Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2190/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2190
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul pârât Inspectoratul Regional Pentru Protecția Consumatorilor D - Oficiul Județean Pentru Protecția Consumatorilor M împotriva sentinței nr. 611 din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât Inspectoratul Regional Pentru Protecția Consumatorilor D - Oficiul Județean Pentru Protecția Consumatorilor M și intimatul reclamant
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul nu a fost motivat în termen legal.
Curtea a invocat din oficiu excepția nulității recursului de față, având în vedere dispozițiile art. 306 Cod pr. civilă și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 4657/CAF din 11 octombrie 2007, Tribunalul Mehedinția respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mehedinți, excepția tardivității cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor (OJPC)
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Mehedinția reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.911, din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Dispozițiile Legii nr. 188/1999 se completează cu prevederile art.284 alin.2 din Codul Muncii conform cărora cererea se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința sau, după caz, sediul.
Reclamantul nu contestă un act administrativ unilateral emis de pârât cu ocazia reîncadrării sale în conformitate cu prevederile OUG nr.92/2004, ci a solicitat instanței să analizeze legalitatea aplicării dispozițiilor acestui act normativ în ceea ce-l privește și să oblige pârâtul la plata diferențelor salariale, solicitare care și-o întemeiază pe dispozițiile art.166 din Codul Muncii potrivit cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Pentru ca instanța să stabilească dacă reclamantul este îndreptățit să i se achite anumite drepturi salariale restante trebuia să fie învestită și cu analizarea legalității actului administrativ unilateral emis de pârât prin care s-a procedat la reîncadrarea acestuia la data intrării în vigoare a OUG nr.92/2004, respectiv la 1 ianuarie 2005.
Or, nici în cuprinsul acțiunii introductive și nici printr-o precizare de acțiune nu se face vorbire despre un astfel de act, deși reclamantul a dovedit că a îndeplinit procedura prealabilă potrivit Legii nr.554/2004, prin înscrisul aflat la fila 12 din dosarul cauzei intitulat " plângere prealabilă " înregistrat la OJPC sub nr. 1104 din 4 iunie 2007.
Referitor la excepția tardivității cererii de chemare în judecată, raportat la data formulării plângerii prealabile, instanța de fond a reținut că aceasta a fost formulată în termenul prevăzut de art.11 lit.a din Legea contenciosului administrativ, respectiv la data de 28 iunie 2007.
Pe fond, s-a reținut că reclamantul a recurs la un artificiu având menirea să creeze aparența că se află încă în termenul legal de a contesta reîncadrarea sa în funcție conform OUG nr.92/2004, începând cu 1 ianuarie 2005.
În plângerea prealabilă reclamantul a arătat că se referă lacomunicarea actului prin care i se aduce la cunoștință că nu a fost reîncadrat în funcție publică la 1 ianuarie 2005și a solicitat pârâtului să urmeze procedurile legale în vederea reîncadrării sale corespunzătoare în funcția publică conform OUG nr.92/2004.
Instanța de fond a reținut însă, că, în realitate, actul despre care face vorbire reclamantul este o simplă adresă ( nr.1042 din 25 mai 2007 - fila 11 ) prin care i se aduce la cunoștință că nu a fost reîncadrat în funcție la data de 1 ianuarie 2005 potrivit OUG nr.92/2004, adresă care nu constituie un act administrativ unilateral în interesul Legii nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut în principal că prima instanță soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, apreciind în mod eronat că s- contestat o simplă adresă care nu reprezintă un act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ.
Prin decizia nr. 278 din 07 februarie 2008, Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursul reclamantului, a casat sentința nr.4657/CAF Tribunalului Mehedinți și trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că, prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului M să-l reîncadreze pe acesta în funcția publică de consilier, gradul profesional superior, treapta 3 de salarizare și acordarea diferențelor salariale corespunzătoare încadrării legale, conform OUG nr.92/2004.
Este de necontestat că în speța dedusă judecății reclamantul a contestat legalitatea încadrării sale de către autoritatea publică angajatoare în funcția publică de execuție, de inspector de specialitate categoria A, clasa a II-a, apreciind că aceasta nu s-a realizat în conformitate cu dispozițiile legale respectiv nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006 și nr.OG6/2007.
Instanța de fond, respingând acțiunea și reținând că reclamantul a contestat simplă adresă și nu un act administrativ, a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, apreciind că acesta nu face obiectul Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Legalitatea încadrării reclamantului ca funcționar public nu a fost analizată sub nici un aspect de către prima instanță, aceasta soluționând dosarul fără a intra în cercetarea fondului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr-.
Prin sentința nr. 611 din 14 mai 2008, Tribunalul Mehedinți - secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor D - Oficiul Județean Pentru Protecția Consumatorilor M să reîncadreze reclamantul în funcția publică de consilier gradul profesional superior, treapta 3 de salarizare și să îi plătească diferența salarială dintre cea corespunzătoare acestei funcții și cea acordată, actualizată cu rata inflației la data plății efective, începând cu 1.01.2005.
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit dispoziției OJPC nr.1043 din 27.07.2000, reclamantul fost numit în funcția de consilier, categoria A, gradul 3, numirea făcându-se în baza OUG 82/2000.
În baza OUG 92/2004 - privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2005, s- dispus că, începând cu data de 01.01.2005, reclamantul se reîncadrează în funcția publică de execuție de inspector principal, treapta 3 de salarizare.
Reclamantul a contestat această reîncadrare învederând că la data de 01.01.2005 intrat în vigoare OUG 92/2004, care prevede la art. 6 al. 7 - 9 că funcționarii publici de execuție salarizați la categoria A, clasa I, gradul 1-3, potrivit OUG 82/2000, se reîncadrează în gradul superior și beneficiază de salariul de bază prevăzut în anexele I-IV pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional superior, treapta 1,2 și 3 de salarizare.
S-a constat că reclamantul trebuia reîncadrat în gradul profesional superior, pentru corectă stabilire corespondentului, în contextul dispozițiilor OUG 92/2004, funcției, în raport de funcția deținută inițial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurentul pârâtul Inspectoratul Regional Pentru Protecția Consumatorilor D - Oficiul Județean pentru protecția Consumatorilor M, fără însă depune motivele de recurs în termenul prevăzut de lege.
Recursul este nul.
Potrivit art.303 Cod pr.civilă recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de art.301 Cod pr.civilă.
Hotărârea pronunțată în primă instanță, respectiv sentința nr.611 din 14 mai 2008 fost comunicată recurentului la data de 30 iunie 2008, iar acesta a motivat recursul la data de 10 octombrie 2008, deci cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Potrivit art.306 Cod pr.civilă, recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică, care pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs.
Așa fiind, neexistând motive de ordine publică pe care instanța de recurs să le invoce din oficiu, în baza art.306 alin.1 Cod pr.civilă, urmează să se constate nul recursul declarat de pârât
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul pârât Inspectoratul Regional Pentru Protecția Consumatorilor D - Oficiul Județean Pentru Protecția Consumatorilor M împotriva sentinței nr. 611 din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud.
Tehn. 2ex/03 2008
Jud. fond
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea, Costinel Moțîrlichie, Gabriela
