Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2289/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2289
Ședința publică de la 06 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
- - JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier:
********
Pe rol judecarea recursurilor declarate de către pârâtul Penitenciarul Dr. Tr. împotriva sentinței nr. 933 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN M, Ministerul Justiției și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Penitenciarul Dr. Tr. Sas olicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții PENITENCIARUL CU REGIM DR. TR. S, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN M ȘI ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR B, acordarea primei de concediu de odihnă legale pe anul 2006, conform art.34 lit. F din Legea nr. 293/2004, privind drepturile funcționarilor cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, precum și actualizarea acestor drepturi cu rata inflației de la data nașterii și până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că de la intrarea în vigoare a actului normativ, deși legal aveau dreptul, la plecarea în concediu, să beneficieze de prima de concediu, în realitate, de la data când s-a născut acest drept și până în prezent acest drept nu s-a acordat.
Pârâții au arătat că prima de vacanță pentru anul 2006 pentru funcționarii publici din sistemul administrației penitenciarelor a fost reglementată prin Legea nr. 293/2004, plata acesteia fiind suspendată până la data de 31.12.2005, conform art. 8 din Legea nr. 511/2004 privind bugetul de Stat pe anul 2005, iar prima de vacanță pe anul 2005 fost suspendată până la 31.12.2005, prin art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006. Suspendarea dreptului de a beneficia de prima de concediu susține reclamanta că echivalează cu anularea însăși a dreptului și încalcă flagrant dispozițiile art. 36 din Constituția României.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 34 lit. f din Legea nr. 293/2004 privind drepturile funcționarilor cu statut special din Administrația Națională Penitenciarelor.
Prin sentința nr. 933 din 19 iunie 2008, Tribunalul Mehedinția admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții la plata primei de concediu de odihnă aferentă anului 2006, actualizată la data plății.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Administrației și Internelor împotriva Ministerului Finanțelor Publice.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Au fost obligați pârâții să achite prima de vacanță pe anul 2006 pentru reclamanta.
Pentru pronunțarea soluției, tribunalul a reținut că dispozițiile legale sunt suspendate numai dacă aplicarea lor se suspendă anual prin legea bugetului de stat și că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Penitenciarul Dr. Tr. S, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs, recurentul pârât a arătat că reclamanta nu a fpcut dovada dacă s-a adresat în prealabil Administrației Naționale a Penitenciarelor cât și Ministerului Justiției pentru valorificarea drepturilor lor.
A mai susținut recurentul pârât că invocarea de către prima instanță a prevederilor art.41 din Constituție care consacră dreptul la concediul de odihnă este greșită, întrucât neacordarea primei de concediu nu aduce atingere acestui drept, prima constituind un beneficiu în plus față de drepturile bănești stabilite de Legea nr. 293/2004 privind drepturile funcționarilor cu statut special din Administrația Națională Penitenciarelor
Recursul pârâtului este nefondat.
Raportul de serviciu al funcționarilor publici este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestora și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale polițistului, înscriindu-se în prevederile art. 34 lit. f din Legea nr. 293/2004.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale funcționarilor.
Prin legea specială nu este prevăzută o normă de competență materială derogatorie de la dreptul comun, care în acest caz îl constituie dispozițiile Legii 188/1999, așa încât în speță competența de soluționare a cauzei aparține instanței de contencios administrativ.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare a dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată și greșita invocare art. 41 din Constituția României, nu pot fi reținute.
În conformitate cu art. 34 lit. f din Legea nr. 293/2004 privind drepturile funcționarilor cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Din cuprinsul dispozițiilor legale, rezultă că aceasta a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004.
Ca urmare, de la această dată, funcționarii cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Astfel, în Legea 507/2003 se prevedea în art.9 alin.7 că prima de concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004.
Apoi, prin art.8 alin.7 din Legea 511/2004 s-a suspendat acordarea primei de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2005 și prin art. 5 din legea 379/2005,până la 31 decembrie 2006.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale a fost suspendat temporar, respectiv până la finele anilor 2004 și 2005.
La data pronunțării soluției de către Tribunalului Mehedinți, Legile 507/2003 și 511/2004 nu mai erau în vigoare și în plus chiar din cuprinsul lor rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarilor cu statut special de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Actul normativ menționat a produs efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care se produc pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Nici motivul privind lipsa fondurilor bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2006, nu poate fi reținut.
Art. 34 lit. f din Legea nr. 293/2004, care a instituit acest drept de natură salarială, nu conține nici un fel de condiționare a acordării primelor de concediu de odihnă de existența fondurilor respective.
În situația în care Curtea ar însuși acest punct de vedere ar însemna ca judecătorul să adauge condiții noi, să se substituie legiuitorului.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate, ca fiind nelegală și netemeinică.
Constatând că instanța de fond a acordat reclamantei prima de concediu de odihnă pentru anul 2006, instanța va respinge recursul declarat de pârâtul Penitenciarul Dr. Tr.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâtul Penitenciarul Dr. Tr. împotriva sentinței nr. 933 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN M, Ministerul Justiției și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/MB/19.11.2008
Jud. Fond
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Magdalena Fănuță, Gabriela Carneluti
