Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 228/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 228/
Ședința publică din 10 martie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de MUNICIPIUL, cu sediul în G - nr. 27, județul H, împotriva sentinței nr. 2805/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul prin mandatar cu procură judiciară, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, și este legal timbrat, fiind achitată taxa de timbru de 19,50 lei, conform chitanței depusă la fila 18 dosar și s-a anulat timbru judiciar de 0,15 lei. De asemenea se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței:
- la data de 4 martie 2009, întâmpinare din partea intimatului;
- la data de 6 martie 2009, taxa de timbru datorată de recurent;
- la data de 10 martie 2009, prin fax, cerere de amânare din partea recurentului, motivată pe faptul că reprezentantul acestei instituții are o altă cauză la Tribunalul Harghita.
Nemaifiind alte cereri, instanța respinge cererea de amânare formulată de recurent și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul intimatului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului și menținerea în tot a hotărârii atacate, pentru motivele prezentate în întâmpinare.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2805/09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dos. nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Municipiul G prin Primar și Consiliul Local al municipiului G și, în consecință, a modificat art. 1 din Hotărârea nr. 100/09.07.2008 emisă de Consiliul Local G în sensul că a dispus compensarea în bani a concediului de odihnă anual neefectuat în perioada 2004 - 2008 de către, fost Primar al municipiului G, în sumă totală de 17.631 lei.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 19.09.2008, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata indemnizației de concediu de odihnă neefectuat pe anii 2004 - 2007 din motive obiective, invocând în drept dispozițiile OG80/2003, Legea 53/2003 și OG10/2008.
Pârâtul Municipiul Gas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivând că pârâtul nu a parcurs etapele preliminare privind plecarea în concediu și că nu a desemnat, în locul său, viceprimarul care să îndeplinească atribuțiile de primar cât timp ar fi fost în concediu de odihnă.
Instanța de fond a reținut că pârâtul a îndeplinit funcția de primar în perioada 15.06.2004 - 20.06.2008, perioadă în care din motive obiective, legate de complexitatea atribuțiilor și sarcinilor, nu a efectuat concediul de odihnă anual și nici nu a beneficiat de compensarea în bani.
Prin Hotărârea nr. 100/09.07.2008, emisă de pârâtul Consiliul Local G, s-a decis compensarea pentru anul 2008 concediului de odihnă neefectuat pentru acest an. Astfel, prima instanță a invocat faptul că însuși pârâtul a recunoscut ca fiind posibilă compensarea.
În continuare, face referire la dispozițiile art. 144 alin. 4 din Legea 53/2003 în sensul în care se prevede compensarea pentru concediul neefectuat în cazul încetării contractului individual de muncă. Or, apreciază instanța de fond, aceste norme din Codul Muncii sunt norme cu caracter general, deci de generală aplicabilitate, cu atât mai mult cu cât chiar Hotărârea 100/2008 a făcut referire la dispozițiile Codului muncii.
Instanța de fond nu a reținut apărarea pârâtului, în sensul în care reclamantul nu ar fi parcurs etapele preliminare, reținând că planificarea și procedura de aducere la cunoștința consiliului local, prevăzute de art. 3 și 4 din OG80/2003 nu se impuneau a fi îndeplinite din moment ce concediul de odihnă nu a fost efectuat în fapt, reclamantul exercitându-și fără întrerupere atribuțiile funcției.
Ca atare, conchide instanța de fond, dreptul reclamantului la compensarea în bani este un drept câștigat care i se cuvine, în suma de 17.631 lei, detaliat pe perioada 2004 - 2008.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs Municipiul G, prin Primar, solicitând ca, prin admiterea recursului, instanța să modifice integral hotărârea atacată în sensul respingerii cererii introductive de instanță. În motivele recursului se arată că art. 8 din OG80/2003 prevede că concediul de odihnă se efectuează în fiecare an și doar excepțional, cu aprobarea consiliul local în anul următor. Or, instanța, susține recurentul, nu a ținut cont de dispozițiile legii speciale.
Reclamantul - intimat prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului ca nefundat, susținând că cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data de 14.10.2008, se referă la anularea Hotărârii 100/2008 emisă de pârâtul Consiliul Local G, care nu a formulat recurs, acesta fiind singurul în drept să promoveze recurs, astfel că intimatul susține că recursul este inadmisibil, Primarul fiind chemat în judecată doar în calitate de ordonator de credite, pentru a-i fi opozabilă hotărârea judecătorească. Pe fond, a arătat că a formulat plângere prealabilă împotriva Hotărârii 100/2008 și că s-a adresat cu contestației și Primarului mun. G pentru rezolvarea problemei, acte față de care nu a primit niciun răspuns. În continuare arată că apărările în ce privește admiterea cererii de chemare în judecată și, implicit, a respingerii recursului, sunt cuprinse în concluziile scrise depuse în fața instanței de fond, apărări pe care înțelege să și le mențină și în recurs.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs și ale întâmpinării formulate de părți, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În ce privește pretinsa inadmisibilitate, invocată de intimat, în sensul în care recursul a fost făcut de o persoană ce nu are calitate, acest drept fiindu-i conferit doar Consiliului Local G, instanța nu va reține excepția invocată.
Astfel, art. 21 din Legea 215/2001 rep. a administrației publice locale prevede că municipiul este persoană juridică, de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, în justiție acesta fiind reprezentat de către Primar, iar art. 62 alin. 1 din același act normativ reia aserțiunea, în sensul în care acest articol prevede că primarul reprezintă unitatea administrativ - teritorială în justiție. Or, legiuitorul a acordat vocație de reprezentare doar unității administrativ teritoriale, în cazul de față Municipiul G, capacitatea de reprezentare având doar Primarul. Faptul că a fost atacată o hotărâre a Consiliul Local al mun. G nu înseamnă că vocație procesuală are această din urmă instituție locală, ci, potrivit textelor mai sus indicate, vocație de a sta în proces are doar Municipiul prin Primar.
Mai mult, potrivit Legii 273/2006 privind finanțele publice locale, ordonator principal de credite este Primarul, el fiind cel care trebuie să aprobe efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu (art. 21 și 22 din Legea nr. 273/2006), astfel că și sub acest aspect în mod corect calea de atac extraordinară a recursului a fost promovată și exercitată de Municipiul G reprezentată de Primar.
În ce privește fondul cauzei, instanța reține că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile relative la Codul Muncii, respectiv ale Legii nr. 53/2003.
Astfel, art. 1 din Codul Muncii prevede că acest act normativ reglementează raporturile individuale și colective de muncă, precum și jurisdicția muncii, printre aceste raporturi numărându-se și cetățenii români încadrați cu contract individual de muncă (art. 2 lit. a).
În ce privește jurisdicția muncii, Codul Muncii circumscrie, la art. 281, această jurisdicție la soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau colective de muncă.
Este adevărat că se prevăd excepții, în Legea 53/2003, art. 1 alin. 2 reținând că normele Codului muncii se aplică și raporturilor de muncă reglementate de legi speciale, dar numai în măsura în care nu conțin dispoziții specifice derogatorii, coroborat cu dispoziția tranzitorie și finală, art. 295 alin. 2 ce prevede că normele Codului muncii se aplică cu titlu de drept comun și raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe un contract de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
În fine, mai este de precizat că același act normativ, respectiv Codul Muncii, reglementează concediul de odihnă anual, art. 139 prevăzând că acest drept este garantat tuturor salariaților. Art. 141 prevede că acest concediu e efectuează în fiecare an, aliniatul 4 precizând că concediul neefectuat poate fi compensat în bani numai în cazul încetării contractului individual de muncă, regula fiind cea prevăzută de art. 144, adică salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege sau atunci când din motive obiective concediul nu poate fi efectuat.
Ordonanța nr. 80/28.07.2003 reglementează concediul de odihnă anual și alte concedii ale președinților și vicepreședinților consiliilor județene, precum și ale primarilor și viceprimarilor. Art. 1 prevede că primarii au un drept la un concediu de odihnă anual plătit pentru fiecare an calendaristic, care se poate efectua în trei fracțiuni (art. 2) din care una de cel puțin 15 zile. Art. 8 alin. 2 prevede că în cazuri excepționale, doar cu aprobarea consiliului local, primarul poate efectua concediul și în anul viitor. În fine, art. 10 face trimitere la aplicarea Codului muncii doar în cazul concediului fără plată și a concediului pentru formare profesională.
Din toate aceste texte legale rezultă că intimatul, în calitatea sa de primar al municipiului G, nu intră în sfera de reglementare prevăzută de Codul Muncii, acesta fiind ales de comunitatea locală, neavând contract individual de muncă încheiat cu Municipiul
Cu alte cuvinte, sunt mai multe argumente legale care îndreptățesc instanța de recurs să aprecieze că în cauză nu se aplică dispozițiile relative la concediul de odihnă reglementate de Codul Muncii:
- Primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică (art. 61 din Legea 215/2001), izvorul acestei autorități fiind cel al faptului că este o autoritate aleasă. Din acest punct de vedere, această autoritate publică nu intră în sfera de reglementare definită de art. 1 alin. 1 și art. 2 din Codul Muncii. Din această perspectivă, este de reținut, ca și chestiune esențială, că în niciun caz nu se poate pune în discuție aplicabilitatea aliniatul 4 al art. 141 din Legea 53/2003 pentru că acest text se referă la încetarea contractului individual de muncă, pe când primarul încetează să mai îndeplinească această funcție de autoritate publică la încetarea mandatului, astfel că nu intră în discuție modalitatea contractului individual de muncă relativ la încetarea acestuia;
- Chiar dacă s-ar porni de la prezumția aplicării dispozițiilor din Codul Muncii, art. 1 alin. 2 prevede că acesta se aplică doar atunci când nu există dispoziții specifice derogatorii. Or, legiuitorul a adoptat un act normativ derogatoriu, specific autorităților publice enumerate în acest act normativ, respectiv OG80/2003, care prevede în detaliu reglementarea concediului de odihnă inclusiv pentru primari. Ca atare, chiar în conformitate cu dispozițiile Codului muncii se aplică OG80/2003 și în niciun caz Codul Muncii;
- Chiar OG80/2003, la art. 10, prevede că normele Codului muncii se aplică doar în ce privește concediul fără plată și concediul pentru formare profesională, ceea ce înseamnă că în ce privește concediul de odihnă anual este reglementat exclusiv de OG80/2003.
Chiar dacă Hotărârea 100/2008 face referire la art. 144 din Codul Muncii, instanței îi revine raportarea de drept corectă a stării de fapt, cu atât mai mult cu cât actul atacat face referire la temeiul de drept și la OG 80/2003.
Pe cale de consecință, instanța constată că în cauză au aplicabilitate normele OG80/2003, care reglementează modul în care se efectuează concediul de odihnă, precum și excepția, în sensul în care se prevede efectuarea în natură doar cu aprobarea consiliului local și doar în anul următor. Nu se prevede în niciun fel acordarea unei compensări. În lipsa unei astfel de derogări, evident Municipiul G nu poate fi obligat la a compensa în vreun fel concediul de odihnă neefectuat.
Faptul că a acordat pentru anul 2008 parțial compensare, conform Hotărârii 100/2008, evident că Consiliul Local G, prin această compensare, a dispus în afara cadrului legal, cu nesocotirea dispozițiilor OG80/2003, însă, instanța nu poate să se pronunțe asupra acestei nelegalități, fiind legată de dispozițiile art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă, în sensul în care nu se poate pronunța decât asupra petitelor cu care a fost învestită, însă va reține, din aceleași motive și argumente, că nu poate fi acordată o compensare bănească, o astfel de modalitate fiind interzisă (implicit) de OG80/2003. În continuare, reține că în cauză nu pot fi aplicate dispozițiile Legii 53/2003, pentru rațiunile mai sus - arătate.
În raport cu cele de mai sus, instanța va admite recursul formulat, va modifica integral hotărârea atacată și, în rejudecare, va dispune respingerea acțiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul de Municipiului, reprezentat de Primarul, cu sediul în G, P-ța -, nr. 27, județul H, formulat împotriva sentinței civile nr. 2805/09.12.2008 a Tribunalului Harghita, dosar nr- și, în consecință:
Modifică integral hotărârea atacată și, în rejudecare, respinge acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în G,-, județul H, în contradictoriu cu pârâții Municipiul G (reprezentat de Primar ) și Consiliul local al municipiului G, cu sediul în G,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, Pt. fiind în concediu medical semenează Prim-grefier |
Red.
Tehnored.
2 exp./14.05.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
