Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 214/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 18.02.2009

SENTINȚA CIVILĂ NR.214

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.06.2009

PREȘEDINTE: Diana Duma

GREFIER:- -

S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârât consilier juridic, lipsă fiind reclamantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 11.06.2009 din partea pârâtului, un înscris intitulat "prescurtări scrise".

Instanța, pune în discuție excepția tardivității depunerii precizării de acțiune invocată de către pârât.

Reprezentanta pârâtului pune concluzii de admitere a excepției.

Instanța, respinge excepția tardivității depunerii precizării de acțiune, aceasta fiind depusă la primul termen după care reclamantul a luat act de conținutul înscrisurilor depuse de către pârât la solicitarea instanței, înscrisuri care au stat la baza ordinului atacat.

Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentanta pârâtului pune concluzii de respingere a acțiunii.

După apelarea cauzei, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată se prezintă pentru reclamantul lipsă, avocat care solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, la data de 22.05.2008, reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât Serviciul Român de Informații, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a deciziei de concediere, comunicată verbal de reprezentanții pârâtei, la data de 22.04.2008; să se dispună repunerea sa în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, prin reintegrarea în postul deținut anterior și totodată obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de angajat al pârâtei, pentru perioada cuprinsă între data de 22.04.2008 și până la reintegrarea efectivă; să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, pe care le va face cu soluționarea prezentului litigiu.

În motivarea cererii se arată că, la data de 22.04.2008, șeful Secției Județene de Informații T, în prezența a încă trei angajați ai acestei secții, i-au adus la cunoștință ordinului directorului Serviciului Român de Informații emis la data de 21.04.2008, prin care a fost dispusă concedierea sa, ca sancțiune disciplinară și în conformitate cu propunerea Consiliului de Judecată al, din data de 10.04.2008.

Se menționează că, acuzația oficială pentru care a fost trimis în fața Consiliului de Judecată al, a fost aceea de "neexecutarea de ordin" rezidând din faptul că, a refuzat preluarea gestiunii auto a Secției Județene de Informații T, preluare dispusă la data de 05.12.2007 de șeful biroului de logistică al acestei secții.

Se precizează că, la data de 01.12.2007, la propunerea șefului Secției Județene de Informații T, a fost trimis în fața Consiliului de al și din cadrul, fiind acuzat de "comportament contrar normelor de conduită civică și militară", pe parcursul interviului structurat aferent procedurilor de testare și evaluare psihologică, efectuat de unitatea specializată a Ca urmare a cercetărilor efectuate de către Consiliul de, a fost declarat nevinovat de săvârșirea acestei abateri disciplinare.

Se mai arată că, pe parcursul cercetărilor administrative efectuate pentru a se stabili dacă a avut un comportament contrar normelor de conduită civică și militară, un ofițer psiholog din cadrul Secției Județene de Informații T, a sesizat Consiliul de al și a solicitat sancționarea sa, pentru faptul că a îndrăznit să sesizeze Colegiul din România, cu privire la un anumit comportament neprofesional al acestui ofițer psiholog.

Se menționează că până la data la care, a refuzat să preia funcția de gestionar a unității, la evaluările anuale a fost cotat cu calificativul "foarte bine", ceea ce însă nu s-a mai întâmplat ulterior îndrăznelii sale de a uza de drepturile ce îi sunt conferite de lege și Constituție.

Se precizează că, pe parcursul tuturor procedurilor prealabile administrative, derulate în cadrul cercetării prealabile disciplinare, i-au fost încălcate toate drepturile prevăzute de Constituția României, de Codul muncii și de Legea nr.14/1992 privind organizarea și funcționarea, fiind invocate de fiecare dată de către angajații pârâtei, desemnați pentru a efectua cercetarea disciplinară, dispozițiile legale, privind clasificarea informațiilor și documentelor. Se menționează că, i s-a refuzat comunicarea, chiar și în copie, a dispoziției de concediere, astfel încât, nici în prezent nu are convingerea că în cuprinsul dispoziției a fost consemnat ceea ce i s-a citit de către șeful Secției Județene de Informații T, la data de 22.04.2008.

Pârâtul, Serviciul Român de Informații - Unitatea Militară 0198 B, prin întâmpinarea formulată în dosarul nr- al Tribunalului Timișa solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Timiș și trimiterea cauzei către instanța legal constituită, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În considerentele întâmpinării se arată că, potrivit art.1 alin.2 din Codul muncii, prevederile acestui "se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii". Legea nr.80/1995, care reglementează condițiile, cazurile și sancțiunile care se aplică militarilor, precum și situațiile care îndreptățesc trecerea în rezervă este derogatorie de la prevederile Codului muncii.

Se precizează, totodată, că apariția Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici a condus la abrogarea implicită a art.35 din Legea nr.14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, nu numai prin neincluderea ofițerilor de informații în anexa care prevede limitativ funcțiile publice, dar și prin raportare la dispozițiile Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, care stabilește drepturile și îndatoririle acestora, proveniența lor, criteriile de promovare în funcție, etc. Pentru acest motiv, solicitarea anulării ordinului de trecere în rezervă atrage competența instanței de contencios, iar nu raportul de serviciu al funcționarului public.

Se mai arată că, datorită calității lui de militar, reclamantului i se aplică prevederile Legii speciale nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, Serviciul Român de Informații este organizat și funcționează în baza Legii nr.14/1992, unde la art.27 se stipulează că: "personalul se compune din cadre militare permanente și salariați civili, care îndeplinesc atribuții operative și administrative. Cadrele militare au toate drepturile și obligațiile prevăzute pentru militarii armatei român, de reglementările legale, statutele și regulamentele militare. Salariații civili sunt supuși dispozițiilor Codului muncii și celorlaltor prevederi legale și regulamentare ale Serviciului de Informații".

Se mai arată că, reclamantul a fost chemat în rândul cadrelor militare în activitate ale Serviciului Român de Informații la data de 01.11.1991, în corpul subofițerilor, și numit la Sectorul din Secția Județeană de Informații T, desfășurându-și activitatea în cadrul Aeroportului Internațional,

În perioada cât a avut calitatea de cadru militar a obținut în aprecierile de serviciu anuale următoarele calificative: 1992-2001 - foarte bun, 2002 - bun, 2003-2004 - foarte bun, 2005 - corespunzător, 2006 - bun, 2008 - corespunzător, iar nu așa cum susține reclamantul, respectiv că a fost "cotat cu calificativul foarte bine".

Ca urmare a faptului că a absolvit Facultatea de - Psihologie din cadrul Universității de Vest T, în anul 2002, solicitat analizarea posibilității trecerii sale în corpul ofițerilor. În acest context, ă s-a probat înscrierea la concursul de admitere la " postuniversitar de formare a ofițerilor operativi de informații", organizat de Academia Națională de Informații.

Cu privire la ordinul de trecere în rezervă, precizează că acesta a fost emis cu respectarea prevederilor legale, în temeiul art.85 alin.1 lit. i) din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, iar aducerea la cunoștință a acestui ordin s-a făcut în acord cu prevederile legale, prin adeverința nr.- din06.05.2008.

Prin sentința civilă nr.2973 din 11.09.2008, Tribunalul Timișa declinat competența materială de soluționare a contestației formulată de contestatorul, împotriva deciziei de concediere, în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că raporturile de serviciu dintre părți s-au stabilit la data de 01.11.1991, iar Ordinul de trecere în rezervă (la care face referire contestatorul în formularea "deciziei de concediere" din cuprinsul contestației) a contestatorului a fost emis în temeiul art.85 alin.1 lit. i) din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, fiind adus la cunoștință prin adeverința nr.5.675.714 din data de 06.05.2008.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul criticând-o ca nelegală sub aspectul declinării competenței în favoarea Curții de Apel București și a solicitat casarea și trimiterea la Tribunalul Timiș pentru continuarea judecării cauzei iar în subsidiar a solicitat modificarea ei în sensul declinării în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA.

Prin sentința civilă nr.3613/17.12.2008 pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2973 din 11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a modificat sentința în parte în sensul că a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA

Pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA -secția de contencios administrativ dosarul a fost înregistrat la data de 12.02.2009 sub nr-.

Pârâtul a depus la dosar înscrisurile care au stat la baza emiterii ordinului a cărui anulare se solicită, și anume: ordinul AP nr.0303/21.04.2008, extras din Hotărârea Consiliului de judecată nr.-/12.04.2008, anexa la nr. S/-/17.09.2002 și încunoștințările nr. S/-/19.05.2005, nr. S/-/29.06.2005, nr. S/-/22.01.2008 (fila 10 dosar).

Reclamantul a depus precizare de acțiune prin care a solicitat să se dispună anularea Ordinului Directorului Serviciului Român de Informații nr. DP 0303/21.04.2008, comunicat verbal de reprezentanții pârâtei, la data de 22.04.2008, pentru nelegalitate; să se dispună repunerea sa în situația anterioară emiterii Ordinului de Trecere în Rezervă, prin reintegrarea în postul deținut anterior și totodată obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de angajat al pârâtei, pentru perioada cuprinsă între data de 22.04.2008 și până la reintegrarea efectivă; să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, pe care le va face cu soluționarea prezentului litigiu.

În motivare se arată că, la termenul de judecată din data de 27.04.2009, pârâta a depus la dosarul cauzei, Ordinul de Trecere în Rezervă nr. 03.03/21.04.2008, însoțit de Hotărârea Consiliului de Judecată al nr. -/12.04.2008, Nota Direcției Juridice a nr. -/12.04.2008, o comunicare privind sancțiunea disciplinară a avertismentului și trei comunicări, privind sancțiunea disciplinară cu mustrare scrisă și rezoluția emisă de Parchetul Militar Timișoara în dosar nr.50/P/2006, acte invocate în susținerea legalității ordinului de trecere în rezervă.

Se arată că din cuprinsul ordinului de trecere în rezervă, rezultă că încetarea raporturilor de muncă, s-a dispus ca sancțiune disciplinară, reținându-se în sarcina sa " dezinteres în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu și în perfecționarea pregătirii militare și de specialitate".

Se menționează că din cuprinsul Hotărârii Consiliului de Judecată, hotărâre ca a stat la baza emiterii Ordinului de Trecere în Rezervă, rezultă cu evidență, că dezinteresul său în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu și în perfecționarea pregătirii militare și de specialitate, s-a declanșat din momentul în care, i-a fost respinsă cererea de a participa la concursul pentru admiterea la cursul postuniversitar de formare a ofițerilor de informații, fiind diagnosticat cu,vitligo" și catalogat inapt psihologic pentru a participa la acest concurs.

Se solicită a se constata că din cele consemnate de pârâtă în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pentru perioada cuprins între 1992- 2001, fost apreciat cu calificative anuale de "foarte bun" în anul 2002 - "bun", 2003 - 2004 "foarte bun", 2005 - " corespunzător", 2006 - "bun", 2007 - "corespunzător". Din cuprinsul actelor depuse la dosarul cauzei, rezultă cu evidență că pentru anul 2005 primit calificativul " corespunzător" întrucât a îndrăznit să își exercite dreptul privind liberul acces la justiție și să formuleze plângere penală împotriva a doi superiori, prin care a solicitat să se efectueze cercetări pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, purtare abuzivă și fals în înscrisuri sub semnătură privată. Pentru anul 2007, de asemenea a fost apreciat cu calificativul "corespunzător", întrucât a îndrăznit să solicite ca rezultatul testării psihologice efectuat în cadrul, să fie supus cenzurii Colegiului Medicilor Psihiatrici din România, întrucât i s-a părut că evident abuzul săvârșit, deoarece până la data la care a solicitat să participe la concursul de admitere la cursul postuniversitar de pregătire a ofițerilor de informații, a fost din punct de vedere psihologic și cu ocazia cererii de participare la concurs, în mod subit s-a îmbolnăvit.

Referitor la dezinteresul său în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu, se solicită a se constate că, acest dezinteres, după cum susține pârâta, a vizat sarcinile de serviciu pentru o altă funcție, decât cea pe care a fost angajat în anul 1992, respectiv funcția din departamentul G, pe care a fost mutat fără motiv și fără vreo explicație, funcție care de asemenea, a fost inferioară celei pe care a ocupat-o până a îndrăznit să solicite participarea la acel concurs.

Se învederează că în cadrul discuțiilor pe care le-a avut la acea vreme, a solicitat superiorilor ori să supună cenzurii Colegilor Medicilor Psihiatrici din România pentru a se convinge că într-adevăr este bolnav și nu este victima unui abuz, ori să îi permită să își continue activitatea pe funcția pe care a fost angajat și pe care a fost încadrat până la momentul cu concursul pentru trecerea în Corpul. Menționează că superiorii nu numai că, nu au luat act de solicitările sale, pe care le apreciază cât se poate de normale și implicit de legale, ci au continuat simulacrul de cercetare disciplinară, cu scopul vădit de a se ajunge la trecerea sa, în rezervă.

În ceea ce privește diagnosticul,vitligo" constatat cu ocazia vizitei medicale efectuată în vederea trecerii în Corpul, se solicită a se constata pe de o parte faptul că, această afecțiune a dobândit-o în timpul executării serviciului la. și în atare situație, nu este nici moral, nici legal să se respingă o cerere de promovare, în contextul în care pârâta avea obligația să ia măsuri pentru a fi vindecată această boală, întrucât nu am dobândit-o la "discotecă", ci în timpul în care am servit patria la. iar pe de altă parte, reglementările interne ale I privind starea de sănătate a cadrelor, sunt aceleași atât pentru subofițeri, cât și pentru ofițeri, astfel încât nemulțumirea sa exprimată în scris în repetate rânduri conducerii pârâtei, vis a vis de acest aspect, a fost mai mult decât justificată.

Referitor la faptul că a refuzat să participe la examenul pentru promovarea în grad, învederează că, pe de o parte refuzul de a fi promovat în grad nu reprezintă un dezinteres în perfecționarea pregătirii militare și de specialitate, întrucât această perfecționare se poate face și pe un grad inferior nu numai pe unul superior, iar în cadrul I nu există numai generali, iar pe de altă parte, că acest refuz a fost justificat de faptul că a fost declarat inapt psihologic și din punct de vedere medical pentru a promova în corpul ofițerilor, ceea ce presupune că am fost inapt și pentru a înainta într-un grad superior. Menționează că, și-a expus această poziție față de superiorii săi și le-a solicitat să îl lămurească, de ce pentru a trece în corpul ofițerilor este inapt, iar pentru a participa la un examen pentru promovarea în grad în corpul subofițerilor, este, însă și de această dată, superiorii i-au comunicat că, nu e problema mea și să execut ordinele așa cum le primesc".

Se arată că a avut și are și în prezent, reprezentarea a ceea ce înseamnă executarea unui ordin privind misiunile încredințate, însă nu va putea fi de acord nicio dată, ca drepturile constituționale ale sale, să fie încălcate indiferent că este vorba de, sau de o societate cu răspundere limitată, în calitate de angajator.

Se solicită de asemenea, să se constate că și cu ocazia lucrărilor Consiliului de Judecată, i-au fost respinse probele solicitate în apărare ca inutile soluționării cauzei. În acest sens, se solicită a se observa că a solicitat proba cu înscrisuri, printre care și rezultatele examinării psihiatrice, proba cu expertiză a stării de fapt și proba cu martori, sens în care a solicitat audierea unui număr de șapte cadre din cadrul secției în care și-a desfășurat activitatea, probe care au fost respinse ca inutile soluționării cauzei, în contextul în care, cu aceste probe a dorit să dovedesc că susținerea martorului, potrivit căreia la data revenirii la biroul N, nu a desfășurat nici o activitate ci am vorbit la telefon cu colegii, fumând și citind, nu corespunde realității.

Se mai solicită a se constata că în cuprinsul hotărârii emisă de consiliul de judecată, nu s-a consemnat vreo faptă concretă, care să fi fost reținută ca abatere disciplinară, ci s-a reținut că a refuzat să îndeplinesc sarcina de serviciu de prezentare la examenul de grad, refuz care așa cum a mai arătat, nu poate reprezenta o abatere disciplinară, care să fie sancționată cu trecerea în rezervă. În cuprinsul aceleiași hotărâri a consiliului de judecată, au fost consemnate ca incidente situației sale, o serie de dispoziții legale din Legea nr.80/1995 din regulamentul de ordine interioară și din regulamentul disciplinei militare, fără însă a se statua care dintre aceste dispoziții au fost încălcate de către reclamant, reținându-se în concluzie, ca faptă disciplinară, doar refuzul de a se prezenta la examenul de grad.

De asemenea se solicită a se constata că pârâta a depus la dosarul cauzei, patru scripte din care rezultă că a fost sancționat de trei ori cu mustrare scrisă și o dată cu avertisment, fără însă ca aceste scripte să fie însoțite de acte de cercetare disciplinară, din care să rezulte săvârșirea abaterilor disciplinare, cum ar fi de exemplu, "tergiversarea executării ordinelor", respectiv din care să rezulte care anume ordine au fost tergiversate sau ce anume altercații a avut cu colegii, pentru a fi dispusă sancțiunea disciplinară cu mustrare scrisă, la data de 12.09.2002.

Pârâtul Serviciul Român de Informații a depus la dosar prescurtări scrise ca urmare a depunerii de către reclamant a precizării de acțiune, prin care a solicitat respingerea precizării de acțiune în modalitatea în care a fost formulată și motivată, ca inadmisibilă, precum și respingerea cererii de chemare în judecată în modalitatea în care a fost formulată și motivată ca nefondată.

În motivarea prescurtărilor scrise se arată că, raportând situația concretă a speței pendente la aceste dispoziții normative, rezultă că au fost îndeplinite condițiile primei zile de înfățișare chiar la termenul de judecată din data de 17.12.2008, în care Secția litigii de muncă și asigurări sociale a Curții de APEL TIMIȘOARA și-a declinat competența funcțională de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios a aceleiași instanțe. Astfel, la momentul invocat au fost formulate concluzii sub aspectul admisibilității excepției necompetenței funcționale a secției de litigii de muncă, situație din care rezultă, fără putință de tăgadă, că, la acel termen, cauza, cu părțile legal citate, se afla la prima zi de înfățișare. Oricum, chiar în cadrul ciclului procesual derulat în fața completului de contencios, în cea mai extensibilă interpretare cu putință, prima zi de înfățișare în termeni procedurali s-a consumat cel mai târziu la termenul din 09.03.2009, la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii.

Se menționează că, prevalându-se de pregătirea pe care consideră că o deține, în discuțiile purtate cu cadre ale secției județene de informații, dar și cu alte persoane din mediile pe care le frecventează, reclamantul a contestat rezultatele examinărilor psihologice și, argumentând cu rezultatele unor teste administrate de către specialiști civili în domeniu, a apreciat că rezultatele au fost trucate și că acest lucru se datora conducerii secției din acea perioadă, care s-ar fi potrivit dorinței sale de a accede la un nivel superior al carierei. Deși în repetate rânduri i s-a adus la cunoștință de către comanda unității faptul că nu îndeplinește condițiile pentru a fi trecut în corpul ofițerilor și că de la aceste condiții nu se acordă derogări, la data de 18.03.2005, plutonierul major (r) a înaintat un raport în care contesta rezultatele obținute și solicita conducerii instituției analizarea aspectelor contestate și evaluarea posibilității trecerii sale în corpul ofițerilor.

Având în vedere că, documentul menționat a fost redactat și listat în afara unității și că acesta conținea date clasificate, aspect care contravine prevederilor nr. 0919/2003, reclamantul a fost sancționat de către șeful de birou cu "avertisment".

Se precizează că reclamantul a continuat să-și exprime nemulțumirea, atât în cadrul unității, cât și în cercurile extraprofesionale pe care le frecventează, în legătură cu faptul că nu a fost trecut în corpul ofițerilor și cu mutarea sa pe un alt profil de activitate. De asemenea, în condițiile în care în anul 2007 îndeplinea stagiul minim în grad, a refuzat să participe la cursul și examenul obligatoriu pentru acordarea gradului de plutonier adjutant, organizat în perioada 02-05.05.2007.

La data de 06.11.2007 a fost realizată reexaminarea psihologică a reclamantului pentru trecerea în corpul ofițerilor și stabilirea oportunității numirii pe profil antiterorist, concluzia fiind "inapt psihologic pentru trecerea în corpul ofițerilor" cu recomandarea că "este total contraindicat să i se încredințeze sarcini pe profil antiterorism, ori orice alte atribuții care presupun portul de armament". Ca urmare a aducerii la cunoștință a rezultatelor reexaminării, reclamantul a înaintat o petiție către Colegiul din România în care aducea la cunoștință că "atât psihologii Centrului pentru Psihologice și Aptitudini, cât și responsabilul cu asistența psihologică din cadrul secției, au încălcat Codul deontologic al profesiei de psiholog în detrimentul drepturilor și intereselor sale". în acest context Colegiul a solicitat accesul în cadrul Centrului a 2 psihologi din Comisia de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională pentru elucidarea cazului și, totodată, printr-un e-mail a solicitat mr., ofițerul psiholog de la Secția Județeană de Informații T, "informații privind instrumentele și procedura de evaluare psihologică aplicate în cazul domnului pentru a stabili dacă plângerea petentului este fondată".

Centrul pentru Psihologice și Aptitudini a semnalat că, pe parcursul reexaminării psihologice, reclamantul a adoptat o atitudine care a contravenit normelor de ordine și comportare militară și civică (a manifestat agresivitate, a refuzat să răspundă la întrebări, a lansat acuzații fără temei la adresa examinatorilor și i-a amenințat că îi va reclama pentru încălcarea metodologiei de examinare), motiv pentru care i-au fost solicitate rapoarte în legătură cu incidentul semnalat.

La data de 12.12.2007, șeful Biroului "G", în cadrul căruia plutonierul major, reclamantul, își desfășura activitatea, a prezentat un raport conducerii unității, în care prezenta dificultățile pe care le întâmpină în desfășurarea activității profesionale cu subofițerul și aducea la cunoștință că acesta a refuzat în mod categoric, în contextul unei ședințe derulate cu tot colectivul biroului, executarea ordinelor privind atribuirea unor sarcini profesionale. De asemenea, deși i s-a explicat reclamantului că ordinele trasate sunt de natură să optimizeze activitatea structurii și să statutul de cadru militar presupune, când situația o impune, să ocupe funcții pe profiluri diferite, acesta a rămas pe aceeași poziție motivând că nu dorește să desfășoare activități pe profil "G". Totodată, a refuzat și posibilitatea prezentată de șeful de birou de a urma un curs de inițiere pe profil, menit să-l sprijine în activitate.

Din cercetarea efectuată, în condițiile prevăzute de nr. S/912 din 12.05.2003 pentru aprobarea Regulamentului privind consiliile de judecată pentru cadrele militare în activitate din unitățile și a Normelor metodologice privind efectuarea cercetării în cazurile trimise în fața consiliului de judecată de către ofițerul anume desemnat, precum și din dezbaterile ce au avut loc cu ocazia judecării cauzei, au rezultat aspecte care au fundamentat hotărârea consiliului de judecată, prin care subofițerul a fost trecut în rezervă în temeiul prevederilor art.85 alin.1 lit. i) din Legea nr.80/1005. pentru dezinteres în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu și în perfecționarea pregătirii militare și de specialitate.

La întrebările membrilor Consiliului cu ocazia desfășurării ședinței de judecată, reclamantul a precizat că a refuzat să semneze fișa postului și să se prezinte la examenul de grad întrucât nu are pregătirea necesară pentru această funcții, însă nici nu dorește să și-o însușească. A afirmat că este de acord să urmeze un curs de specialitate însă, în continuare va refuza să desfășoare activitatea pe profil "G".

Totodată, din declarația unuia dintre martori a reieșit că reclamantul de la data revenirii de la biroul "N", nu a desfășurat nici o activitate, "stând de vorbă la telefon sau cu alți colegi, fumând și citind".

Față de aceste aspecte, membrii Consiliului de Judecată și-au întemeiat hotărârea pe dispozițiile Legii nr.80/1995, ale 1 - Regulamentul de ordine interioară și ale 3- Regulamentul disciplinei militare.

Prin comportamentul adoptat, de refuz a îndeplinirii sarcinilor de serviciu date de comanda unității, de prezentare la examenul de grad, de perfecționare a pregătirii de specialitate aferentă profilului de muncă pe care a fost numit, reclamantul a încălcat obligațiile ce îi reveneau conform dispozițiilor legale anterior citate.

De altfel, în susținerea temeiniciei hotărârii consiliului de judecată, se învederează că în mod similar a statuat și înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul deciziei nr.283 din 27 ianuarie 2004, pe care o invocă cu titlu de practică judiciară.

În ceea ce privește hotărârea Consiliului de Judecată, aceasta i-a fost adusă la cunoștință reclamantului de îndată ce a fost pronunțată, cel în cauză confirmând, prin semnătură, acest aspect.

Referindu-se la ordinul de trecere în rezervă, precizează că acesta a fost emis cu respectarea prevederilor legale, în temeiul art.85 alin.(1) lit. i) din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, iar aducerea la cunoștință a acestui ordin s-a făcut în acord cu prevederile legale, prin adeverința nr.5.675.714 din 06.05.2008.

Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată următoarele:

Curtea constata că cadrele militare în activitate, nu sunt salariați pentru că acestora nu li se aplică Codul muncii și celelalte dispoziții care alcătuiesc legislația muncii, ci drepturile și obligațiile acestora sunt prevăzute prin acte normative speciale. O persoană poate face parte din cadrele militare numai după acordarea gradului militar d e către organele competente, conform prevederilor Statutului cadrelor militare reglementat prin Legea nr.80/1995.

Prevederile Codului muncii nu sunt aplicabile militarilor, întrucât activitatea acestora se desfășoară exclusiv sub incidența statutului care reglementează drepturile și obligațiile cadrelor militare, astfel că trimiterile reclamantului la dispozițiile generale ale dreptului muncii nu sunt corecte.

Reclamantului i se aplică prevederile Legii speciale nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, Serviciul Român de Informații este organizat și funcționează în baza Legii nr.14/1992, unde la art.27 se stipulează că: "personalul se compune din cadre militare permanente și salariați civili, care îndeplinesc atribuții operative și administrative. Cadrele militare au toate drepturile și obligațiile prevăzute pentru militarii armatei român, de reglementările legale, statutele și regulamentele militare. Salariații civili sunt supuși dispozițiilor Codului muncii și celorlaltor prevederi legale și regulamentare ale Serviciului de Informații".

Calificarea militarilor reținută în literatura de specialitate, ca fiind funcționari publici cu statut special nu îi conferă posibilitatea reclamantului de a se folosi atât de statutul funcționarilor publici, cât și de cel al cadrelor militare.

Pe perioada cât reclamantul își desfășoară activitatea în cadrul pârâtului acestuia i se aplică statutul cadrelor militare ce reprezintă legea specială. În plus, în cuprinsul Legii nr.188/1999 sunt delimitate strict și limitativ categoriile profesionale care au calitatea de funcționari publici cu statut special, iar în cadrul acestora nu se regăsesc și angajații serviciilor de informații.

Prin urmare, în ceea ce privește susținerea reclamantului în sensul că au fost încălcate, cu ocazia audierii sale normele din Codul muncii, Curtea constată că reclamantului, în calitate de cadru militar îi sunt aplicabile dispozițiile speciale care se regăsesc în nr. S/912 din data de 12.05/2003 iar nu reglementările de drept comun din Codul muncii.

Astfel fiind, în acord cu prevederile art.10 din nr. S/912 din data de 12.05/2003 ofițerul care este desemnat să cerceteze este obligat să procedeze la audierea persoanei care este trimisă în fața Consiliului de Judecată, acestuia din urma revenindu-i obligația legală să întocmească un raport sau o notă scrisă.

Persoana cercetată nu este convocată în scris, față de împrejurarea că nu există nici o dispoziție legală în acest sens.

Curtea constată că reclamantul nu invocă în concret ce anume nelegalități au fost efectuate cu ocazia cercetării sale în urma căreia a fost emis ordinul de trecere în rezervă. Acesta face afirmații generale, ca de exemplu că ofițerul care a efectuat cercetarea sa prealabila ar fi sugerat Consiliului de Judecată soluția aplicabilă în urma audierii, însă nu a adus nici o probă în acest sens.

În fapt, Curtea constată că datorită conduitei sale sfidătoare, de superioritate, exprimată inclusiv prin contestarea ordinelor date, a deciziilor și autorității șefilor ierarhici sau a prestigiului de care se bucurau unii colegi cu experiență mai M, formularea de aprecieri nefondate și jignitoare la adresa celorlalți și provocarea de altercații verbale, aspecte raportate în scris de colegii de sector, la data de 12.09.2002, reclamantul a fost sancționat de către prim - locțiitorul șefului secției cu "mustrare scrisă", la aceasta sancțiune adăugându-se si altele, conform rapoartelor depuse la dosarul cauzei.

Situațiile în care reclamantul manifesta tendințe de insubordonare și adopta comportamente prin care se creau tensiuni în cadrul colectivului au fost frecvente și ținând cont de rezultatul ultimei testări psihologice, la data de 10.06.2005, la propunerea șefului de birou, comanda secției a hotărât schimbarea sa din funcție și numirea pe o funcție echivalentă în cadrul biroului "G", decizie care a fost susținută și de către conducerea.

În urma acestei decizii, pe care reclamantul a considerat-o abuzivă, acesta a refuzat sistematic să execute anumite ordine și să se prezinte la sediul unității în vederea intrării în posesia bibliografiei necesare participării la testarea specifică noului profil de muncă, motiv pentru care, la data de 29.06.2005, a fost sancționat de șeful unității cu "mustrare scrisă" pentru "tergiversarea executări ordinelor", fiind totodată pus la dispoziția unității, în vederea numirii în funcție în cadrul Biroului "G" -. Reclamantul nu a negat ca nu a înțeles sa-si îndeplinească atribuțiile de serviciu care ii reveneau conform sarcinilor de serviciu dar a menționat ca refuzul sau este justificat fata de împrejurarea ca i s-a impus sa desfășoare o activitate pentru acre nu avea pregătirea necesara.

Curtea constată că s-a propus schimbarea profilului de activitate și numirea reclamantului în funcție la Biroul "G", datorita conduitei sale, măsură care a fost aprobată de conducerea instituției, astfel că, la data de 01.08.2005, a fost numit în funcția de subofițer administrativ.

Curtea constată că prin caracterizarea psihologică nr. S/- din 20.10.2006 întocmită cu prilejul reexaminării reclamantului, acesta a fost declarat din nou "inapt psihologic pentru a fi trecut în corpul ofițerilor" și s-a recomandat "a nu fi utilizat în misiuni care necesită să dețină armament în dotare", aspect care nu permitea desfășurarea activității pe profil antiterorist.

După ce i s-a comunicat rezultatul, cel în cauză a solicitat o nouă evaluare, invocând că au fost încălcate normele deontologice și prevederile ordinelor în ceea ce privește examinarea psihologică, dar reevaluarea a fost respinsă de Centrul pentru Psihologice și Aptitudini, care a apreciat că obiecțiile formulate de subofițer sunt neîntemeiate. în acest context, cu toate demersurile făcute pentru detensionarea situației, prin discuțiile purtate cu acesta la nivelul comenzii unității, cel în cauză și-a menținut atitudinea contestară, iar frustarea și ostilitatea sa au crescut progresiv.

Din înscrisurile de la dosarul cauzei rezulta ca la data de 06.11.2007 a fost realizată reexaminarea psihologică a reclamantului pentru trecerea în corpul ofițerilor și stabilirea oportunității numirii pe profil antiterorist, concluzia fiind "inapt psihologic pentru trecerea în corpul ofițerilor" cu recomandarea că "este total contraindicat să i se încredințeze sarcini pe profil antiterorism, ori orice alte atribuții care presupun portul de armament".

Reclamantul nu a negat toate aceste aspecte și a învederat instanței că a înaintat o petiție către Colegiul din România în care aducea la cunoștință că "atât psihologii Centrului pentru Psihologice și Aptitudini, cât și responsabilul cu asistența psihologică din cadrul secției, au încălcat Codul deontologic al profesiei de psiholog în detrimentul drepturilor și intereselor sale".

La data de 12.12.2007, șeful Biroului "G", în cadrul căruia reclamantul, își desfășura activitatea, a prezentat un raport conducerii unității, în care prezenta dificultățile pe care le întâmpină în desfășurarea activității profesionale cu reclamantul și aducea la cunoștință că acesta a refuzat în mod categoric, în contextul unei ședințe derulate cu tot colectivul biroului, executarea ordinelor privind atribuirea unor sarcini profesionale.

Reclamantul nu a negat insubordonarea sa motivând că nu dorește să desfășoare activități pe profil "G". Totodată, a refuzat și posibilitatea prezentată de șeful de birou de a urma un curs de inițiere pe profil, menit să-l sprijine în activitate.

Din cuprinsul hotărârii pronunțate la data de 12.04.2008 rezultă că la întrebările membrilor Consiliului cu ocazia desfășurării ședinței de judecată, reclamantul a precizat că a refuzat să semneze fișa postului și să se prezinte la examenul de grad întrucât nu are pregătirea necesară pentru această funcții, însă nici nu dorește să și-o însușească. A afirmat că este de acord să urmeze un curs de specialitate însă, în continuare va refuza să desfășoare activitatea pe profil "G".

Din cuprinsul Ordinului Directorului nr. DP 0303/21.04.2008 rezultă că s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului ca sancțiune disciplinară, reținându-se în sarcina acestuia că prezintă dezinteres în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu și în perfecționarea pregătirii militare și de specialitate.

Susținerea reclamantului în sensul că a primit în anul 2005 calificativul corespunzător doar datorită faptului că a avut curajul să-și exercite accesul liber al justiție prin plângerea penală formulată împotriva superiorilor nu este susținută de nici un mijloc de probă.

Curtea constată că însuși reclamantul recunoaște că a manifestat dezinteres pentru sarcinile de serviciu întrucât acestea vizau o altă funcție, decât cea pentru care a fost angajat în anul 1992, respectiv funcția din departamentul G, pe care susține că a fost mutat fără motiv, funcție inferioară celei pe care a ocupat-o inițial.

Curtea constată că reclamantul a refuzat să se prezinte la sediul unității pentru a intra în posesia bibliografiei necesare pentru a participa la testarea specifică noului profil de funcție.

Curtea constată că rezultatul testării psihologice, precum și insubordonarea nejustificată a reclamantului prin neexercitarea atribuțiilor de serviciu care a determinat mutarea reclamantului în altă funcție, cu care acesta nu a fost de acord. Rezultatul la care s-a ajuns în urma testării psihologice menționate a fost confirmat ulterior în data de 20.10.2006, respectiv la data de 06.11.2007.

Ca urmare a nemulțumirii reclamantului față de mutarea mai sus menționată, s-a dispus desemnarea acestuia pe profil N, pentru evaluarea pe o perioadă determinată a capabilității acestuia de a-și desfășura activitatea pe profilul de muncă.

Curtea reține că reclamantul a refuzat în repetate rânduri să execute ordinele șefilor ierarhici, ordine primite în exercitarea activității specifice, în acest sens fiind întocmite mai multe rapoarte - fila 18 dosar.

Reclamantul nu a negat acest comportament însă a învederat că aceasta atitudine de nesupunere a fost determinată de împrejurarea că fost mutat într-o funcție care nu corespundea pregătirii sale.

Totodată reclamantul a refuzat să se prezinte la examenul de grad, atitudine recunoscută de către reclamant, acesta motivând că ar fi obligat să susțină un examen de specialitate în legătura cu o activitate pe care nu este pregătit și pe care nu dorește să o practice.

Curtea constată că reclamantul nu contestă diagnosticul medical care i-a fost pus de vitiligo - afecțiune psihică expres prevăzută de art. 95 din, respectiv de baremul medical de la data examinării, însă susține că soluția pentru împrejurarea că are aceasta afecțiune nu este mutarea într-o altă funcție ci remediul bolii, întrucât a dobândit-o datorita exercitării funcțiilor de specialitate militare.

Curtea apreciază că împrejurarea că boala psihologică a survenit în timpul în care reclamantul era angajat în cadrul pârâtului nu este de natură să dovedească că această afecțiune a fost determinată de funcția exercitată.

Totodată, Curtea constată că reclamantul nu a fost concediat, ci i s-a acordat o altă funcție, prin raportare la capacitatea sa profesională și la afecțiunea psihologică identificată și care nu a fost contestată de către reclamant.

În ceea ce privește modul în care s-a desfășurat audierea reclamantului cu prilejul ședinței de judecata din 10.04.2008 Curtea constată că dreptul la apărare al reclamantului a fost respectat pe parcursul studierii dosarului de cercetare și cu ocazia ședinței de judecată din data de 10.04.2008, acesta fiind asistat de un apărător cu studii juridice din cadrul Direcției Juridice.

În ceea ce privește probatoriul solicitat în fața Consiliului, Curtea constată că fiecare probă a fost analizată și acceptată sau nu justificat, prin motivarea măsurii luate de câtre Consiliu, astfel cum rezultă din înscrisul de la filele 18 și 19 dosar.

Curtea constată că atitudinea reclamantului intră sub incidența articolelor 7 și 8 din Legea nr.80/1995.

Astfel fiind, în acord cu prevederile art.7 din actul normativ menționat îndatoririle, drepturile și libertățile cadrelor militare sunt cele stabilite de Constituția României, de legile țării și de prezentul statut. Profesia de ofițer, maistru militar sau subofițer în activitate incumbă îndatoriri suplimentare, precum și interzicerea ori restrângerea exercitării unor drepturi și libertăți, potrivit legii.

. cadrelor militare sunt expres menționate în articolul 8 din legea menționată.

Potrivit art.8 cadrele militare au următoarele îndatoriri principale:

a) să fie loiale și devotate statului român și forțelor sale armate, să lupte pentru apărarea României, la nevoie până la sacrificiul vieții, să respecte și să apere valorile democrației constituționale;

b) să respecte jurământul militar și prevederile regulamentelor militare, să execute întocmai și la timp ordinele comandanților și ale șefilor, fiind responsabile de modul în care îndeplinesc misiunile ce le sunt încredințate. Cadrelor militare nu li se poate ordona și le este interzis să execute acte contrare legii, obiceiurilor războiului și convențiilor internaționale la care România este parte; neexecutarea ordinelor în aceste condiții nu atrage răspunderea penală și civilă a subordonaților;

c) să prețuiască onoarea și gloria de luptă ale forțelor armate ale României, ale armei și unității din care fac parte, precum și demnitatea gradului și a uniformei militare pe care le poartă;

d) să-și perfecționeze pregătirea profesională, să asigure instruirea temeinică și educarea subordonaților și să apere drepturile acestora;

e) să acționeze pentru întreținerea regulamentară și menținerea în stare de operativitate a tehnicii și armamentului și pentru folosirea și administrarea eficientă a bunurilor din dotare;

f) să păstreze cu strictețe secretul militar, de stat și de serviciu, precum și caracterul confidențial al unor activități și documente.

Totodată, îndatoririle mai sus menționate trebuie completate cu dispozițiile art. 30 din același act normativ, potrivit cărora ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

Curtea apreciază că în momentul în care reclamantul și-a asumat o funcție în cadrul pârâtului, trebuie să accepte și îndatoririle specifice care incumbă cadrelor militare-ofițeri, maiștrii militari și subofițeri, aceasta calitate implicând respectarea unor norme speciale. Curtea constată că reclamantul de-a lungul activității sale a avut un comportament care intră în contradicție cu normele stricte care reglementează disciplina militară, această conduită fiind sancționată în repetate rânduri de superiorii ierarhici (filele 21-24).

Curtea constată că tocmai nerespectarea repetată a îndatoririlor de serviciu concretizată, în speța de față, prin neasumarea funcției în care a fost numit sau refuzul de a participa la examenul de promovare reprezintă o nesocotire a statutului de cadru militar și atrage aplicarea sancțiunii de trecere în rezervă.

În ceea ce privește susținerea reclamantului că pârâtul a depus la dosar cele 4 rapoarte din care rezultă sancționarea acestuia, fără ca acestea să fie însoțite de actele de cercetare disciplinară neavând astfel nici o valoare Curtea constată că toate aceste rapoarte au fost aduse la cunoștință reclamantului care le-a semnat și că acestea nu au fost contestate la momentul la care au fost emise în nici un fel.

Reținând cele expuse, văzând și prevederile legale incidente, Curtea constată că ordinul nr. DP 0303/21.04.2008 de trecere în rezervă este emis cu respectarea prevederilor legale, în temeiul art.85 alin.(1) lit. i) din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, iar aducerea la cunoștință a acestui ordin s-a făcut în acord cu prevederile legale, prin adeverința nr.5.675.714 din 06.05.2008.

Constatând culpa procesuală a reclamantului în declanșarea litigiului, față de prevederile art.274 Cod procedură civilă, Curtea va respinge cererea acestuia de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de către reclamantul, cu domiciliul în T,-,.1,. C,.3, jud. T, cu domiciliul ales în Sânnicolau M, str. -. - nr. 7 - 9, - 9,. B, parter, jud. T, la. Av. și Asociații în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII, cu sediul în B,- - 26, Sector 2.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi 24.06.2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

RED:/17.07.09

TEHNORED:/17.07.09

5.ex./SM/emis 3 com.

Se comunică:

- reclamant -, T,-,.1,. C,.3, jud. T, + domiciliul ales în Sânnicolau M, str. -. - nr. 7 - 9, - 9,. B, parter, jud. T, la. Av. și Asociații

- pârât - SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII, - B,- - 26, Sector 2.

Președinte:Diana Duma
Judecători:Diana Duma

#Judecator Diana Duma

Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 214/2009. Curtea de Apel Timisoara

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 214/2009. Curtea de Apel Timisoara