Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2314/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2314
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL JUD. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M, M PENTRU, A și împotriva sentinței nr.1145 din 4 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții pârâți INSPECTORATUL JUD. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M, M PENTRU, A și și intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea scrisă de la dosar pron care se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 CPC, după care;
CURT EA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1145 din 04 septembrie 2008, Tribunalul Mehedinția admis acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M și MFP.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei prima de concediu aferentă anilor 2002-2003, în sumă actualizată cu indicele ratei inflației, calculată de la data nașterii dreptului și până inclusiv data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta în perioada 2002 - 2003 pentru care a solicitat plata primei de concediu de odihnă s-a aflat în raporturi de serviciu cu pârâtul M, fiind funcționar public cu statut special de polițist.
În calitate de polițist, reclamanta, la plecarea în concediu de odihnă avea dreptul să primească în baza art.37 al.2 din OG.nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Prima de concediu aferentă anilor 2002 - 2003 nu s-a acordat reclamantei de către pârâți, invocându-se suspendarea exercițiului acestui drept prin Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004 și prin Legea nr.511/2004 a bugetului de stat pe 2005 prin care se prevede suspendarea acordării primei de concediu până la data de 31.12.2004 și respectiv 31.12.2005.
Exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu prevăzută de art.37 al.2 din OG 38/2003 a fost suspendat pe perioada pentru care s-a solicitat acest drept și este și în prezent suspendat dar această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
S-a reținut că acest drept ar fi iluzoriu dacă ani de-a rândul, dispozițiile art.37 alin. 2 din OG.38/2003 rămân inoperante, aplicarea acestora fiind suspendată prin Legile bugetului de stat anuale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M, DGFP M, Ministerul Administrației și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.
Pârâtul Maa rătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, se sprijină pe motive străine de natura pricinii și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, că actul normativ care a statuat dreptul polițiștilor la acordarea primelor de concediu, OG 38/2003, a intrat în vigoare la data de 01.01.2004 (conform art.60), fără ca anterior acestei date să fi existat prevederi legale care să fi instituit acordarea dreptului solicitat.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Maa rătat în motivele de recurs că nu există nici un fel de raporturi juridice între reclamant - ca salariat al M și Ministerul Economiei și Finanțelor și ca atare acțiunea trebuia să fie respinsă pentru lipsa calității procesuală pasive față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că pentru anii 2002-2003 prevederile legale care stabileau modul de salarizare a polițiștilor erau cele ale Legii nr.138/1999, iar în baza acestor prevederi polițiștii nu aveau dreptul la primă de concediu.
Și pârâtul a formulat recurs, invocând de asemenea netemeinicia și nelegalitatea hotărârii primei instanțe,că actul normativ care conferă polițiștilor, funcționari publici cu statut special, dreptul la prima de concediu, respectiv OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor a intrat în vigoare abia la 01 ianuarie 2004, reclamata neputând beneficia în anii 2002 și 2003 de acest drept.
Reclamanta formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor formulate.
Recursurile sunt fondate, pentru cele ce se vor expune în continuare:
Reclamanta a solicitat plata primei de concediu de odihnă în perioada 2002 - 2003, perioadă în care s-a aflat în raporturi de serviciu cu pârâtul M, fiind funcționar public cu statut special de polițist.
Analizând actele de la dosar și legislația aplicabilă, se constată că în mod greșit, prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții să plătească acesteia prima de vacanță aferentă anilor 2002-2003, în sumă actualizată.
Astfel, potrivit OG nr.38/2003, orice pretenție întemeiată pe prevederile din cuprinsul Legii nr.188/1999, care reglementează dreptul la primă de concediu nu poate fi admisă, întrucât respectivele prevederi nu sunt aplicabile reclamantei în cauză care are calitatea de polițist.
Menționăm faptul că reclamanta în cauză a solicitat acordarea unui drept care între anii 2002 - 2003 nu era reglementat în favoarea polițiștilor.
Înainte de intrarea în vigoare a OG nr.38/2003, salarizarea polițiștilor a fost reglementată de Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională (atât anterior intrării în vigoare a OG nr.38/2003), așa cum a fost reglementat de art.78 alin.2 din Legea nr.360/2002, care dispune că "până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizare și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională", act normativ care nu prevedea dreptul la primă de concediu.
Având în vedere considerentele expuse, se vor admite recursurile, se va modifica sentința, în sensul că se va respinge acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M, DGFP M, Ministerul Administrației și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, împotriva sentinței nr.1145 din 04 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 3 ex/10.12.2008
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Adina Calotă Ponea, Costinel
