Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 222/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi -)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 222/CA
Ședința publică de la 15 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2008, fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea în cauză pentru astăzi, 15.12.2008.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra cauzei de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, reclamantul, specialist în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, a chemat în judecată pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, pentru a fi obligați să-i calculeze și să-i plătească drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%, începând cu data de 10.05.2005 și în continuare, până la încetarea stării de discriminare, actualizate cu rata inflației.
Se solicită totodată ca pârâtul Ministerul Finanțelor și Economiei să fie obligat a aloca fondurile necesare plății sumelor de mai sus.
Motivează reclamantul că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate, au fost emise acte normative ce conferă categoriilor de personal ce gestionează astfel de informații, sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații, concretizate în art.3 din Legea 444/2006, de aprobare a OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, ce prevede un spor de până la 15% din salariul de bază cuvenit acestor categorii de personal.
Același spor este prevăzut și de art.15 al.1 din OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, în favoarea funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului României, Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ, iar prin art.20 al.3 din Legea 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, membrilor plenului și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, intenția legiuitorului fiind așadar aceea de acordare a acestui spor tuturor persoanelor ce gestionează și manipulează informații clasificate.
Cu toate acestea, deși specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt obligați să păstreze secretul profesional în exercitarea funcției, aceștia sunt discriminați prin aceea că nu beneficiază de sporul salarial corespunzător acestei obligații de confidențialitate, ceea ce contravine prevederilor art.14 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, convenție ce are prioritate în raport de dreptul intern.
Urmare existenței acestei discriminări, conform OG 137/2000 cu modificările ulterioare, este îndreptățit a solicita despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, astfel că solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Anexat acțiunii este atașată practica judiciară ce recunoaște dreptul pretins în cauză.
Pârâta B prin întâmpinare indică drept sediu al materiei în cauză, prevederile OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, art.11 al.2, conform căruia salariul de bază pentru specialiștii din domeniul informativ din cadrul acestei instituții se stabilește conform anexei, nr. crt.28 de la lit. a și respectiv art.23.
Este invocată excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, și trimiterea cauzei Curții de APEL IAȘI, raportat prevederilor art.10 al.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborată cu art.911 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și art.1 din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului, precum și excepția inadmisibilității acțiunii sub aspectul instituirii sporului de confidențialitate doar începând cu 1.02.2006, prin OG 19/2006, iar nu de la 10.05.2005 cum se solicită prin acțiune.
Pe fondul cauzei, arată pârâta că deși prin art.3 al.1 din OG 19/2006 se prevede acordarea de principiu a unui spor de confidențialitate de 15% unor funcționari publici, nu toți angajații enumerați în acest act normativ beneficiază de acest spor, întrucât nu a fost emis un "ordin al conducătorului instituției centrale ", în conformitate cu prevederile art.3 al.3 din lege, în cazul
De asemeni, prevederile art.15 din OG 6/2007 condiționează acordarea unui astfel de spor de "încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat", iar în condițiile în care enumerarea din text nu cuprinde și Ministerul Justiției sau instituții din sistemul judiciar, sporul nu se poate acorda funcționarilor din cadrul și, prin urmare nici pct.1 al Anexei 4 din OG 38/2003, prin similitudine, în cadrul neexistând vreun ordin care să stabilească persoanele îndreptățite și cuantumul unui astfel de spor.
Pârâta formulează o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru ca în cazul admiterii acțiunii reclamantului, în calitate de ordonator principal de credite, să ia act de obligativitatea inițierii și adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă sumele necesare plății cestor drepturi.
Sunt invocate în sprijinul acestei cereri, prevederile art.131 pct.1 din Legea 304/2004, art.4 al.4 teza I și II din OUG 43/2002 privind, Legea 500/2002 privind finanțele publice, art.1, 2 din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, respectiv art.19 al.1 din același act normativ.
Pârâta Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare invocă de asemeni excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, pentru motivele evocate și de pârâta, precum și excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, pe considerentul potrivit căruia, o eventuală admitere a acestei acțiuni, ar avea semnificația unei adăugiri, de instanța de judecată, la prevederile existente în legea specială, respectiv OG 8/2007 aprobată prin Legea 247/2007 și la Legea 188/1999, în sensul schimbării sistemului de salarizare aprobat de legiuitor, având în vedere că acesta din urmă a avut în vedere acordarea unui astfel de spor doar funcționarilor publici din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, iar reclamantul nu este nici funcționar public cu statut special și nici personal civil într-o instituție militară, ci din sistemul autorității judecătorești.
Mai mult, prin Hotărârea sa nr.437/5.11.2007 pronunțată într-o cauză având ca obiect tot constatarea discriminării prin neacordarea sporului de 15% de confidențialitate personalului din autoritatea judecătorească, a reținut expres că nu sunt incidente prevederile art.2 al.1 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, astfel că solicită respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamantului.
Este formulată și de pârâta Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru considerentele evocate și de pârâta în cererea proprie.
Pârâta prin întâmpinare invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de dispozițiile art.16-20 din OG 137/2000, care îi recunoaște calitatea de expert în domeniul discriminării, putând să-și prezinte poziția față de situația de drept invocată în cauzele unde este citată, fără a putea dobândi și calitatea de pârâtă.
Pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, față de dispozițiile art.47 al.4 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, iar pe fondul cauzei consideră acțiunea reclamantului ca nefondată, neexistând temei legal de acordare a unui astfel de spor reclamantului.
Prin încheierea de ședință din 25.06.2008, Tribunalul Iașia procedat la trimiterea cauzei spre competentă soluționare acestei Curți, raportat prevederilor art. II al.1 și 2 din OUG 75/2008, cauza fiind înregistrată sub nr.-.
Prin notele de ședință aferente termenului de judecată din 30.09.2008, pârâta Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție precizează faptul că, raportat temeiului acțiunii reclamantului, respectiv OUG 137/2000, acțiunea reclamantului este inadmisibilă și prin prisma faptului că prin decizia 821/3.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției, privind prevederile art.2 al.1 și alin.11, precum și dispozițiile art.27 din OUG 137/2000, "în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanța judecătorească are competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu prevederile cuprinse în alte acte normative", decizie obligatorie conform art.31 al.1 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Prin notele de concluzii depuse la dosar, reclamantul consideră că discriminarea în cauza de față a fost constatată prin decizia 1011/2007 a Curții Constituționale, precum și prin decizia 818, 819 și 821/3.07.2008, care, la pct.2 respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.2 al.(1) și (11), respectiv art.27 al.(2) și (6) din OUG 137/2000, ce constituie temeiul de drept al acțiunii sale.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, reține că prin acțiunea de față, reclamantul în calitate de specialist informatician în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, a solicitat acordarea sporului de confidențialitate de până la 15%, considerându-se discriminat în raport cu funcționarii publici prevăzuți de Legea 444/2006 (respectiv aparatul de lucru al Guvernului, Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ), precum și din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a cărui activitate este reglementată prin OG 137/2000, și care beneficiază de acest spor, ce nu a fost prevăzut expres de legiuitor pentru funcționarii din cadrul sistemului judiciar, din care face parte și reclamantul, deși obligațiile ce justifică acordarea lui sunt identice tuturor categoriilor de funcționari sus-evocați.
Este de necontestat faptul că prevederile art.1 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor faptelor de discriminare, evocă în al.(2) "Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: (i) dreptul la muncă la salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare", iar art.2 al.(1) definește noțiunea de "discriminare" ca fiind "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de categorie socială precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul economic, social sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Chiar dacă în practica instanțelor judecătorești au existat soluții de admitere a unor acțiuni având obiect identic cu cauza de față, instanța constată că prin deciziile Curții Constituționale nr.818, 819, 820, 821 din 3.07.2008, s-a constatat însă că, "prevederile art.1 și 2 al.(3) și art.27 al.1 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, șisă le înlocuiascăcu norme nou create pe cale judiciară saucu prevederile cuprinse în alte acte normative", ipoteză ce se regăsește și în speță, acțiunea reclamantului vizând completarea de instanța de fond a prevederilor de salarizare a categoriei de funcționari publici din care face parte, cu cele aplicabile unei alte categorii de funcționari publici.
Având în vedere faptul că art.147 din Constituția României prevede expres că dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale,își încetează efectelela 45 zile de la data publicării deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, în acest interval dispozițiile neconstituționale fiind suspendate de drept, rezultă că în speță, începând cu data de 31.08.2008 dispozițiile din OG 137/2000 sus-menționate își încetează efectele juridice, acțiunea reclamantului rămânând așadar fără suport legal în legislația internă.
Cât privește art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - invocat de reclamant -, ce interzice discriminarea, Curtea constată că raportat textului convenției, conform căruia "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație", nu este de natură a înlătura dreptul legiuitorului național, de a stabili grile de salarizare diferite, funcționarilor publici cu atribuții comparabile, dar care funcționează în instituții publice diferite din punct de vedere al specificului activității, cum este cazul în speță.
Așadar, în condițiile în care, în mod expres, în legislația internă nu mai există temei legal pentru ca instanța judecătorească să poată proceda la înlocuirea sistemelor de salarizare aplicate funcționarilor publici, pe motive de discriminare, nefiind identificat nici vreunul din motivele de discriminare prevăzut de Convenția privind Drepturile Omului, Curtea constată că se verifică în speță excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantului, invocată de pârâții Ministerul Public, cu consecința respingerii acțiunii acestora, situație ce face inutilă verificarea celorlalte excepții și cereri formulate în cauză.
De altfel, în speță cererea reclamantului a și rămas fără obiect începând cu data de 18.04.2008, când urmare emiterii de angajator a Ordinului 175/26.05.2008, acesta "beneficiază de un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația de încadrare lunară brută", urmare modificărilor legislative ce guvernează acest sector de activitate, intervenite prin Legea 97/2008 de aprobare a OUG 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției și OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea 45/2007 (fila 100 dosar).
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea reclamantului, în contradictor cu pârâta Ministerul Finanțelor și Economiei, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Respinge cererile de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulate de pârâtele Direcția Națională Anticorupție și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2008.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
19.XII.2008.-
2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
