Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 22/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 22
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu a - -
- -
Grefier - Nora
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE -prin reprezentant legal,cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 2396 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul reclamantSINDICATUL LIBER FINANȚE PUBLICE, cu sediul în B,-,județul și intimatul pârâtMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B, intimatul reclamant Sindicatul Liber Finanțe Publice B și intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recurenta pârâtă Direcția Generală Finanțelor Publice B solicitat judecata în lipsă în cuprinsul motivelor de recurs și s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare formulată de intimatul reclamant Sindicatul Liber Finanțe Publice B, după care,
Curtea, având în vedere că recurenta pârâtă Direcția Generală Finanțelor Publice B solicitat judecata în lipsă în cuprinsul motivelor de recurs, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
- 2 -
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5461/114/8.10.2007, reclamantul Sindicatul Liber - Finanțe Publice Bas olicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice B pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001 - 2006 pentru funcționarii publici cuprinși în situați nr. 35474/21.09 și respectiv la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001 - 2002 pentru funcționarii publici cuprinși în situația nr. 35475/21.09.2007, actualizate cu indicele de inflație la data nașterii dreptului până la data plății efective, pentru fiecare din cei 387 funcționari publici indicați în situațiile anexate în cuantum de 209.477 lei.
Reclamantul a susținut că membrii săi, indicați în anexe,au calitatea lor de funcționari publici și în consecință au dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, astfel cum prevede dispoziția art 34 alin.2 din legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
După administrarea probelor cu înscrisuri, Tribunalul Buzău prin sentința nr. 2396 din 22 octombrie 2007 a admis acțiunea reclamantului, obligând pârâții la plata drepturilor bănești, reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001 - 2006, penbtru funcționarii publici cuprinși în situația nr 35474/21.09.2007 și respectiv la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001 - 2002 pentru funcționarii publici cuprinși în situația 35475/21.09.2007, actualizate cu indicele de inlație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, pentru fiecare din cei 387 funcționari publici indicați în situațiile anexate, în cuantum de 209.477 lei.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut instanța că acțiunea formulată este întemeiată, reținând că persoanele cuprinse în anexele nr. 35475/21.09.2007 și nr. 35475/21.09.2007 au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei DGFP B, iar potrivit disp. art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, au dreptulo pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Împotriva acestei sentințe pârâta Direcția generală a Finanțelor Publice Bad eclarat în termen legal recurs care a fost înregistrat la această instanță sub nr. 5461/114/30.11.2007.
În motivarea recursului pârâta arată următoarele:
1.Acordarea primei de concediu a fost suspendată succesiv în perioada 2001 - 2006 prin acte normative care au fost emise cu respectarea normelor de
- 3 -
tehnică legislativă, astfel încât dreptul reclamanților la acțiune nu este actual deoarece nu s-a născut;
2.Legiuitorul este în drept să acorde, să modifice sau să înceteze acordarea unor drepturi salariale suplimentare, cum este prima de vacanță fără a se încălca dispozițiile constituționale deoarece aceste drepturi salariale nu constituie drepturi constituționale fundamentale.
3.Prin sentința atacată au fost încălcate dispozițiile prevăzute în Legea finanțelor publice nr. 500/2002, în conformitate cu care nicio cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar pe de altă parte, nicio cheltuială ă nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Reclamanta a formulată întâmpinarea prin care a solicitat respingerea recursului, deoarece suspendarea dreptului la prima de vacanță nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent deoarece aceasta ar însemna înlăturarea dreptului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este nefundat pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția art. 34 alin. 2 din legea nr. 188/199, funcționarii publici au dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Prin art. 3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001, aplicarea acestor dispoziții s-a suspendat până la data de 1 ianuarie 2002, iar, ulterior, prin efectul Legilor nr. 743/2001, nr. 631/2002, nr.507/2003, nr. 511/2004 și nr. 379/2005, suspendarea s-a prelungit până la data de 31 decembrie 2006.
Instanța de fond a considerat în mod legal că un drept subiectiv care a fost suspendat prin efectul unor dispoziții legale succesive nu s-a stins deoarece suspendarea și stingerea unui drept subiectiv au efecte diferite.
Astfel, în timp ce suspendarea are ca efect imposibilitatea realizării dreptului subiectiv în intervalul de timp în care își produce efectul măsura suspendării, stingerea arte ca efect desființarea dreptului subiectiv.
Legile de aprobare a bugetului de stat sunt prin natura lor legi temporare, care își încetează efectele la data încheierii exercițiului financiar sau, după caz, la data adoptării unei alte legi de aprobare a bugetului de stat.
În consecință, la data expirării ultimei perioade de suspendare, respectiv, 31 decembrie 2006, apărut posibilitatea realizării dreptului la prima de concedii deoarece suspendarea nu a avut ca efect stingerea dreptului pentru perioada 2001 - 2006 ci doar imposibilitatea temporară de realizare a acestuia.
Dacă legiuitorul ar fi dorit suprimarea dreptului funcționarilor publici la acordarea primelor de concediu, ar fi putut abroga pur și simplu dispozițiile legale care prevedeau acordarea acestui drept.
- 4 -
Având în vedere cp legiuitorul a dispus doar suspendarea efectelor dispozițiilor legale care consacrau acest drept, este evident că intenția legiuitorului a fost aceea de a amâna plata acestor drepturi și nu de a suprima dreptul la acordarea primei de concediu.
Susținerile recurentei privind greșita aplicare a legii de către instanța de fond urmează a fi înlăturată deoarece dispozițiile legale care suspendau acordarea dreptului la prima de concediu și-au încetat efectele la data de 31 decembrie 2006, iar aplicarea acestora ulterior acestei date ar echivala cu ultraactivitatea unei norme juridice temporare.
Principiul neultraactivității legii este consacrat implicit de dispozițiile art. 978 Cod civil, iar excepțiile de la acest principiu sunt de strictă interpretare și nu sunt aplicabile în cazul de față:
- normele juridice supletive;
- normele juridice care aduc atingere previziunilor legitime ale părților;
- normele juridice tranzitorii.
Susținerile recurentei privind împrejurarea că plata acestor prime de vacanță nu a fost prevăzută în bugetul de stat, iar nicio cheltuială nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, urmează a fi înlăturată deoarece ordonatorii de credite aveau obligația de a prevedea sume pentru plata primelor de vacanță în condițiile în care suspendarea plății acestora a încetat la data de 31 decembrie 2006.
Instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile art. 64 al. 2 din legea nr. 24/2000, în conformitate cu care la expirarea duratei de suspendare, dispoziția legală afectată de această suspendare reintră de drept în vigoare.
Față de cele reținute, în baza art. 312 alin. 1.procedură civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de de recurenta pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE -prin reprezentant legal, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 2396 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul reclamantSINDICATUL LIBER FINANȚE PUBLICE, cu sediul în B,-,județul și intimatul pârâtMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-.
Irevocabilă.
- 5 -
Pronunțată în ședință publică azi, 11 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu
- - - -a - - -
GREFIER,
Nora
Red..
Dact.
f-
Tribunalul Buzău;
;
;
12 Februarie 2008
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Adriana Florina Secrețeanu
