Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 221/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 31.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.221
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.02.2008
PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta și chemata în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T în reprezentarea MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.964/12.12.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta - intimată și cu pârâții - intimați MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta și chemata în garanție T în reprezentarea, consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei și chematei în garanție - recurente solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.964/12.12.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE T, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect drepturi bănești.
Admite cererea de chemare în garanție a B, cerere formulată de pârâtul
Obligă pârâții B și T la plata către reclamantă a primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2006 - actualizate în raport cu rata inflației, în raport de perioada lucrată de reclamantă la pârâții.
Obligă chematul în garanție B să vireze pârâtului B, sumele necesare plății drepturilor reclamantei.
Fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
În considerentele hotărârii, tribunalul constată și reține:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 18.09.2007 reclamanta, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, Inspectoratul Județean de Poliție al Județului T și Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata primei de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, cuvenită pe anul 2006, conform art. 37, pct. 2 din Ordonanța nr. 38/30 ianuarie 2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003 publicată în OF. nr. 65/02.02.2002, precum și actualizarea cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data efectuării plății, precum și alocarea de către Ministerul Finanțelor Publice a fondurilor necesare acordării drepturilor solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin art. 37, pct. 2 din nr.OG 38 din 30 ianuarie 2003 aprobată prin Legea nr. 353/2003 - privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, s-a prevăzut că la plecarea polițiștilor în concediul de odihnă, aceștia primesc o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Astfel deși în baza acestui text, în anul 2006, reclamanta, trebuia să beneficieze de prima de vacanță, aceste drepturi nu i-au fost acordate, așadar de la data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului ce reglementează salarizarea polițiștilor nu a beneficiat ( cu excepția anului 2007 ) de prevederea referitoare la plata primei de vacanță, aceasta fiind suspendată, odată cu intrarea ei în vigoare.
Reclamanta a subliniat că această măsură a suspendării care în fapt anulează aplicarea unei componente esențiale a dreptului câștigat aduce atingere însăși existenței acestui drept, încălcând flagrant dispozițiile art. 53 din Constituția României cât și reglementările art. l din protocolul nr. l adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pe de altă parte art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii printre care și concediul de odihnă plătit; potrivit art. 53, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului. Astfel, prin suspendarea succesivă la plata primei de vacanță, dreptul la prima de concediu nu a fost restrâns ci îngrădit, operând în concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv.
La data de 12.10.2007 pârâtul Bad epus la dosarul cauzei cerere de chemare în garanție a B, prin care s-a solicitat, în cazul în care este admisă acțiunea reclamantei, să fie obligat cel chemat în garanție prin aceeași hotărâre să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele solicitate de reclamant.
În motivare pârâtul a arătat că referitor la primele de concediu, dispozițiile art. 37 alin. 2 teza I din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevăd că ".la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu". Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004 "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă. se suspendă până la data de 31 decembrie 2004". De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 "aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă. se suspendă până la data de 31 decembrie 2005".
Față de aceste considerente este necesar să se mai arate că bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative pe anul 2006 fost aprobat prin Legea nr. 379/2005, act normativ edictat de Parlamentul României care, potrivit prevederilor art. 5 alin.5, menține starea de suspendare a drepturilor pretinse pe calea prezentei acțiuni.
De asemenea, s-a arătat că potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat Ministerului Internelor și Reformei Administrative se face numai în limita creditelor bugetare aprobate; sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite iar orice angajare și utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină atragerea răspunderii celor vinovați, în condițiile stipulate de dispozițiile art. 72 din actul normativ sus-menționat. Având în vedere că aplicarea dispozițiilor legale ce au instituit drepturile pretinse pe calea prezentei acțiuni a fost suspendată, în bugetul aprobat instituției pe anii 2004-2006, nu au fost prevăzute sume cu acest scop. Apare, deci, evident faptul că, o eventuală admitere a acțiunii reclamantei, va pune Ministerul Internelor și Reformei Administrative în imposibilitatea punerii în executare a hotărârii instanței câtă vreme nu există fonduri alocate special cu această destinație.
Față de aceste considerente pârâtul a învederat că, potrivit dispozițiilor nr.HG 208/2005, bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor și în ipoteza admiterii acțiunii, chematul în garanție trebuie să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare efectuării acestor plăți, instituția pârâtă fiind finanțată integral de la bugetul de stat.
La data de 22.10.2007 pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat în principal, pe cale de excepție, constatarea lipsei calității procesuale pasive a Misterului Economiei și Finanțelor; pe cale de excepție, constatarea prematurității sau a inadmisibilității acțiunii și în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În apărare, pârâtul Baa rătat că invocă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a B, deoarece, pe de o parte, între reclamantă și Ministerul Economiei și Finanțelor nu exista absolut nici o relație de serviciu sau raport de muncă, iar pe de alta parte, nu trebuie confundat cu Statul R sau cu bugetul de stat. Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, respectând procedura reglementata potrivit art. 16-30 din Legea nr. 500/2002, modificata, privind finanțele publice.
Ministrul internelor și reformei administrative este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca și ministrul economiei și finanțelor, și ca urmare, în ceea ce privește sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal ale angajaților, nu poate fi obligat la plata un alt ordonator principal de credite, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru salariații unor instituții bugetare stat care sunt cuprinse în bugetul unui alt ordonator principal de credite bugetare. Atribuții în angajarea și salarizarea reclamantei are în exclusivitate Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor sa fie implicat în vre-un fel în aceste relații. Astfel, ministrul internelor și reformei administrative, în calitatea sa de ordonator principal de credite bugetare destinate acoperirii cheltuielilor de personal, nu are niciun raport de subordonare bugetară cu ministrul economiei și finanțelor conform principiului piramidal de execuție bugetara, aplicându-li-se prevederile art. 20 și art. 21 din Legea nr. 500/2002. Ministrul economiei și finanțelor și ministrul internelor și reformei administrative sunt ordonatori principali de credite bugetare, aplicându-li-se prevederile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002. Ca urmare, raportat și la dispozițiile art. 18 alin. 2 lit. b) și art. 28 lit. e) din Legea nr. 500/2002, modificata, privind finanțele publice, numai Guvernul este cel răspunzător de realizarea revederilor bugetare și repartizarea către ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat potrivit destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetara anuală.
Pârâtul Bai nvocat instanței de judecată, cu privire la fondul cauzei, luând în considerare caracterul de contencios administrativ al acțiunii formulate de reclamantă, pe cale de excepție, prematuritatea, precum și inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile reglementata de dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, actualizată. Astfel reclamanta nu s-a adresat pârâtului cu o cerere pentru a i se acorda prima de concediu înainte de înregistrarea pe rolul Tribunalului Timișa prezentei cereri de chemare în judecată.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul Bas olicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiata pentru motivele invocate de ceilalți parați prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, respectiv că, prin acordarea primelor de concediu s-ar încălca, atât prevederile legilor bugetare menționate (legi organice conform prevederilor art.62 alin 2 lit. b din Constituția României, revizuită), cât și cele ale nr.OG 38/2003.
La data de 09.11.2007 chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat, în principal, pe cale de excepție, constatarea lipsei calității procesuale pasive a Misterului Economiei și Finanțelor ca și chemat în garanție și în subsidiar, respingerea ca inadmisibila a cererii de chemare în garanție a Misterului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei dministrative, deoarece, pe de o parte, între reclamantă și Ministerul Economiei și Finanțelor nu exista absolut nicio relație de serviciu sau raport de muncă, iar pe de altă parte, Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul R sau cu bugetul de stat. Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, respectând procedura reglementata potrivit art. 16-30 din Legea nr. 500/2002, modificata, privind finanțele publice.
Ministrul internelor și reformei administrative este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca și ministrul economiei și finanțelor, și ca urmare, în ceea ce privește sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal ale angajaților, nu poate fi obligat la plata un alt ordonator principal de credite, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru salariații unor instituții bugetare stat care sunt cuprinse în bugetul unui alt ordonator principal de credite bugetare. Atribuții în angajarea și salarizarea reclamantei are în exclusivitate Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor sa fie implicat în vreun fel în aceste relații.
Chematul în garanție a solicitat, pe cale de excepție, respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, având în vedere faptul ca nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 60 - 63.pr.civ. respectiv instituția chemării în garanție se întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau despăgubire, obligație care însă în speța nu exista în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor. Cererea de chemare în garanție este o acțiune incidenta, temeiul acesteia trebuie să îl constituie obligația de garanție care îi revine chematului în garanție în baza legii, a contractului sau a unei obligații de restituire, condiții pe care nu se regăsesc în cauză.
Astfel s-a arătat că B în calitatea de ordonator principal de credite bugetare destinate acoperirii cheltuielilor de personal nu putea să cheme în garanție B, cu care nu are nici un raport de subordonare bugetară, conform principiului piramidal de execuție bugetară, și în temeiul dispozițiilor 20 și art. 21 din Legea nr. 500/2002.
Ministrul economiei și finanțelor și ministrul internelor și reformei administrative sunt ordonatori principali de credite bugetare, aplicându-li-se prevederile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002. Ca urmare, raportat și la dispozițiile art. 18 alin. 2 lit. b) și art. 28 lit. e) din Legea nr. 500/2002, modificata, privind finanțele publice, numai Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetara anuală. Mai mult, chematul în garanție a învederat că doctrina juridica a statuat ca cererea de chemare în garanție nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personale nepatrimoniale și nici în litigiile de munca, pe același considerent ca raporturile de munca exista intre instituția angajatoare, alta decât Ministerul Economiei și Finanțelor, și angajata reclamantă în litigiu.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a B, instanța o respinge ca fiind neîntemeiată, deoarece conform dispozițiilor art. 15 din HG nr. 83/2000, toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, aceiași posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004, art. 19, art. 4 alin. 2 și pct. 30 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, ce conțin prevederi care obligă de a coordona potrivit competențelor cei revin, sistemul bugetar, în ceea ce privește pregătirea proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Mai mult, acest minister are calitate procesuală în cauză, în calitatea sa de ordonator principal de credite, având obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile sale, iar hotărârea pronunțată trebuie să-i fie opozabilă.
Analizând excepția inadmisibilității și prematurității acțiunii reclamantei pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepție invocată de pârâtul și chematul în garanție B, instanța o respinge ca neîntemeiată, întrucât obligativitatea recursului administrativ prealabil este impusă numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau instituției publice, deoarece în asemenea cazuri persoana fizică sau juridică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz, aceasta având posibilitatea de a înainta direct acțiune în instanță.
În speță, este vorba de nerespectarea sau neaplicarea de către instituțiile publice pârâte a unor dispoziții legale prevăzute de nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și de legea funcționarilor publici.
Pe de altă parte, art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, excepție invocată de chematul în garanție, instanța o respinge ca nefondată, întrucât chiar dacă Ministerul Economiei și Finanțelor B nu este parte într-un raport de muncă, în calitatea sa de ordonator principal de credite, are obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a B, ca și chemat în garanție, instanța o respinge ca fiind neîntemeiată, întrucât în speță sunt întrunite dispozițiile art. 60 și urm. Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, acest minister are calitatea de chemat în garanție dată fiind calitatea sa de ordonator principal de credite, cu obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamantei, instanța constată că reclamanta a fost încadrată în poliție începând cu data de 01.04.2006, în cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi Potrivit Dispoziției S/2500 a Inspectoratului General al Poliției Române, Secția Regională de Poliție Transporturi T este o structură teritorială aflată în subordonare centrală Direcției de Poliție Transporturi din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.
Raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa atribuțiilor de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, precum și cu recunoașterea tuturor drepturilor salariale acordate prin lege.
Art. 37 pct. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, modificată prevede dreptul funcționarului public la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
Văzând și dispozițiile art. 40 din nr.OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, care prevăd că funcționarii publici beneficiază de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, instanța constată că reclamanta este îndreptățită la plata primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2006 - actualizate în raport cu rata inflației, în raport de perioada lucrată de reclamantă la pârâții de 1 și 2.
Instanța înlătură apărarea pârâtelor, prin care au cerut respingerea acțiunii reclamantei, deoarece drepturile solicitate de aceasta au fost suspendate prin acte normative, pe motiv că art. 37 alin. (2) teza I din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevede că "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu", care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu și că mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anul 2005 ci, dimpotrivă, acordarea acestui drept a fost reluată în anul 2006.
Instanța constată că dacă s-ar considera altfel, s-ar încălca atât art. 53 din Constituție cât și reglementările date prin art. l din Protocolul nr. l, adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, convenție ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Pentru considerentele și în baza temeiurilor de drept indicate, instanța a admis acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor recurează sentința suscitată prin T, invocând în drept prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
În fapt, în principal consideră că ministrul nu are calitate procesuală pasivă deoarece, pe de o parte între reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există absolut nicio relație de serviciu sau raport de muncă, iar pe de altă parte, Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, respectând procedura reglementată potrivit art.16 - 30 din Legea nr.500/2002, modificată, privind finanțele publice, reglementări legale care erau în vigoare pentru perioada la care se face referire în acțiune.
Ministrul internelor și reformei administrative este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca și Ministerul Economiei și Finanțelor, și ca urmare, în ceea ce privește sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal ale angajaților, nu poate fi obligat la plată un alt ordonator principal de credite, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru salariații unor instituții bugetare de stat care sunt cuprinse în bugetul unui alt ordonator principal de credite bugetare.
Atribuții în angajarea și salarizarea reclamantului are în exclusivitate Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel în aceste relații.
De asemenea, apreciază că în mod eronat a fost admisă cererea de chemare în garanție, deși pe cale de excepție, a solicitat instanței de fond să respingă cererea de chemare în garanție ca inadmisibilă, având în vedere faptul că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.60 - 63 Cod procedură civilă, respectiv instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire, obligație care însă în speță nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cererea de chemare în garanție este o acțiune incidentă, temeiul acesteia trebuie să îl constituie obligația de garanție care îi revine chematului în garanție în baza legii, a contractului sau a unei obligații de restituire, condiții pe care nu le regăsim în cauza de față.
Astfel, ministrul internelor și reformei administrative, în calitatea sa de ordonator principal de credite bugetare destinate acoperirii cheltuielilor de personal nu putea să cheme în garanție ministrul economiei și finanțelor, cu care nu are nici un raport de "subordonare bugetară", conform principiul piramidal de execuție bugetară, și în temeiul dispozițiilor art.20 și 21 din Legea nr.500/2002.
Cu privire la fondul cauzei, luând în considerare caracterul de contencios administrativ al acțiunii formulate de reclamantă, invocă pe cale de excepție prematuritatea, precum și inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile reglementată de dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, actualizată.
Având în vedere caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, precum și faptul că reclamanta nu a depus dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile, consideră că se impunea admiterea excepției prematurității ori a inadmisibilității acțiunii.
Pe fondul cauzei, apreciază că se impunea respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată pentru motivele invocate de pârâți prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr.964/CA/12.12.2007 în sensul constatării lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor ca pârât și chemat în garanție; în subsidiar, în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative; iar referitor la acțiunea promovată de reclamantă modificarea hotărârii primei instanțe în sensul constatării prematurității sau inadmisibilității acțiunii ori în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, analizând recursul de față, pentru motivele învederate și în conformitate cu prevederile art.304 pct.9 precum și în temeiul dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, constată că este neîntemeiat, că instanța de fond a răspuns tuturor aspectelor reiterate de recurent, pentru că ele au făcut obiectul întâmpinărilor depuse în cauză în primă instanță.
Considerentele hotărârii expun detaliat apărările pârâtului recurent și soluția adoptată, în concordanță cu principiile și reglementările aplicabile speței, inclusiv cu prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Calitatea procesuală a acestui minister și obligația de garanție au fost reținute doar în realizarea obligațiilor sale de a vira pârâtului - ordonatorul principal de credite, sumele acordate reclamantei, pe considerentul că Legea nr.500/2002 acordă Ministerului Finanțelor și ministrului finanțelor un rol bugetar esențial.
Art.28 din lege, prevede că "proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza: - e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite; -".
S-a soluționat corect și excepția inadmisibilității (ori a prematurității) acțiunii susținută pe lipsa procedurii administrative prealabile dispusă de art.7 din Legea contenciosului - administrativ, cu aceea că obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile este prevăzută doar în situația unui act administrativ concret nu și când există refuz nejustificat ori tăcerea autorității.
Asupra fondului dreptului în discuție s-au adus, așa cum s-a menționat argumente din textul legii care le-a acordat, al legii cadru privind Statutul funcționarilor publici și privind reglementarea drepturilor lor salariale, precum și a legislației europene în materie.
, legiuitorul a stabilit recent, prin nr.OUG146/2007, modalitatea concretă de execuție a drepturilor funcționarilor publici reprezentând primele de concediu pe perioada 2001 - 2006.
Așa fiind, recursul nefondat va fi respins.
Văzând că nu s-au cerut cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin T, împotriva sentinței civile nr.964/CA/12.12.2007, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 21.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - LIBER
GREFIER,
RED:/28.03.08
TEHNORED:/31.03.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Cristian Alexandru DacuJudecători:Cristian Alexandru Dacu, Victoria Catargiu, Claudia
