Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 2303/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2303
Ședința publică de la 06 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții reclamanți, C-, împotriva sentinței nr. 78 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți,
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentata consilier juridic pentru intimatul pârât O, lipsind recurenții reclamanți, C-, și intimații pârâți,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru intimatul pârât O, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.78 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a respins acțiunea reclamanților, C-, în contradictoriu cu pârâții,
S-a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamanților pe perioada 01.09.2002 - 01.07.2005.
In ce privește excepțiile invocate de către pârâți, instanța a apreciat ca fiind întemeiate numai cele referitoare la prescrierea dreptului la acțiune cât și autoritatea de lucru judecat. Dreptul la acțiune al reclamanților, s-a reținut că este prescris pe perioada 1.09.2002 - 1.07.2005, având în vedere dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 deoarece aceștia au formulat acțiune peste termenul legal de 3 ani prevăzut de lege și care se calculează în raport de data formulării cererii la instanță care s-a înregistrat la data de 30.07.2008.
Pentru reclamanții menționați în excepția privind autoritatea de lucru judecat, instanța a respins cererea pe această excepție potrivit art. 1201 cod civil, aceștia fiind reclamanți și în cauza nr- în care s-a pronunțat sentința nr. 571/2008 devenită irevocabilă, cauză care a avut același obiect.
Excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de către pârâții IPJ O și, s-a apreciat că este neîntemeiată, deoarece reclamanții sunt încadrați în cadrul IPJ O, ce are personalitate juridică și este ordonator terțiar de credite, iar reclamanții solicită plata drepturilor bănești constând în sporuri. Aceasta se subordonează, structură din cadrul MIRA care de asemenea are personalitate juridică și este ordonator secundar de credite și care are atribuții sub acest aspect date de legea finanțelor publice nr. 500/2002.
Calitatea procesuală pasivă a acestora rezultă din OG nr. 30/2007 referitoare la organizarea MIRA și HG nr. 416/2007 în care este reglementată structura acestei instituții centrale și organele subordonate.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, motivat de faptul că aceștia nu îndeplinesc condițiile cerute de art. 10 din OG nr. 43/2002 privind DNA, neavând emis un ordin al MIRA pentru a fi detașați la DNA și nici vreun ordin al procurorului general al DNA de numire a lor în cadrul acestei structuri.
Situația de discriminare invocată a fost rezolvată prin hotărârile nr. 271 din 5.09.2007, nr. 18 și 419 din 29.11.2007 pronunțate de CNCD care a stabilit că nu exist un tratament diferențiat discriminatoriu între ofițerii de poliție mutați în cadrul DNA/ și ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, C-, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susținut că potrivit art. 28 alin. 1 lit. a din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, polițistul are dreptul la un salariu lunar compus din salariul de bază, indemnizații sporuri, premii ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege, respectiv OG 38/2003 care reglementează salarizarea polițiștilor.
Se mai susține că majorarea cu 30% a salariului solicitată este prevăzută de art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002 privind DNA cu modificările ulterioare pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul acestuia, cât și pentru cei încadrați în unitățile aparținând Poliției Române.
Au arătat recurenții că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, deoarece nu s-a acordat sporul de 30% din salariul de bază cuvenit, potrivit prevederilor art. 28 din OUG nr. 43/2002 privind DNA.
S-a susținut și că prin aplicarea sporului de 30% numai ofițerilor de poliție judiciară detașați la DNA a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG 137/2000 și art. 6 alin. 2 din Codul Muncii.
S-a mai invocat și practica judiciară în materie.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 alin. 1 pr. civ.
Intimații pârâți IGPR și IPJ O au formulat întâmpinare prin care în esență au solicitat respingerea recursului formulat în cauză ca nefondat, deoarece argumentele aduse de recurenți prin motivele recursului nu pot fi reținute.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Referitor la excepția autorității de lucru judecat se constată că aceasta a fost temeinic reținută de prima instanță cu privire la reclamanții, C-, în raport cu sentința nr. 571/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, rămasă irevocabilă și având același obiect și aceeași cauză a litigiului ca și acțiunea prezentă.
Nu poate fi reținută apărarea recurenților în sensul acțiunea anterioară nu a fost formulată în nume personal, deoarece, deși această acțiune a fost formulată într-adevăr de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual, acesta a acționat doar ca reprezentant al reclamanților, astfel că dispozițiile acestei sentințe produc efecte în mod direct asupra reclamanților din prezenta cauză ce au stat în judecată și în cauza soluționată anterior în aceeași calitate
Referitor la fondul litigiului se reține că reclamanții și-au desfășurat activitatea ca funcționari publici cu statut special în cadrul IPJ
Sporul de 30% din salariul de bază este prevăzut de art. 28 alin. 5 din OUG nr. 43/2002 privind DNA.
Pentru a putea beneficia de acest spor, trebuie ca reclamanții să fi funcționat în cadrul DNA, ca ofițeri de poliție judiciară.
Recurenților reclamanți le sunt aplicabile prevederile OG 38/2003 privind salarizarea polițiștilor, care nu prevede acordarea acestui spor.
Dreptul salarial solicitat de reclamanți se aplică polițiștilor din cadrul DNA, iar diferențierea salarială se bazează pe criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unor instituții care nu face parte din structura MIRA, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile OG 137/2000, care cuprinde criteriile de discriminare.
Prin urmare, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport de instituția unde-și desfășoară activitatea pe perioada detașării, respectiv în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Întrucât dreptul de a beneficia de un spor salarial de 30% din salariul de bază nu este prevăzut în lege pentru polițiștii care efectuează acte de cercetare și care funcționează în cadrul structurilor MIRA, judecătorul nu poate extinde sfera de aplicare a unor drepturi de la o categorie profesională cu un anumit specific, la o altă categorie profesională.
Niciodată polițiștii din cadrul MIRA nu au avut prevăzut în lege dreptul pe care-l solicită reclamanții, așa încât nu se poate pune în discuție, eventual, aplicarea legii în timp.
Judecătorul nu se poate transforma în legislator pozitiv, în sensul de a introduce drepturi salariale suplimentare, față de cele prevăzute în legea care reglementează domeniul de activitate în care funcționează partea.
Curtea mai precizează că polițiștii detașați în cadrul altor autorități sau instituții beneficiază în baza art. 37 din OG 38/2003 de salariul funcției respective și de celelalte drepturi legal cuvenite.
Întrucât OG 43/2002 prevedea drepturi specifice pentru polițiștii care funcționează în cadrul DNA, aceștia au încasat legal sumele cuvenite, iar polițiștii care funcționau în unitățile MIRA nu pot pretinde dreptul respectiv, pentru considerentele deja expuse.
Având în vedere motivele enunțate, Curtea va respinge recursul reclamanților, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, C-, împotriva sentinței nr.78 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți,
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.G:-
LF/ 2 ex/13.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
