Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 228/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 31.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.228
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.02.2008
PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de chemata în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.972/12.12.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanții - intimați, și și pârâții - intimați MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T având ca obiect litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 12.02.2008, întâmpinare din partea reclamanților - intimați.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza pentru dezbateri.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 03.10.2007, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T, olicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea în solidar a pârâților la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, cuvenite pe anul 2006, conform art.37, pct. 2 din Ordonanța nr. 38/ 30 ianuarie 2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr.353/ 2003 publicată în Of. nr. 55/02.02.2OO3, precum și actualizarea cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin art. 37, pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor s-a prevăzut că la plecarea polițiștilor în concediul de odihnă, aceștia primesc o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Deși în baza acestui text, în anul 2006 trebuia să beneficieze de prima de vacanță, aceste drepturi nu au fost acordate, iar de la data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului ce reglementează salarizarea polițiștilor nu s-a beneficiat deloc de prevederea referitoare la plata primei de vacanță, aceasta fiind suspendată, odată cu intrarea în vigoare.
La data de 23.10.2007 pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE Bad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, deoarece art. 37 alin. (2) teza I din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, prevede că "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu". Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (5) din Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 "Prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2006". În legea bugetară este prevăzută obligația ordonatorilor principali de credite să se încadreze în cheltuielile de personal, menționate în anexele la această lege bugetară și în această situație, în bugetul aprobat Ministerului Internelor și Reformei Administrative în anul 2006 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata primei de concediu. De asemenea, în art. 57 din nr.OG 38/2003, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că "acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual". Așadar, prin acordarea primelor de concediu pentru anul 2006 s-ar încălca atât prevederile legii bugetare menționate, cât și cele ale nr.OG 38/2003.
La data de 23.10.2007 pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE Bad epus la dosarul cauzei cerere de chemare în garanței a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, solicitând instanței de judecată să oblige chematul în garanție prin aceeași hotărâre să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele solicitate de reclamanți.
În motivarea cererii de chemare în garanție s-a arătat că dispozițiile art. 37 alin. 2 teza I din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevăd că ".la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu". Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (5) din Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2006."
Față de aceste considerente, s-a arătat că potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat Ministerului Internelor și Reformei Administrative se face numai în limita creditelor bugetare aprobate; sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite iar orice angajare și utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină atragerea răspunderii celor vinovați, în condițiile stipulate de dispozițiile 72 din actul normativ sus-menționat. Având în vedere că aplicarea dispozițiilor legale ce au instituit drepturile pretinse a fost suspendată, în bugetul aprobat instituției pârâte pe anul 2006, nu au fost prevăzute sume cu acest scop. Apare, deci, ca evident faptul că, o eventuală admitere a acțiunii reclamanților, va pune Ministerul Internelor și Reformei Administrative în imposibilitatea pur executare a hotărârii instanței câtă vreme nu există fonduri alocate special cu această destinație.
S-a învederat că potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat Ministerului Internelor și Reformei Administrative se face numai în limita creditelor bugetare aprobate; sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite iar orice angajare și utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină atragerea răspunderii celor vinovați, în condițiile stipulate de dispozițiile art. 72 din actul normativ sus-menționat.
Pârâtul a arătat că față de dispozițiile nr.HG 386/2007, bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor, în ipoteza admiterii acțiunii, chematul în garanție trebuie să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele efectuării acestor plăți, instituția pârâtă fiind finanțată integral de la bugetul de stat.
La data de 07.11.2007 pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că reclamanții au fost dobândit calitatea de polițiști, fiind angajați ca agenți de poliție de frontieră doar la data de 01.04.2006, iar pentru a beneficia de drepturile solicitate trebuie să facă dovada celor două condiții prevăzute de art. 37 alin.2 din nr.OG38/ 2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
La data de 11.12.2007 chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat să se constate pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, inadmisibilitatea cauzei și pe fond s-a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție formulată, ca netemeinică și nelegală.
Prin sentința civilă nr.972/CA din 12 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de, și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ T și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect drepturi bănești; a admis cererea de chemare în garanție a FB, cerere formulată de pârâtul A B; a obligat pârâții B și T la plata către reclamanții, a primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2006 - actualizate în raport cu rata inflației, în raport de perioada lucrată de reclamanți la pârâtul de 2; a obligat chematul în garanție F B să vireze pârâtului A B, sumele necesare plății drepturilor reclamanților; fără cheltuielilor de judecată, nesolicitate.
În motivarea soluției pronunțate prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a B, instanța a respins-o ca fiind neîntemeiată, deoarece conform dispozițiilor art. 15 din nr.HG 83/2000, toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, aceiași posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004, art. 19, art. 4 alin. 2 și pct. 30 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, ce conțin prevederi care obligă de a coordona potrivit competențelor cei revin, sistemul bugetar, în ceea ce privește pregătirea proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Mai mult, acest minister are calitate procesuală în cauză, în calitatea sa de ordonator principal de credite, având obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile sale, iar hotărârea pronunțată trebuie să-i fie opozabilă.
Chiar dacă Ministerul Economiei și Finanțelor B nu este parte într-un raport de muncă, în calitatea sa de ordonator principal de credite, are obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile.
În speță sunt întrunite dispozițiile art. 60 și urm. Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, acest minister are calitatea de chemat în garanție dată fiind calitatea sa de ordonator principal de credite, având obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile.
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților, pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepție invocată de chematul în garanție B, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât obligativitatea recursului administrativ prealabil este impusă numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau instituției publice, deoarece în asemenea cazuri persoana fizică sau juridică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz, aceasta având posibilitatea de a înainta direct acțiune în instanță.
În speță, este vorba de nerespectarea sau neaplicarea de către instituțiile publice pârâte a unor dispoziții legale prevăzute de nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și de legea funcționarilor publici.
Pe de altă parte, art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
De menționat că nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor este lege specială în raport cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și chiar dacă face trimitere la dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu prevede în mod expres obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile, prevăzută de această lege, generală în raport de dispozițiile legii speciale invocate în speță.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamanților, instanța a constată că reclamanții au dobândit calitatea de polițiști, fiind angajați ca agenți de poliție de frontieră la data de 01.04.2006.
Raportul de serviciu dintre salariat și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa atribuțiilor de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, precum și cu recunoașterea tuturor drepturilor salariale acordate prin lege.
Art. 37 pct. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 modificată prevede dreptul funcționarului public la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
Văzând și dispozițiile art. 40 din nr.OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, care prevăd că funcționarii publici beneficiază de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, instanța a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la plata primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2006 - actualizate în raport cu rata inflației, în raport de perioada lucrată de reclamanți la pârâta de 2.
Instanța nu a putut primi apărarea pârâtelor, prin care au cerut respingerea acțiunii reclamantului, deoarece drepturile solicitate de acesta au fost suspendate prin acte normative, întrucât art. 37 alin. (2) teza I din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevede că "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu", care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
Instanța a constatat că dacă s-ar considera astfel, s-ar încălca atât art. 53 din Constituție cât și reglementările date prin art. l din Protocolul nr. l, adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, convenție ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Pentru considerentele arătate și în baza temeiurilor de drept indicate, instanța a admis acțiunea reclamanților ca fiind întemeiată și a dispus obligarea pârâților A B și T la plata către reclamanții a primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2006 - actualizate în raport cu rata inflației, în raport de perioada lucrată de reclamanți la pârâta de 2.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cerere formulată de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, instanța în baza dispozițiilor art. 60 și urm. Cod procedură civilă a admis-o ca fiind întemeiată și a dispus obligarea chematei în garanție să vireze pârâtului MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamanților.
În admiterea acestei cereri instanța a avut în vedere împrejurarea că, în bugetul MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B nu au fost prevăzute aceste sume pentru anul 2006, drepturile bănești respective fiind suspendate, iar angajarea creditelor și plăților din bugetul instituției pârâte se face numai în limita bugetului aprobat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, considerând-ă ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă următoarele:
Se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, deoarece nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat.
Rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de legislația în domeniu.
Învederează că și are calitatea de ordonator principal de credite, prin urmare Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat la plata către salariații unor instituții care au calitatea de ordonatori principali de credite.
Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală, Consiliul Județean T elaborându-și propriul proiect de buget.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că drepturile pretinse au fost suspendate prin diferite acte normative succesive.
Recursul este neîntemeiat.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B, care are calitate de ordonator principal de credite, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Și aceasta pentru că toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, Legea nr.500/2002, conținând prevederi care obligă Ministerul Economiei și Finanțelor de a coordona sistemul bugetar, în privința pregătirii proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative, precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție, sens în care prezenta decizie se impune să-i fie opozabilă pentru a proceda la virarea sumelor de bani necesare ordonatorului principal de credite.
De menționat în acest context și decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr.233/15.03.2006, prin care s-a statuat faptul că obligația plății primelor de concediu, neacordate, revine ordonatorilor principali de credite și după caz, ordonatorilor de credite, de inferior.
De altfel, odată cu apariția nr.OUG146/19.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, s-a reglementat și modalitatea de plată a primelor acordate cu prilejul plecării în concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă recursul de față ca neîntemeiat, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de T, împotriva sentinței civile nr.972/CA din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 21.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - LIBER
GREFIER,
RED:/18.03.08
TEHNORED:/19.03.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Cristian Alexandru DacuJudecători:Cristian Alexandru Dacu, Victoria Catargiu, Claudia
