de reclamantul, care a formulat o acțiune de contencios administrativ cu același obiect și aceleași motive, în contradictoriu cu aceleași pârâte, și a dispus conexarea dosarului acestuia nr- al Tribunalului Buzău la dosarul - privind pe reclamantul, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 164 Cod pr.civilă.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentinta nr. 2554 din 26.11.2007, Tribunalul Buzăua respins excepția de necompetență materială invocată de pârîta ANAF B și a admis acțiunile conexe de contencios administrativ formulate de reclamanții și, în contradictor cu pârâtele ANAF și DGFP B, a dispus anularea constatărilor privind pe reclamanții din raportul de audit nr. - din 4.08.2006 întocmit de prima pârâtă și a obligat cea de a doua pârâtă să acorde reclamanților stimulentele lunare cuvenite pentru perioada august - decembrie 2006 și ianuarie 2007.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a apreciat că din conținutul actiunilor introductive rezultă că reclamanții au arătat că pârâta DGFP B le-a încălcat dreptul la acordarea stimulentelor, astfel că ținând cont de calitatea de autoritate administrativă locală a acestei pârâte, Tribunalul Buzău era competent să solutioneze cauza conform art. 10 alin. 1 teza I din Legea 554/2004, coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. d pr.civilă.
Pe fondul cauzei s-a constatat că în raportul nr. - din 4.08.2006, întocmit ca urmare a dispozitiei ANAF- Direcția de audit public intern pentru verificarea activitatii organelor de conducere și de execuție din cadrul DGFP B, referitoare la obtinerea autorizatiei de antrepozit fiscal pentru fabricarea alcoolului etilic de fermentație de către SC COMART SRL B, reclamantii și în calitate de consilieri în cadrul pârâtei DGFP B au fost găsiți vinovați de întocmirea constatărilor cuprinse în procesul verbal din 19.07.2006, respectiv de faptul că nu au ținut cont de constatările din 8.06.2006 în sensul că ar fi trebuit să calculeze efectele fiscale ale dispariției alcoolului din rezervoare, iar porumbul depistat cu ocazia inventarierii trebuia confiscat întrucât nu existau documente de proveniență.
De asemenea, în raportul de verificare s-a reținut că reclamanții au încălcat prev. 106 din OG 92/2003, deoarece nu au sesizat organele de urmărire penală cu privire la dispariția alcoolului.
Prima instanță a considerat că mentiunile privind pe reclamanți din raportul de audit sunt neîntemeiate, reprezentând aprecieri ale auditorului intern, care a întocmit actul respectiv și nu a prevăzut expres care este atribuția încălcată de reclamanți, din aprobat 1820/2003.
S-a mai constatat că reclamantii au calculat obligațiile fiscale suplimentare datorate de SC COMART SRL la data de 15.08.2006, când s-a finalizat inspecția fiscală, iar sesizarea organelor de urmărire penală nu figurează între atribuțiile prev. de art.92 alin. 23 lit. a-j din Codul d e procedură fiscală, a căror încălcare ar fi atras sancționarea reclamanților care, în calitate de consilieri din cadrul DGFP B fac parte din personalul de execuție, astfel încât nu se justifică neacordarea stimulentelor pe o perioadă de 6 luni către reclamanți, măsură comunicată acestora prin adresa 31083 din 24.11.2006 a DGFP
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs ambele pârâte.
Recurentele ANAF B și DGFP B au criticat sentinta pentru nelegalitate și netemeinice în privinta modului în care instanța a soluționat excepția de necompetență materială invocată prin întâmpinările depuse la dosar.
Recurentele au susținut că actul administrativ atacat reprezentat de raportul de audit nr. - din 4.08.2006 este emis de către ANAF B- autoritate administrativă centrală, iar potrivit disp. art. 3 alin.1 pr.civilă competența soluționării fondului cauzei revenea în primă instanță Curții de APEL PLOIEȘTI și nu Tribunalului Buzău, fiind deja pronunțate hotărâri judecătorești în acest sens, în spețe similare.
S-a mai învederat că în mod greșit prima instanță a admis în fond acțiunile conexe formulate de intimații reclamanți și, care se fac vinovati de încălcarea atributiilor prev. de art. 41 lit. f și g din 1820/2003, art.185 alin. 3 din Codul fiscal, în speță nefiind aplicabile prevederile Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Au precizat cele două recurente că acordarea stimulentelor se face în funcție de performanțele angajatilor, așa cum rezultă din prevederile /1997, pentru aprobarea Normelor Metodologice privind constituirea și utilzarea fondurilor destinate stimulării personalului din aparatul propriu al Ministerului Finanțelor și unităților subordonate acestuia, reclamanții neîndeplinind criteriile și condițiile precizate în capitolul II din acest act normativ.
Intimații reclamanți prin întâmpinarea depusă la dosar au solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate (filele 23-26).
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele:
Obiectul acțiunilor conexe de contencios administrativ formulate de intimații reclamanți și, privește anularea constatărilor din raportul de audit -/2006 întocmit de Direcția de audit public din cadrul ANAF B, precum și restituirea stimulentelor reținute pe o perioadă de 6 luni - august 2006- ianuarie 2007.
Fiind vorba de anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, ANAF fiind organizat și funcționând ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, conform art. 1 din HG 495/2007, competența materială a soluționării cauzei în primă instanță aparține Curții de APEL PLOIEȘTI conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată și republicată, coroborat cu art. 3 alin. 1 pr.civilă.
De altfel, în raportul al cărei anulare se solicită s-a propus și măsura neacordării stimulentelor pe o perioadă de 6 luni, care a fost pusă în executare de pârâta DGFP B, fiind contestată de intimații reclamanți, prin cel de al doilea capăt de cerere al acțiunii introductive.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 3 Cod pr.civilă, Curtea va admite ambele recursuri, va admite excepția de necompetență materială ridicată de recurente, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă solutionare în primă instanță la Curtea de APEL PLOIEȘTI - fond contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ cu sediul în B,-, sector 5 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, prin reprezentant legal cu sediul în B,-, județul B împotriva sentinței nr.2554/26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în B, str.-, - 4,.5, județul B și domiciliat în Râmnicu S, str.1 - 2. - 3,.5, județul B și în consecință:
Admite excepția necompetenței materiale a primei instanțe.
Casează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de APEL PLOIEȘTI - fond contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi. 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.FPP/HV
2 ex./14.02.2008
Președinte:Elena ChiricaJudecători:Elena Chirica, Florentina Dinu, Florentina Preda
