Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2346/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2346
Ședința publică de la 07 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta AJOFM G pentru AJOFM M, împotriva sentinței nr. 2032 din data de 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul reclamant, lipsind recurenta reclamantă AJOFM G pentru AJOFM
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, din oficiu invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 02.07.2005:
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică, conform concluziilor scrise.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.2032 din 05 noiembrie 2008, Tribunalul Mehedinția respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârât AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ
A obligat pârâta să plătească reclamantului suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de câte 25% fiecare, aferente perioadei 01.01.2004 - 05.11.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins cererea privind obligarea pârâtei să efectueze înscrisurile în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul se află în raporturi de serviciu cu pârâta
Prin Legea nr.161/19 aprilie 2003 - art.13, pct.21 - a fost modificat art.29 - alin.1 din Legea nr. 188/1999, având următorul cuprins:
"Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Conform art.25 din acest act normativ, prevederile art.29 alin.1 din legea nr.188/1999, cu modificările și completările ulterioare, se aplică începând cu 1 ianuarie 2004.
Legea nr.161/2003 a intrat în vigoare la 21 aprilie 2003.
Creșterile salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2004 au fost reglementate prin OUG nr.123/2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 164/2004, art.50 ind.1 din această lege stipulând că pentru anul 2004 aplicarea dispozițiilor art.29 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată la 22 martie 2004, se suspendă.
Legea nr.164/2004 a intrat în vigoare la 22 mai 2004.
De asemenea, prin OUG nr.92/2004 și OG nr.2/2006 se dispune suspendarea prevederilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul gradului pentru anul 2005 și respectiv anul 2006.
Potrivit art.1 pct.30 din Legea nr.251/23 iunie 2006, sintagma "suplimentul gradului " este înlocuită cu sintagma" suplimentul corespunzător treptei de salarizare", și potrivit art.13 din Lege, prevederile art.29 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Ca urmare, și prin OG nr.6/24 ianuarie 2007 privind drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare, s-a statuat, conform art.48, că prevederile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, dreptul funcționarilor publici de a primi, pentru activitatea desfășurată, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost prevăzut de lege începând cu 1 ianuarie 2004, fiind însă suspendat succesiv, în perioada 22 mai 2004- 31 decembrie 2006, prin legi și ordonanțe ale Guvernului.
Or, deși acordarea acestor drepturi salariale a fost suspendată în perioada menționată, drepturile respective subzistă, nefiind înlăturate prin nici un act normativ echivalent celui prin care au fost reglementate și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care prevede aceste drepturi, la încetarea cauzei de suspendare drepturile devenind actuale. În sensul celor arătate s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție în decizii privind soluționarea recursurilor în interesul legii.
Pentru ca aceste drepturi să nu fie o simplă ficțiune este necesar ca după încetarea suspendării drepturile să producă efectele pentru care au fost create și în consecință trebuie asigurată plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare de către ordonatorii principali de credite și de ordonatorii de inferior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ G pentru AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ M.
În motivele de recurs formulate de pârâta AJOFM G, pentru AJOFM M, s-a arătat că în mod neîntemeiat a fost respinsă excepția prematurității cererii, invocată de aceasta prin întâmpinare.
Pe fond a arătat că suplimentul postului și suplimentul gradului nu sunt datorate de către angajator, pentru anul 2005 existând un singur act normativ care a reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, respectiv OG nr. 92/2004, iar pentru anul 2006 OG nr. 2/2006, ambele acte suspendând acordarea celor două suplimente prevăzute prin Legea nr. 188/1999.
Curtea va examina în continuare legalitatea cererii reclamantului privind acordarea suplimentului postului și al treptei de salarizare.
În conformitate cu prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederea legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art.44 din OUG 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea 188/1999 (actual art.31), cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Prin Ordonanța Guvernului nr.6/24 ianuarie 2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Potrivit art.1 alin.2 din OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art.31 alin.1 din Legea 188/1999
OG 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului, ci dimpotrivă în art.48 al acestui act normativ se arată că dispozițiile ordonanței se completează cu dispozițiile Legii 188/1999
Astfel fiind, Curtea reține că în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Așadar, acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale, analizate mai sus, suspendarea dispusă prin actele normative menționate încetându-și aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamantului, devenind actual.
În ceea ce privește motivul de recurs conform căruia în bugetul instituției nu au fost alocate sumele necesare plății suplimentelor, Curtea arată că:
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt element component al salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art.37 din OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror alte obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În art.37 alin.3 teza ultimă din OG 6/2007, se prevede expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută.
Alături de argumentele deduse din legislația națională, Curtea arată că în speța de față sunt incidente și prevederile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea 30/18 mai 1994.
Textul menționat prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a creat în jurisprudența sa o noțiune autonomă specifică sistemului Convenției, pe care a dezvoltat-o din noțiunea inițială a textului:" orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale".
În hotărârea Gasus - împotriva Olandei din 23 februarie 1995, Curtea a explicat că noțiunea de bun reglementată de art.1 al Protocolului, are o semnificație autonomă și în mod evident nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci bunuri în sensul acestei dispoziții.
CEDO a arătat că noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
În cuprinsul acestei decizii a fost prezentată legislația națională care reglementează compunerea salariului funcționarilor publici, și s-a arătat că în mod neîndoielnic salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două elemente au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamantul ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv și licit sumele aferente suplimentelor.
Prin suspendarea periodică, reclamantul a fost privat de un drept constituit prin lege și ca urmare de un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Se constată că a avut loc o încălcare și a art.1 din Primul protocol adițional, motiv pentru care, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se va da prioritate reglementării internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Curtea apreciază însă că, în mod greșit, instanța de fond a admis cererea reclamantului privind acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare de la data de 01.01.2004 - 05.11.2008, având în vedere că, în ceea ce privește perioada 01.01.2004 - 02.07.2005 a operat prescripția extinctivă, fiind depășit termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, art.3.
Potrivit art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, în speță la finalul anului când încetează suspendarea anuală.
Curtea constată că față de data introducerii acțiunii, 02.07.2008, dreptul la acțiune pentru plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.01.2004 - 02.07.2005 s-a prescris.
Cum, în materia prescripției nu există dispoziții specifice, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, Decretul nr. 167/1958.
Decretul nr. 167/1958, în art. 13, 14 stabilește expres cazurile în care cursul prescripției se suspendă, reclamantul nefiind în nici unul din aceste cazuri.
Referitor la excepția prematurității cererii, în mod corect instanța de fond a respins-o, având în vedere considerentele anterior expuse.
Având în vedere cele expuse, se va admite recursul pârâtei, se va modifica în parte sentința, în sensul că pentru perioada 01.01.2004 - 02.07.2005 se va constata prescris dreptul la acțiune.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta AJOFM G pentru AJOFM M, împotriva sentinței nr. 2032 din data de 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că pentru perioada 01.01.2004 - 02.07.2005 constată prescris dreptul la acțiune.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/2 ex/21.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
