Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 229/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 229/
Ședința publică din 10 Martie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 114, județul M, împotriva sentinței nr. 843/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul prin mandatar cu procură judiciară, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, și este legal timbrat, fiind achitată taxa de timbru de 19,50 lei, conform chitanței depusă la fila 13 dosar și s-a anulat timbru judiciar de 0,15 lei.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 843/15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dos. nr-, s-a dispus respingerea cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și Consiliul Local al comunei, ca nefondată.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 30.09.2008, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamanta a formulat acțiune introductivă de instanță prin care a solicitat instanței obligarea pârâtei la emiterea deciziei și la rectificarea bugetului local prin care să opereze modificările în privința acordării drepturilor bănești de natură salarială, începând cu luna septembrie 2005 și, în continuare, pentru viitor constând în spor de confidențialitate în cuantum de 25% la salariul de încadrare și în spor de mobilitate în cuantum de 15% la salariul de încadrare, sume care să fie actualizate în raport cu indicele de inflație până la efectuarea plății efective.
În ce privește conținutul drepturilor alegate, reclamanta susține că potrivit art. 25 Codul muncii, clauza de mobilitate i se cuvine, ca și clauză în contractul individual de muncă, întrucât aproximativ 40 - 50% din obligațiile de serviciu se realizează nu la sediul instituției, ci la instanțele judecătorești pentru studiu, documentare etc. De asemenea, clauza de confidențialitate li se cuvine în raport cu atribuțiile de serviciu, având în vedere că potrivit acestor atribuții au acces la date confidențialitate.
În drept, reclamantele au invocat și dispozițiile art. 29 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care prevăd că funcționarii publici au dreptul la sporuri, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Prin întâmpinarea formulată, se arată în continuare în hotărârea atacată, pârâtele a solicitat respingerea acțiunii.
Pe fondul cauzei, prima instanță reține că reclamanta are calitatea de funcționari publici, secretar al comunei, jud. M, din fișa postului rezultând că atribuțiile acesteia este cea de a reprezenta instituția conform împuternicirilor primite, în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a organelor administrației publice, notarilor publici, executorilor judecătorești, a altor organe și instituției publice și private etc.
Instanța de fond argumentează că este de necontestat faptul că activitatea reclamantei presupune deplasări în teritoriu și că are obligația legală de a păstra secretul profesional și confidențialitatea lucrărilor, obligații care, însă, trebuie privite în contextul în care reclamantele își desfășoară activitatea ca și funcționar public, activitatea fiind reglementată de Legea nr. 188/1999, conținutul drepturilor fiind, deci, reglementat de această lege, fapt pentru care în calitate de funcționar public reclamanta nu poate negocia alte sporuri sau drepturi față de cele acordate de legiuitor funcționarului public.
În continuare, instanța de fond reține că faptul că și alți salariați beneficiază de aceste sporuri, care reprezintă un tratament diferențiat în defavoarea reclamantei, dar care nu este dovedit. Mai mult, reclamantele se află într-o situație specială, derogatorie de la dreptul comun privindu-i pe consilierii juridici, fiind și funcționari publici.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs reclamanta, solicitând ca, prin admiterea recursului, să se modifice în tot hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Motivele de recurs sunt, în esență, aceleași ca cele invocate în fața primei instanțe. Astfel, reclamanta susține că raportul de serviciu reglementat de Legea nr. 188/1999 este o formă a raportului juridic de muncă reglementat de Codul muncii. În final, recurenta invocă și o practică asemănătoare a unor instanțe judecătorești din țară.
Recurenta, în dovedirea susținerilor, a depus în probațiune înscrisuri, respectiv o hotărâre judecătorească a Tribunalului Mureș ( 4 - 8).
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, a celor invocate de intimată, dar și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În primul rând, trebuie observat că art. 31 alin.2 și 3 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, text la care fac referire recurentele, este o normă de trimitere, în sensul în care, pentru a putea fi aplicat, trebuie să existe o normă specială pozitivă care să prevadă expres drepturile concretizate în sporurile salariale, norme care să fie aplicabile situațiilor de fapt alegate de recurente. Cu alte cuvinte, art. 29 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 are aplicabilitate în măsura în care au aplicabilitate normele speciale ce concretizează sporuri sau prime datorate pentru drepturi recunoscute în situațiile concrete alegate de către recurentele - reclamante.
Sporurile de mobilitate și de confidențialitate pentru profesia de consilier juridic sunt prevăzute expres în ce condiții se acordă, respectiv art. 60 alin. 1 și 2 din Statutul profesiei de consilier juridic din 06.03.2004: " (1) Pentru activitatea sa profesională consilierul are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție. (2) Deosebit de remunerația de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate".
Așadar, textul de lege mai sus-citat prevede, pe de-o parte, că remunerația de bază este stabilită fie prin negociere, dacă consilierul juridic are statutul de salariat, fie prin legi speciale dacă este numit în funcție.
Așa cum se observă, recurenta - reclamantă intră în cea de a doua categorie, acestea având calitatea de funcționari publici și, ca atare, potrivit Legii nr. 188/1999 republicată, au fost numite în funcție.
Ca atare, sporurile solicitate, de mobilitate și de confidențialitate, trebuie să fie prevăzute expres în lege.
Este adevărat că art. 46 din Legea nr. 188/1999 prevede ca obligație a funcționarilor publici de a păstra confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice. Însă, această obligație de confidențialitate nu se obiectivează într-o normă de referință, care să prevadă un spor salarial pentru această obligație de serviciu.
Or, art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. În acest sens, aliniatul 2 al art. 60 din Statutul profesiei de consilier juridic, citat mai sus, prevede, atât pentru clauza de mobilitate, cât și pentru cea de confidențialitate, că trebuie, pentru a beneficia de aceste clauze, să existe o negociere și, implicit, un acord comun între angajator și angajat, în cazul de față recurenta - reclamantă.
Instanța constată, pe de-o parte, că normele din Legea nr. 188/1999 republicată fac trimitere la normele de referință, speciale, care, în cazul de față în raport cu drepturile concret solicitate de recurente, sunt prevăzute în art. 60 alin. 2 din Statut.
Din acest punct de vedere, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile exprese prevăzute de textele mai sus-citate, în sensul în care nu a existat o negociere și, implicit, un acord comun între recurenta - reclamantă, pe de-o parte, și angajatorul intimat, pe de altă parte.
În lipsa unei astfel de condiții, strict și expres prevăzută de lege, este evident că simpla solicitare formulată de recurenta - reclamantă de obligare a intimatei la acordarea acestor drepturi nu poate fi primită, tocmai pentru că Statutul profesiei de consilier juridic impune, la aliniatul 2 al art. 60, această condiție și, implicit, a rezultatului ei.
Pentru toate aceste argumente, reținând și argumentele invocate în hotărârea atacată de instanța de fond ca fiind corecte juridic, instanța va dispune respingerea recursului formulat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 114, județul M, împotriva sentinței nr. 843/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
