Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2324/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2324
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu Judecător
- - - - Judecător
- - - - Președinte Secție
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta -, împotriva sentinței nr. 1154 din data de 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta reclamantă - și intimații pârâți Consiliul Local M și Primăria Orașului
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal și a fost scutit de plata taxei de timbru și recurenta reclamantă a depus un set de înscrisuri.
S-a arătat că recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 pct.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări:
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1154 din 14 mai 2008 Tribunalul Gorj, a respins acțiunea reclamantei - prin care aceasta a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local M, Primăria Orașului M prin Primar, solicitând obligarea acestora la plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea sporurilor de mobilitate și confidențialitate, în procent total de 25 % aplicat salariului de încadrare începând cu data de 01.01.2005 și în continuare, sume actualizate cu rata inflației la data plății.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta a fost numită în funcție publică la o dată neprecizată, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarului public, care constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
De asemenea, potrivit alineatului 2, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, iar la alineatul 3 se prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
În consecință, s-a arătat că nu se poate aplica reclamantei regimul juridic al salariaților decurgând din prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, întrucât funcționarul public nu încheie cu autoritatea publică un contract individual de muncă în accepțiunea legislației muncii, ci numirea sa în funcția publică se face în realizarea unui contract de drept public sau de drept administrativ, în cadrul căruia libertatea contractuală a părților este suplinită în cea mai mare parte de către legiuitor.
Așa fiind, dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003, prevăzute numai de această lege, nu sunt aplicabile dreptului comun al funcționarilor publici.
Nu a fost primită susținerea reclamantei în sensul că, întrucât dispozițiile Legii nr. 188/1999 se completează cu dispozițiile legislației muncii.
Astfel, prevederile art. 117 din Legea nr.188/1999, incluse la capitolul "Dispoziții tranzitorii și finale" stabilesc în sensul că dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz,în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Așadar, completarea nu se referă la o suplimentare cu drepturi necuprinse în legea cadru, dar pe care le primește vreo altă categorie de persoane care muncesc și sunt remunerate pentru munca prestată, întrucât în acest fel înseamnă că prin interpretarea legii să se adauge la lege, ceea ce este nelegal.
Ca atare, s-a examinat dacă, prin legislația referitoare la salarizarea funcționarilor publici în intervalul de timp solicitat de reclamantă - 2005-2008 -, legiuitorul a prevăzut acordarea sporurilor de mobilitate și confidențialitate, precum și cuantumurile acestora.
Astfel, prin OUG nr.92/2004 aprobată prin Legea nr.76/2005, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, la Secțiunea a 2-a, denumită "", au fost prevăzute sporul pentru vechime în muncă (art. 14), sporul pentru orele lucrate în timpul nopții (art. 15), sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru (art. 16), sporul pentru titlul științific de "doctor" (art. 17) și sporul de confidențialitate numai pentru personalul din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Prin OG nr. 2/2006 aprobată și completată prin Legea nr.417/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, la Secțiunea a 2-a, denumită "", au fost prevăzute sporul pentru vechime în muncă (art. 11), sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru (art. 13), sporul pentru titlul științific de "doctor" (art. 14) și sporul de confidențialitate numai pentru funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de pana la 15% din salariul de baza, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ (art. 15), sporul pentru condiții vătămătoare care se acordă numai pentru funcționarilor publici care desfășoară activitate în autoritățile și instituțiile publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență, stații de bruiaj (art. 16), sporul pentru condiții periculoase, în cuantum de pana la 50% din salariul de bază, care se acordă funcționarilor publici din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, care participa efectiv în campaniile de prevenire și combatere a zoonozelor deosebit de grave și altele asemenea, stabilite prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale, numai pe perioada cât participă la aceste campanii (art. 17), sporul pentru funcționarii publici din cadrul Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă, care participa la selecția și recrutarea forței de muncă pentru lucrul în străinătate (art. 18).
PrinOG nr. 6 din 24 ianuarie 2007 rectificată și aprobată prin Legea nr.232 din 6 iulie 2007privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum si creșterile salariale care se acorda funcționarilor publici in anul 2007, la Secțiunea a 2-a, denumită "", au fost prevăzute sporul pentru vechime în muncă (art. 11), sporul pentru lucru în timpul nopții (art. 12), sporul pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru (art. 13), sporul pentru titlul științific de "doctor" (art. 14) și sporul de confidențialitate numai pentru funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ (art. 15), sporul pentru condiții vătămătoare care se acordă numai pentru funcționarilor publici care desfășoară activitate în autoritățile și instituțiile publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență, stații de bruiaj (art. 16) și sporul pentru funcționarii publici din cadrul Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă, care participa la selecția și recrutarea forței de muncă pentru lucrul în străinătate (art.17).
Dispozițiile OG nr. 6/2007 referitoare la sporurile salariale ale funcționarilor publici nu au fost modificate și nici completate sub aspectul categoriilor de funcționari publici beneficiare prin OG nr. 9 din 30.01.2008 pentru modificarea OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici.
Tribunalul a constat, așadar, că legiuitorul nu a prevăzut prin nici unul din actele normative de reglementare a salarizării funcționarilor publici în anii 2005-2008 vreun "spor pentru mobilitate", iar sporul pentru confidențialitate a fost prevăzut doar pentru o categorie restrânsă de funcționari publici, anume pentru funcționarii publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Ori, reclamanta, în calitate de consilier în cadrul Primăriei Municipiului M nu face parte din categoria funcționarilor publici prevăzuți de lege ca beneficiari ai sporului de confidențialitate.
Tribunalul nu a reținut ca întemeiat nici argumentul principial referitor la egalitatea de șanse ori la egalitatea de tratament, întrucât, în cauza dedusă judecății s-a arătat că nu se conturează vreo asemenea inegalitate.
Astfel, s-a reținut că de esența inegalității sau diferenței de tratament este, în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca autoritatea statului să introducă distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Ori, în cauza de față, nu se poate susține că între situația reclamantei, de consilier în cadrul Primăriei Municipiului M și situația funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ ar exista vreo analogie din punctul de vedere al felului muncii, al nivelului de responsabilitate, al riscului, al cerințelor de profesionalism etc.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care a arătat că este funcționar public și îndeplinește funcția de referent în cadrul Serviciului de Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei Municipiului M iar activitatea de serviciu o desfășoară în afara instituției în proporție de 50% fiind nevoită a se deplasa în diferite localități arondate mun. M pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
S-a arătat și că sentința recurată este netemeinică și nelegală deoarece instanța a soluționat procesul la primul termen, fără a intra în cercetarea fondului și fără a se da posibilitatea reclamantei de a depune dovezi în susținerea cererii.
S-a susținut și că drepturile solicitate prin acțiunea introductivă nu sunt contrare dispozițiilor Legii 188/1999 deoarece aceasta prevede la art. 29 alin. 2 că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii iar art. 93 din Statutul funcționarilor publici stipulează expres că dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației funcției publice.
Întrucât Statutul funcționarilor publici nu reglementează expres celelalte drepturi salariale și prime ce pot fi acordate funcționarilor publici, s-a arătata că legiuitorul, prevăzând posibilitatea acordării acestor adaosuri la salariul de bază a avut în vedere dispozițiile din actele normative speciale prin care au fost prevăzute aceste drepturi, ceea ce se circumscrie principiului la egalitate de șanse și tratament consacrat prin dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. d din Codul muncii și principiului egalității în drepturi consființit de art. 16 din Constituție, nexistând nici o rațiune pentru care categoria funcționarilor publici să nu beneficieze de aceste sporuri.
În drept a invocat dispozițiile art. 299 - 316 cod procedură civilă.
S-a depus la dosarul cauzei copie după carnetul de muncă al recurentei.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporului de mobilitate și confidențialitate, reglementat de art. 25 și 26 din Codul muncii, Curtea precizează că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Reclamanta nu a invocat în sprijinul acțiunii nici un act normativ, privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, ci numai cadrul legal general, reprezentat de dispozițiile art. 25 și 26 din Codul muncii și aplicabilitatea acestora în cazul funcționarilor publici.
Arătăm că pentru a se acorda sporul de mobilitate și confidențialitate, așa cum rezultă din prevederile art. 31 din Legea 188/1999, este necesar ca și alte drepturi salariale acordate funcționarului public să formeze obiectul unei reglementări legale.
Într-adevăr dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art. 117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.
În ceea ce privește drepturile decurgând din clauza de mobilitate și confidențialitate, acestea nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea altor drepturi, a căror sferă se poate extinde și la cele două clauze, de existența unei reglementări legale.
Legislația prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea celor două tipuri de sporuri pentru funcțiile publice de execuție sau de conducere, în acest sens enunțăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.
Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.
În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administrației prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.
Același act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.
Din expunerea efectuată în această decizie, se reține că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul autorităților locale nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde spor de confidențialitate și mobilitate și că, mai mult, chiar în situația acordării acestora pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, aceste sporuri sunt limitate, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.
Clauzele de mobilitate și confidențialitate nu sunt contrare statutului funcționarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate într-un act normativ.
În cazul funcționarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor, cu excepția consilierilor juridici, care în statutul profesional au prevăzut dreptul de a primi sporurile aferente celor două clauze.
Întrucât, considerentele expuse mai sus pentru care nu se pot acorda reclamantei sporurile solicitate în prezenta cauză sunt de natură legală nu poate fi reținut ca întemeiat motivul de recurs prin care se arată că prima instanță nu a dat reclamantei posibilitatea să depună dovezi în susținerea cererii, deoarece, în situația mai sus arătată, probatoriul ce se tindea a fi administrat nu era util cauzei.
Nu va fi reținut nici argumentul recurentei întemeiat pe principiului la egalitate de șanse și tratament și principiului egalității în drepturi, deoarece prin soluția pronunțată în cauză nu se fac distincții între situații analoage și comparabile, justificarea distincției fiind bazată chiar pe statutul funcționarului public, așa cum s-a pronunțat și ICCJ - secțiile unite - prin decizia nr. 78/5 2007 în soluționarea recursului în interesul legii, o astfel de distincție neputând a fi reținută ca nejustificată.
Față de considerentele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantei ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta -, împotriva sentinței nr. 1154 din data de 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2008.
PREȘEDINTE: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru - - | JUDECĂTOR 3: Elena Canțăr - - |
Grefier, |
Red.
Tehn. MI 2 ex/12.12.2008
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Elena Canțăr
