Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 2120/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.2120
Ședința publică din data de 10 octombrie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții, -, și intervenientul împotriva sentinței civile nr.1036 pronunțată în data de 24 iunie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimații, PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - indemnizație de dispozitiv.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 1,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 09.10.2008 recurentul a înregistrat un script însoțit de dovada achitării taxei de timbru.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1036 din 24 iunie 2008 Tribunalului Maramureșs -a respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu Primarul comunei și Consiliul local al comunei și s-a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul.
S-a disjuns cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu Primarul comunei și Consiliul local al comunei, care a fost trimisă spre competentă soluționare la Completul civil - litigii de muncă și asigurări sociale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții, și intervenientul, prin acțiunea înregistrată la data de 14.03.2008, au chemat în judecată Primarul comunei și Consiliul local al comunei, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați, cu începere din anul 2003 să plătească reclamanților indemnizația de dispozitiv, reglementată de Legea nr.138/1999 și Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496 din 28.07.2003, în cuantum de 25% din salariul de bază. S-a mai solicitat ca drepturile bănești menționate mai sus să fie reactualizate în raport cu indicele de inflație.
În motivarea cererii s-a arătat că în conformitate cu pct.9.2 și 31.1 din Ordinul nr. 496/2003, indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și s-a afirmat că urmare a modificărilor de structură apărute la nivelul administrației publice generale de reorganizare a Guvernului în anul 2003, se uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea altui minister, prin comasarea celor două domenii, cel al internelor cu cel al administrației publice, deci sunt îndreptățiți la același mod de salarizare.
S-a apreciat că a admite un alt punct de vedere ar însemna o încălcare a prevederilor art.1 alin.2 din Legea 137/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare care consacră principiul egalității între cetățeni. OUG nr.192/2002, art.14, care reglementează salarizarea funcționarilor publici la data emiterii Ordinului nr.496/2006, a permis și acordarea altor drepturi, deci și cel de dispozitiv.
Tribunalul a reținut că Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 pentru modificarea și completarea Ordinului Ministerului d e Interne nr.275/2002, pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, nu a fost publicat în Monitorul Oficial, situație în care nu produce efecte juridice, ori în conformitate cu art.10 din Legea 24/2003 republicată pentru elaborarea actelor normative, toate actele normative trebuie publicate în Monitorul Oficial pentru a produce efecte, inclusiv ordinele și instructiunile.
Astfel nu se poate accepta ideea, exprimata în hotărârile depuse (fila 5-13) că odată intrat în circuitul civil ordinul ministrului nu mai trebuie publicat în Monitorul Oficial pentru a-și produce efectele.
Actul administrativ, Ordinul nr.462/2003, este un act administrativ cu aplicabilitate generală emis în aplicarea unor legi și alte acte normative deci publicarea lui în Monitorul Oficial, pentru a produce efecte juridice era necesară.
S-a mai reținut că Ordinul nr.496/28.08.2003 a fost emis după publicarea în Monitorul Oficial nr.462/2003 a OUG nr.63/2003, ordonanță în prezent abrogată și care a fost dată în aplicarea Legii nr.138/1999 privind salarizarea personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Astfel, Ordinul 496/2003 se referă la personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, neputându-se extinde sfera de aplicare a acestuia și la categoria funcționarilor publici din administrația locală.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții, si, solicitând admiterea recursului, casarea sentintei si rejudecand cauza sa se admită actiunea formulata.
În motivarea recursului s-a arătat că reclamanții sunt functionari publici la Primaria comuneI, jud. M, iar prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003, s-a procedat la uniformizarea sistemului de acordare a veniturilor salariale pentru personalul care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților administrației publice, punctual 9.2. stipulând în mod expres că "indemnizatia de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar cuantumul acestei indemnizații este potrivit art. 13 din Legea 138/1999 de 25% din salariul de bază.
Acest ordin a fost emis în aplicarea prevederilor OUG nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, precum și a Legii nr. 138/1999. Ministerul Administrației și Internelor a fost creat prin comasarea fostului Minister de Interne și a fostului Minister al Administrației Publice, noua structură preluând practic, dar și teoretic toate atribuțiile avute de cele două instituții publice anterior comasării. Astfel, conform art.1 alin 2 din OUG63/2003 Ministerul Administrației și Internelor () are competențe, între altele, în domeniul funcției și funcționarului public, al realizării strategiilor în domeniul administrației publice. Potrivit art. 5 alin 2 din nr.OUG 63/2003 în cadrul activează ministrul delegate pentru administrația publică, cu atribuții de a coordona activitățile din domeniul pentru care a fost investit, iar în aplicarea prevederilor legale ministrul administrației și internelor emite, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. 4 din actul normative indicat mai sus, ordine și instrucțiuni, ce urmează a fi contrasemnate de către ministrul delegate pentru administrația publică dacă privesc acest domeniu.
Din enunțarea acestor texte legale rezultă în mod expres și fără echivoc competența de reglementare a I( acum MIRA) în cazul administrației publice, fără a se face vreo distincție între autoritățile centrale și locale, prerogativele ministrului delegate pentru administrație publică de a reglementa în domeniul administrației publice fiind chiar rezultanta atribuțiilor sale legale. Astfel, conform art.14 lit. a, pct. 1, 4 și 8 din nr.OUG 63/2003, monitorizează programele de restructurare și reformă în administrația publică centrală și locală, îndrumă autoritățile locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale, după cum, împreună cu autoritatea publică locală, colaborează la realizarea unor programe. Așadar, dreptul de reglementare și pentru autoritatea publică locală ar deriva din lege și nu poate fi tăgăduit sau înlăturat, prin ignorarea chiar a prevederilor constituționale, legea fundamentală a țării impunând în cap. V din Titlul III, premise unui regim unitar de reglementare, iar Legea nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare consacrând în mod expres principiul egalității între cetățeni și al excluderii oricăror discriminări și privilegii. Este prin urmare evident că prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial tuturor salariaților din cadrul aceleiași autorități.
Din prevederile art.14 din nr.OUG 192/2002 rezultă elementele sistemului de salarizare general, aplicabil funcționarilor publici, care cuprinde salariile de bază, premii, stimulente și alte drepturi, această indemnizație făcând parte din categoria altor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Prin neaplicarea prevederilor acestui, este încălcată voința legiuitorului, reclamantul fiind văduvit de un drept patrimonial de care ar trebui să beneficieze conform legii. Iar întrucât această indemnizație are caracterul unui spor cu caracter permanent ce va fi luat în considerare la calculul pensiei, solicita admiterea petitului al doilea vizând obligarea pârâților de a dispune serviciului competent consemnarea în carnetele de muncă a "indemnizației de dispozitiv.
Recurenții apreciază că toate aceste considerente legale nu au fost apreciate corespunzător de Tribunalul Maramureș iar hotărârea pronunțată a fost dată prin aplicarea greșită a Legii nr. 138/1999, precum și a Ordinului MAI nr. 496/2002, interpretand discriminatoriu si eronat normele legale invocate recurenți.
În cadrul altor autorități ale administrației publice locale, această indemnizație a fost acordată de la data apariției Ordinului nr. 496/2003, fara a fi solicitate prin instante ci prin hotarari ale Consiliului Local iar în caz contrar angajatorii au fost acționați în instanță și au avut câștig de cauză.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Art. 1 din Legea nr. 138/1999 prevede că dispozițiile sale se aplica personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Potrivit art. 13 din același act normativ, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe baza de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comanda și gradatii, respectiv din salariul de bază.
În temeiul OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, în prezent abrogată, la o lună după intrarea sa în vigoare s-a emis Ordinul 496/28.07.2003 invocat de reclamanți, acesta fiind o actualizare a unui ordin anterior emis sub nr. 275/2002 de Ministerul d e Interne.
Ordinele nr. 275/2002 și 496/2003 au fost emise în aplicarea Legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Chiar dacă prin Ordinul 496/2003 a fost modificată Anexa 1 la Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi personalului civil din aceste instituții, acest ordin nu se aplică personalului civil din instituțiile publice altele decât cele de apărare, ordine publică și siguranță națională, având în vedere că un act administrativ normativ emis de un ministru nu poate extinde sfera de aplicare a unei legi pe care este chemat să o aplice, deoarece prin aceasta s-ar adăuga la lege. Soluția este cu atât mai evidentă, cu cât ordinul în discuție nu a fost publicat în Monitorul Oficial, iar printr-o modificare de ordin nu se poate extinde sfera de adresabilitate a legii la funcționarii publici din administrația locală.
Trimiterea din art. 9.2 al Ordinului 496/2003 la "personalul civil din administrația publică" trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil angajat al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională beneficiază de sporul de dispozitiv, dar numai cei de la instituțiile respective pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii 138/1999, fiind vorba de o politică salarială diferențiată față de funcționarii publici care nu sunt salarizați în mod unitar și nu de o discriminare în sensul Legii nr. 137/2000.
Aceste considerente adresează în întregime motivele expuse de recurenți, în măsura pertinenței lor.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, și intervenientul împotriva sentinței civile nr.1036 din 24 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2008.
PRESEDINTE JUDECATORI
- - - - - -
GREFIER
RED./MR
14.10.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
