Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2191/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2191
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței numărul 1066 din data de 06 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru intimatul pârât Primarul Orașului și avocat pentru intimatul pârât Consiliul Local al Orașului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că intimatul pârât Primarul Orașului a depus întâmpinare.
Avocat pentru intimatul pârât Consiliul Local al Orașului depune întâmpinare.
Reprezentantul intimatului pârât Primarul Orașului, consilier juridic, solicită acordarea unui nou termen pentru comunicarea întâmpinărilor.
Curtea apreciază necesar să lase dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să observe reciproc întâmpinările formulate.
La a doua strigare se prezintă au răspuns consilier juridic pentru intimatul pârât Primarul Orașului și avocat pentru intimatul pârât Consiliul Local al Orașului.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic pentru intimatul pârât Primarul Orașului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Avocat pentru intimatul pârât Consiliul Local al Orașului pune concluzii de respingere a recursului și menținere a sentinței Tribunalului Gorj ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1066 din 06 mai 2008, Tribunalul Gorj - Secția contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea reclamantei, împotriva pârâților Consiliul Local al Orașului și Primarul Orașului.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta este funcționar public la Primăria Orașului și aceasta nu a dovedit că își desfășoară activitatea în cea mai mare parte în afara instituției.
Astfel, reclamanta nu a depus la dosar acte din care să rezulte această susținere, să dovedească că un anumit număr de zile lucrătoare din cadrul unei luni, acesta își desfășoară activitatea la alte instituții și în alte locuri din județ, simpla afirmație că trebuie să se deplaseze la instituțiile arătate, neconstituind o probă în susținerea cererii cu atât mai mult cu cât nici pârâtele nu au recunoscut aceasta.
Faptul că în Codul Muncii, sunt prevăzute cele două sporuri de confidențialitate și mobilitate, nu echivalează cu soluție de admitere necondiționată câtă vreme nu s- făcut nici dovadă în sensul îndeplinirii condițiilor pentru aplicarea sporurilor.
Textele legale invocate de reclamantă, arată condițiile în care se pot acorda cele două sporuri, condiții pe care reclamanta nu le îndeplinește.
Potrivit disp. art.1 alin.3 din OUG nr.92/2004, sistemul de salarizare al funcționarilor publici cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulente si alte drepturi, dar, în speță, reclamanta prin natura funcției sale nu este îndreptățită să primească sporul de mobilitate și confidențialitate, neîndeplinind condițiile prevăzute de textele de lege care reglementează cele două sporuri salariale.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 78 din 05.11.2007 pronunțată în urma promovării unui recurs în interesul legii de către Procurorul general al României, statuând că nu se pot negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și confidențialitate de către funcționarii publici, decât în condițiile menționate mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care a arătat că instanța de fond a apreciat eronat că nu a făcut dovada faptului că își desfășoară activitatea și în afara instituției.
Recursul este nefondat.
Reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul Primăriei Orașului și aceasta nu a dovedit că și-a desfășurat activitatea în proporție de 50 % în afara instituției. În acest sens, reclamanta trebuia să depună la dosar acte din care să rezulte această susținere, să dovedească un anumit număr de zile lucrătoare din cadrul unei luni, acesta își desfășura activitatea la alte instituții și în alte locuri din județ, simpla afirmație că trebuie să se deplaseze la instituțiile arătate, neconstituind o probă în susținerea cererii.
În conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporului de mobilitate și confidențialitate, reglementat de art.25 și 26 din Codul Muncii, Curtea precizează că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Reclamanta nu a invocat în sprijinul acțiunii sale nici un act normativ,privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, ci numai cadrul legal general, reprezentat de dispozițiile art.25 și 26 din Codul Muncii și aplicabilitatea acestora în cazul funcționarilor publici.
Arătăm că pentru a se acorda sporul de mobilitate și confidențialitate, așa cum rezultă din prevederile art.31 din Legea 188/1999, este necesar ca alte drepturi salariale pentru a fi acordate funcționarului, să formeze obiectul unei reglementări legale.
Într-adevăr dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art.117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.
În ceea ce privește drepturile decurgând din clauza de mobilitate și confidențialitate, acestea nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea altor drepturi, a căror sferă se poate extinde și la cele două clauze, de existența unei reglementări legale.
Legislația prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor două tipuri de sporuri pentru funcțiile publice de execuție sau de conducere, în acest sens enunțăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.
Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.
În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administrației prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.
Același act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.
Din expunerea efectuată în această decizie, se reține că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul autorităților locale nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde spor de confidențialitate și mobilitate și că, mai mult, chiar în situația acordării acestora pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.
Clauzele de mobilitate și confidențialitate nu sunt contrare statutului funcționarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate într-un act normativ.
În cazul funcționarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor.
Față de considerentele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul reclamantei ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței numărul 1066 din data de 06 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud. -
Tehn. 2ex/ 03 2008
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea, Costinel Moțîrlichie, Gabriela
