Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 236/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--19.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.236
Ședința publică din 18.02.2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră CSî mpotriva sentinței civile nr.881/4.XI.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului intimat și consilier juridic în reprezentarea pârâtului recurent, lipsă fiind pârâtul recurent C
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus întâmpinare în trei exemplare, dintre care un exemplar se comunică cu reprezentantul pârâtului recurent
Reprezentantul reclamantului intimat depune împuternicire avocațială iar reprezentantul pârâtului intimat depune delegație și arată că a solicitat luarea cauzei la amânări fără discuții întrucât dorește să comunice întâmpinarea comunicată astăzi, pârâtului recurent pe care-l reprezintă.
Instanța respinge această cerere urmând a relua cauza la rând, conform listei de ședință.
După reluarea cauzei, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Totodată solicită instanței să admită și recursul formulat de pârâtul FCS.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea ambelor recursuri și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond, pentru motivele învederate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr.881/4.XI.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea reclamantului împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C S și a obligat pârâții la plata primei de concediu din anii 2002-2003 sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special-polițist fiind angajat în perioada 01.11.2000-01.01.2004 în cadrul C S, conform adeverinței -/03.11.2008 eliberată de
Raportat la calitatea reclamantului, îi sunt aplicabile prev. art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi cuvenite polițiștilor potrivit cărora "la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Conform art.1 al.1 din nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special și ca atare îi sunt aplicabile prev.nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din nr.215/2006 de modificare a nr.188/1999, ce atrag astfel competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public, dreptul la prima de concediu este o componentă a drepturilor salariale și se circumscrie astfel raportului de serviciu al polițistului.
Este adevărat, că disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale. Cu toate acestea nu se poate considera că dreptul stabilit prin art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, nu există câtă vreme dispozițiile legale ce-l consacră, sunt în vigoare și în prezent și nu au fost declarate neconstituționale.
Dispozițiile art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003 prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost în funcție pe toată perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia și care nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existența lui.
Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența până la introducerea acțiunii.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept care implică aplicarea legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent de eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada în care au fost prevăzute pentru a nu fi astfel în ipostaza de titulari ai unor drepturi lipsite de orice valoare sau finalitate.
În acest sens s-a pronunțat și JBp rin decizia de admitere a recursului în interesul legii nr. XII/5.02.2007 publicată în din 30.10.2007 în care a reținut că potrivit art. 38 din Codul muncii drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate.
În plus, tribunalul a constatat că dreptul la prime de concediu pentru perioada 2001-2006 unor categorii de personal bugetar, între care și polițiștii, este constatat și prin OUG nr.146/2007, care reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Reținând cele expuse, văzând și prevederile legale invocate, tribunalul a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâții la plata către aceasta a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2002-2003 actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, pentru a asigura astfel repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin neplata la termen a acestor sume.
Tribunalul a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră CSs olicitând modificarea acesteia și respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare recurenții susțin că pentru perioada 1.2002-24.VIII.2002 organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative a fost reglementată prin Legea nr.40/1990, care la art.4 a prevăzut că din Ministerul d e Interne fac parte: poliția, trupele de jandarmi, trupele de pompieri, unitățile de pașapoarte, controlul trecerii frontierei și evidența străinilor, precum și arhivele statului".
În ceea ce privește personalul acestei instituții, art.8 prevede că "Personalul Ministerului d e Interne se compune din militari și salariați civili" iar art.22 stabilește că militarii din Ministerul d e Interne au drepturile și obligațiile prevăzute în normele legale pentru militarii forțelor armate ale României iar salariații civili sunt supuși dispozițiilor Codului muncii și celorlalte norme legale referitoare la drepturile și îndatoririle acestora.
Așadar, în perioada respectivă, în structura Ministerului d e Interne sau a Poliției Române nu erau funcționari publici.
Polițiștii aveau calitatea de cadre militare, aveau grade militare de ofițeri și subofițeri, iar drepturile și obligațiile lor erau cele stabilite de Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare și Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Potrivit prevederilor Legii nr.26/1994 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, s-a prevăzut că polițistul este investit cu exercițiul autorității publice, însă totodată, în acest act normativ se mai prevede la art.54 că "În termen de 90 de zile de la adoptarea prezentei legi, Guvernul va prezenta Parlamentului spre aprobare proiectul de lege privind statutul polițistului".
Așadar, se dorea ca Legea nr.26/1999 să prefațeze noua reglementarea statutului polițiștilor, în cuprinsul căreia urma să se reglementeze demilitarizarea poliției.
Însă Legea nr.360/2002, care a consacrat calitatea polițiștilor de funcționari publici cu statut special nu a intrat în vigoare decât la data de 24.08.2002, iar până la această dată intimatul - reclamant a avut calitatea de militar, a purtat grade militare și a beneficiat de drepturile salariale aferente acestei categorii profesionale.
Referitor la perioada 24.08.2002-31.12.2003 se arată că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.360/2002, polițiștii care aveau calitatea de cadre militare, au dobândit calitatea de funcționari publici cu statut special, realizându-se inclusiv o echivalare a fostelor grade militare deținute cu noile grade profesionale, conform art.73 din Legea nr.360/2002.
Potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002 "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului".
Așadar, polițiștilor le sunt aplicabile, în principal, prevederile Legii nr.360/2002, care are caracter de normă specială, iar în domeniile neacoperite de acest act normativ, le sunt aplicabile prevederile normei generale, reprezentate de Legea nr.188/1999.
Salarizarea polițiștilor a fost reglementată la art.22 alin.5 din legea nr.360/2002, care prevede că "Funcțiile și modul de salarizare ale polițiștilor se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi."
În temeiul acestei prevederi a fost emisă nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act normativ care, la art.37 a instituit dreptul polițiștilor la primă de concediu. Acest act normativ a intrat în vigoare la data de 01.01.2004.
Pentru perioada 24.08.2002 (data intrării în vigoare a Legii nr.360/2002 - 01.01.2004, modul de salarizare al polițiștilor era cel stabilit de Legea nr.360/2002.
Astfel, potrivit art.78 alin.2 din Legea nr.360/2002 "Până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
Actul normativ la care face trimitere textul citat este Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, iar această lege nu prevede acordarea primei anuale de concediu.
De altfel, salarizarea polițiștilor se realiza în temeiul acestui act normativ și anterior intrării în vigoare a Legii nr.360/2002, perioadă în care aveau calitatea de militari și nu de funcționari publici cu statut special.
Așadar, pentru anii 2002-2003, prevederile legale care stabileau modul de salarizare a polițiștilor erau cele ale Legii nr.138/1999, iar în baza acestor prevederi, polițiștii nu aveau dreptul la primă de concediu.
Examinând recursurile în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că sunt fondate, motiv pentru care se admit împotriva sentinței civile nr.881/4.XI.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș. Se modifică sentința atacată și respinge ca nefondată acțiunea reclamantului formulată împotriva pârâților și C S, pentru că:
Problema care se pune în litigiu este legată de împrejurarea dacă pe perioada anilor 2002-2003, reclamantul, ca funcționar public în poliție, a avut dreptul la primă de concediu.
În rezolvarea acestei chestiuni, instanța observă că prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unor dispoziții legale referitoare la dreptul la prima de concediu pentru polițiști, stabilind, în dispozitiv, că "în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, - prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție "pentru a se asigura" - potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă - "interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
De asemenea, instanța reține și că printr-o altă decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, respectiv prin decizia nr. 77/5.11.2007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:
"Dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că:
Prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal."
Din deciziile menționate anterior rezultă că polițiștii beneficiază de acordarea primei de concediu pentru perioada anilor 2004 - 2006 în baza dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Reclamantul solicită însă acordarea primei de concediu pentru perioada anterioară celei menționate în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv pentru anii 2002 și 2003, invocând dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Reclamantul susține că dispozițiile din Statutul funcționarilor publici îi sunt aplicabile, întrucât polițiștii sunt funcționari publici cu statut special.
Așadar, problema în discuție este dacă până la intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003, sunt aplicabile polițiștilor dispozițiile din Legea nr. 188/1999 privind salarizarea funcționarilor publici.
În soluționarea acestei chestiuni, Curtea observă că statutul reclamanților este reglementat prin Legea nr. 360 din 6 iunie 2002, privind Statutul polițistului, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, fiind ulterior modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 281/2003; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2003, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 101/2004); prin Legea nr. 101/2004; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2004, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 24/2005); prin Legea nr. 562/2004; și prin Legea nr. 24/2005.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, "polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului".
De asemenea, potrivit art. 78 alin. 1 din aceeași lege, "dispozițiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare".
Art. 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002, prevede însă că "până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
În raport cu dispozițiile 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002, instanța constată că reclamantului îi sunt aplicabile - până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, respectiv a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003 - dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, respectiv dispozițiile Legii nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Așadar, instanța reține că pentru perioada 2002-2003 nu sunt aplicabile în cazul reclamantului dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ci dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Întrucât dispozițiile din Legea nr. 188/1999 privind acordarea primei de concediu nu sunt aplicabile reclamantului pentru perioada 2001-2003, iar dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar nu prevăd acordarea primei de concediu, instanța constată caracterul nefondat al cererii formulate de reclamant, motiv pentru care s-au admis recursurile pârâților, modificându-se sentința așa cum s-a arătat anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele și CSî mpotriva sentinței civile nr.881/4.XI.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința și respinge ca nefondată acțiunea reclamantului formulată împotriva pârâților și C
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 18.II.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.O/24.02.2009
Tehnored./04.03.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
