Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 24/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
SENTINȚA NR.24/CA/2009
Ședința publică din 9 februarie 2009
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Dobai Florica
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în O,-, -.32,.3, jud.B în contradictoriu cu pârâtaAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR,cu sediul în B,-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru reclamanții, și - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.98053 din 3 februarie 2009, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat și pentru pârâta Autoritatea Națională a Vămilor B - consilier juridic în baza delegației de la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, că reclamanții au depus la dosar un set de acte, că pârâta a depus la dosar concluzii scrise, precum și faptul că, cauza se află la al doilea termen de judecată, după care:
Reprezentantul reclamanților depune la dosar ca practică judiciară copia sentinței nr.209/CA/2008, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr.-. La întrebarea instanței, în sensul de a preciza în temeiul cărui text de lege solicită sporul de 25%, învederează că, legiuitorul nu a prevăzu expres acest temei, precizând și faptul că, cuantumul sporului se bazează pe practica judiciară din țară. În acest sens, înțelege să-și întemeieze acțiunea și pe prevederile art.3 din Codul civil. Arată că nu mai are alte cereri de formulat
Reprezentanta pârâtei arată de asemenea că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă părților cuvântul asupra acțiunii.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii pentru motivele arătate în întâmpinare și concluziile scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA D APEL
deliberând:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 12 decembrie 2008, reclamanții, și, au solicitat în contradictoriu cu AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B, obligarea acesteia la plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul gradului (suplimentul treptei de salarizare) în procent de 25% din salariul de bază, ambele începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii se arată că, reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C și conform dispozițiilor art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, începând cu data de 01.01.2004 funcționarii publici aveau dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste drepturi nu le-au fost niciodată acordate ca urmare a faptului că ele nu au fost niciodată puse în aplicare, iar în temeiul art.44 din nr.OUG 92/2004 și art.48 din nr.OG 2/2006, s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul gradului, suspendare ce a fost menținută până la 31.12.2006.
Începând cu anul 2007 suspendarea a înceta, nr.OG6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici, nu a mai menținut dispozițiile anterioare, relative la această suspendare.
Odată cu suspendarea aplicării dispozițiilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul gradului, arată reclamanții că, prin cele două acte normative, s-a suspendat și cursul prescripției, în ce privește dreptul la acțiune, prin prisma Decretului nr.167/1958, cât și raportat la art.64 alin.3 din Legea nr.24/2000.
Arată reclamanții că, prin art.38 din Codul muncii se prevede că, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, respectiv suplimentul postului și suplimentul gradului, nu pot fi considerate că nu au existat în perioada în care exercițiul lui a fost suspendat, altfel acest drept ar putea să devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă.
Potrivit art.53 din Constituția României, republicată, arată reclamanții că, exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, pentru prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. După cum se poate observa, nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul constituțional privind posibilitatea respingerii dreptului, nu se regăsește în cauză.
Se invocă de asemenea prevederile art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prevăd că orice persoană fizică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În aplicarea acestui articol, Curtea europeană a decis cu valoare de principiu că în măsura în care un drept este prevăzut de legislația națională devine un drept patrimonial în sensul art.1 din Protocolul nr.1.
Condițiile privării de proprietate sunt prevăzute în partea a doua a art.1 din protocolul nr.1, respectiv: privarea să fie prevăzută de lege, să fie impusă de o cauză de utilitate publică și să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional, ori în cazul de față drepturile pretinse sunt prevăzute chiar de legislația națională în materie.
În lumina jurisprudenței, arată reclamanții că, limitările aduse dreptului de proprietate nu trebuie să aducă atingere însăși substanței dreptului de proprietate, acesta nu trebuie să devină precar, sau să piardă din substanța sa.
Concluzionează reclamanții că, solicită actualizarea sumelor cu indicele de inflație până la data plății efective, având în vedere că, valoarea acestora nu mai este aceiași în prezent, subliniind și faptul că, în dreptul nostru se regăsesc suficiente exemple în care legiuitorul a lăsat instanțele de judecată să stabilească în mod concret ceea ce nu s-a prevăzut expres în actul normativ: instituția repunerii în termen, conform art.103 Cod procedură civilă, cazurile concrete fiind lăsate la aprecierea instanței, în materia dreptului succesoral art.690: actele și faptele cu semnificația acceptării tacite fiind lăsate exclusiv la aprecierea instanței.
În drept au invocat dispozițiile art.53 din Constituția României, art.31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, art.18 din Legea nr.554/2004, Legea nr.24/2000, art.1 din Protocolul nr.1.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâtă se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că procentul de 25% din salariul de bază, este lipsit de temei legal, el nefiind precizat nici în articolele invocate în cererea de chemare în judecată și nici într-un alt act normativ.
Astfel, arată că nu a existat temei legal pentru a acorda suplimentul postului, respectiv suplimentul corespunzător treptei de salarizare, deoarece în acești ani a fost suspendată prin lege aplicarea prevederilor art.29 (31 după modificare) din Legea nr.188/1999.
Conform art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000, cu modificările și completările ulterioare, această suspendare înseamnă că, dispoziția suspendată nu a fost în vigoare și deci în acești ani nu a fost prevăzut de lege dreptul la suplimentul postului, respectiv suplimentul corespunzător dreptei de salarizare.
La data de 01.01.2007 a expirat perioada de suspendare și au reintrat în vigoare de drept prevederile art.29 /31 după modificare) din Legea nr.188/1999, dar ele nu pot fi aplicate retroactiv, ci numai pentru viitor conform art.15 alin.2 din Constituția României, republicată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din copiile cărților de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Autorității Naționale a Vămilor.
În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea Autorități Naționale a Vămilor la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, temeiul acordării acestor drepturi fiind art.31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
În numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
Deși art.31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, prevede acordarea celor 2 sporuri, până în prezent nu a fost adoptat nici un act normativ care să prevadă cuantumul acestora.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Față de aceste decizii, curtea apreciază că, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, fie obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis, așa cum s-a arătat, că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, curtea apreciază că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Chiar dacă nu se poate lua în considerare suspendarea legală a aplicării textului art. 31 din Legea nr. 188/1999, așa cum invocă pârâta, curtea apreciază că nu se poate face în cauză o analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu cuvenită funcționarilor publici, întrucât în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr. 188/1999 erau lipsite de orice echivoc, sub aspectul cuantumului primei respective, dispozițiile art. 34 alin. (2) - devenit ulterior art. 35 alin. (2) - din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevăzând că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Or, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nici o dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus.
Față de cele arătate mai sus, curtea apreciază că, solicitarea de a fi obligată pârâta la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum, astfel că, acțiunea urmează a fi respinsă ca nefondată.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în O,-, -.32,.3, jud.B în contradictoriu cu pârâtaAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR,cu sediul în B,-.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. sent. -
- dact. - 9 ex.
- 02.03.2009
7 com. - 02.03.2009 cu:
-, și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR,
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Dobai Florica
