Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2242/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2242
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Adina Calotă
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL M PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI M, împotriva sentinței numărul 1558 din 02 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul -.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimații reclamanți personal și personal, lipsind recurenții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI M și CONSILIUL LOCAL M PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, în cadrul căruia se învederează că recursul nu a fost declarat în termen legal, respectiv comunicarea sentinței recurate s-a făcut la data de 27.02.2008, iar recursul a fost declarat la data de 25.07.2008.
Instanța pune în discuția părților excepția tardivității și acordă cuvântul părților pe excepție și pe fond.
Intimatul reclamant solicită admiterea excepției și pe fond, respingerea recursului.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca tardiv și în subsidiar ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1558 din 02 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, au fost dmise acțiunile formulate de reclamanții și, împotriva pârâților Consiliul Local M și Primarul Municipiului
Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a următoarelor drepturi bănești:
- către reclamantul, sumele de 235 lei aferentă anului 2006, 1263 lei aferentă anului 2007 și 192 lei aferentă anului 2008;
- către reclamantul, sumele de 329 lei aferentă anului 2006, 1278 lei aferentă anului 2007 și 128 lei aferentă anului 2008.
Obligă pârâtele la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată, câte 251,70 lei către fiecare dintre ei.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Poliției Comunitare M și cererile lor vizează plata orelor de muncă prestate în zilele de sâmbătă, duminică, sărbători legale și a orelor suplimentare, neachitate în perioada 1 decembrie 2006 și pe toată perioada existenței raporturilor de serviciu.
S-a mai reținut că excepția lipsei parcurgerii procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu este întemeiată, întrucât prezenta acțiune este formulată în baza Legii nr. 188/1999 (statutul funcționarului public), ce este o lege specială și care are prioritate față de Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999 neimpunând funcționarului public să se adreseze instituției publice înainte de a formula o acțiune în instanță.
Dispozițiile art. 33 din Legea nr.188/1999 prevăd că durata normală a timpului de lucru pentru funcționarii publici este, de regulă, de 8 ore pe zi și 40 ore pe săptămână. Pentru orele lucrate din dispoziția conducătorului instituției publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale sau declarate zile nelucrătoare, funcționarii publici de execuție au dreptul la recuperări sau la plata majorată cu spor de 100% din salariul de bază, numărul orelor plătite neputând fi mai mare de 360 pe an.
Începând cu data de 1 ianuarie 2007 intrat în vigoare OG6/2007, care în art.13 prevede că pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, funcționarii publici de execuție au dreptul la recuperare sau la plata unui spor de 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale de lucru și de 100% din salariul de bază pentru orele următoare. Cu spor de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în acele zile în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează. Sporurile din al. 1 se pot plăti doar dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă și aprobată de superiorul ierarhic, fără a se depăși 360 ore anual.
Așa cum au recunoscut și reclamanții în răspunsul la întâmpinare, conform specificului activității, fiecare agent comunitar desfășoară activitate în cadrul programului normal de lucru, dar și ore suplimentare (cele ce depășesc durata normală de lucru), prestează activitate în zilele de sărbători legale sau în cele declarate nelucrătoare. Același este punctul de vedere și al pârâtei, prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză învederându-se că datorită specificului muncii reclamantei, repausul săptămânal este acordat în condițiile stabilite prin Regulamentul intern, făcându-se o repartizare inegală a timpului de muncă, însă cu respectarea durate normale a timpului de 40 ore săptămânal, cu acordul angajaților.
Din pontajele atașate întâmpinării a rezultat că reclamanților le-au fost acordate zile libere corespunzătoare pentru cele prestate în perioadele de repaus săptămânal și sărbători legale, din acest punct de vedere respectându-se dispoziția legală amintită.
Din aceleași pontaje rezultă că nu se poate diferenția cu certitudine numărul de ore lucrate suplimentar peste regimul normal de lucru.
Concluziile raportului de expertiză sunt în sprijinul argumentelor reclamanților și se vor însuși de instanță, întrucât nu s-a făcut dovada de către pârâți a acordării timpului liber corespunzător.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Consiliul Local M și Primarul municipiului
Excepția tardivității formulării recursului va fi respinsă întrucât sentința a fost pronunțată la data de 2 iulie 2008 iar pe dovezile de comunicare este înscrisă data de 28.02.2008 ceea ce înseamnă că data comunicării este anterioară datei pronunțării.
Având în vedere această inadvertență care practic invalidează dovezile de comunicare coroborată cu faptul că recursul a fost declarat de pârâți în termen de 15 zile de la pronunțare, Curtea areciază că recursul este formulat în termenul legal.
Examinând sentința recurată în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu în baza art. 3041Cod pr. civilă, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului, pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs este obligată să verifice și din oficiu temeinicia și legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare din motivele prevăzute de lege dar pentru a exercita controlul judiciar, hotărârea atacată trebuie să cuprindă, între altele, temeiurile de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților.
În speța dedusă judecății, prima instanță nu a respectat aceste prevederi, hotărârea pronunțată neputând fi analizată sub aspectul legalității și temeiniciei întrucât nu face decât o expunere a raportului de expertiză, fără a motiva soluția adoptată.
Întrucât potrivit dispozițiilor art.129 alin.5, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, sens în care vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare.
În consecință, avându-se în vedere cele reținute anterior cât și dispozițiile art.312, Curtea urmează să admită recursul, să caseze sentința recurată și să rețină cauza pentru rejudecare pe fond întrucât este necesară o corectă stabilire a situației de fapt în ceea ce privește solicitările ce fac obiectul cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă. În această situație, se impune ca expertiza efectuată în cauză să stabilească, respectiv, să verifice dacă în funcție de pontajul lunar munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în cazul reclamanților le- a fost plătită cu sporul prevăzut de lege sau li s-au acordat recuperări pentru perioada menționată de reclamanți în cererea de chemare în judecată.
De asemenea, este necesar a se verifica în mod real în funcție de pontaj sau alte documente, dacă munca desfășurată în zilele nelucrătoare a fost remunerată în vreun fel sau li s-au acordat reclamanților alte compensări, ținându-se seama și de dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 33 alin.2 din Legea 188/1999, dispozițiile OG 6/2007, și OG 10/2007.
În acest sens se va acorda termenul la 2 decembrie 2008, termen pentru care se va dispune citarea părților și completarea raportului de expertiză în sensul celor menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL M PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI M, împotriva sentinței numărul 1558 din 02 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul -.
Casează sentința și reține cauza spre rejudecare.
Stabilește termen la data de 2.12.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.
25.11.2008
Tehnored./2 ex.
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Adina Calotă
