Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 241/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 241/ Dosar nr-
Ședința publică de la 01 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE - - - - JUDECĂTOR 1: Marcela Comșa
- - - - - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr.125/CA/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr.-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentei pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, prezent fiind avocat pentru intimații reclamanți A HG, OG, A HG, I, ,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,după care:
Recursul este declarat și motivat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B în termenul legal, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în conformitate cu dispozițiile art.17 din Legea nr.146/1997. În cuprinsul cererii de recurs s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Intimații reclamanți au depus la dosar prin serviciul registratură, întâmpinare.
Avocat depune la dosar în ședință publică împuterniciri avocațiale pentru intimații reclamanți în cauză.
Întrebat fiind, apărătorul ales al intimaților reclamanți învederează că nu mai are alte cereri și probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată, în baza art.150 coroborat cu art.316 Cod procedură civilă, acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Avocat solicită respingerea recursului formulat de recurenta pârâtă DGFP B ca nefondat și menținerea sentinței civile atacată, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.125/CA/06.02.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea introdusă de reclamanții A HG, OG, A HG, I, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pe anii 2001-2006, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală la data plății efective.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B, au solicitat obligarea pârâților la plata primei de vacanță aferentă anului2001.
Temeiul legal al dreptului la prima de vacanță îl constituie art. 34, alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publice, republicată, în conformitate cu care " Funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat".
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendată prin art. 3 alin.1 din G nr. 33/2001 și apoi în mod succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat până la 31 decembrie 2006.
Analizând dispozițiile de suspendare, instanța constată că acestea contravin art. 41 și 53 din Constituția României, deoarece dreptul de primă de vacanță constituind un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului de muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea acordării dreptului în cauză, contravine și dispozițiile art. 38 din Codul muncii, în conformitate cu care " Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturilor recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Ca urmare, instanța de fond a apreciat că fiind lipsită de efecte juridice suspendarea dreptului la prima de vacanță și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ de abrogare a dreptului respectiv, înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și se impunea a fi acordat retroactiv.
În consecință, prima instanță a admis acțiunea reclamantelor și a obligat pârâta să le plătească reclamantelor prima de vacanță aferentă anului 2006, conform adeverințelor de la dosar.
În baza art. 1082-1084 Cod civil, sumele vor fi actualizate în raport cu rata inflației și dobânda legală, până la data plății, având în vedere deprecierea monedei naționale, de la data când s-a născut dreptul până la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, criticând sentința dată de tribunal pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând Curții de Apel modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii capătului de cerere privind actualizarea cu dobânda legală aferentă sumelor cuvenite cu titlu de primă de vacanță începând cu data scadenței fiecărei obligații de plată a primei de concediu și până la data efectuării plății primelor de concediu.
În susținerea recursului, recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea ei la plata către intimații reclamanți și a dobânzii legale aferente sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu începând cu data scadenței fiecărei obligații de plată a primei de concediu și până la data plății primelor de concediu. Apreciază că în mod nelegal s-a dispus plata drepturilor bănești solicitate cu aplicarea dobânzii legale și actualizate cu rata inflației, în situația în care Direcția Generală a Finanțelor Publice B nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială. Neaplicarea dobânzii legale și a indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.2 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Recurenta mai arată că, în conformitate cu prevederile art.29 alin.3 din Legea nr.55/2002 privind finanțele publice "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinația precisă și limitată" iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol". Din aceste prevederi legale rezultă că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Întrucât Direcția Generală a Finanțelor Publice B este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, apreciază că obligarea sa la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituției pârâte a unei obligații imposibile. Plata sumelor reprezentând dobânda legală și indicele de inflație se poate face numai prin intervenția legiuitorului. În consecință, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor și cu rata inflației și cu rata dobânzii, nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Recurenta a mai arătat că, aplicarea dobânzii legale și actualizarea conform indicelui de inflație apar ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată. În cauza de față nu poate fi ținută să execute obligațiile de a face invocate de reclamanți, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume, cu aplicarea dobânzii legale și actualizate conform indicelui de inflație, fiind lipsită de cauza juridică. În concluzie, apreciază că față de dispoziția instanței de fond privind plata către reclamanți a drepturilor pretinse, cu aplicarea dobânzii legale și actualizate cu indicele de inflație, acestea sunt neîntemeiate și nejustificate.
Față de considerentele expuse în cererea de recurs, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr.125/CA/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în sensul respingerii capătului de cerere privind actualizarea cu dobânda legală aferentă sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu începând cu data scadenței fiecărei obligații de plată a primei de concediu și până la data efectuării plății primelor de concediu.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva Sentinței civile nr.125/CA/06.02.2008 a Tribunalului Brașov, este nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut că intimații reclamanți sunt îndreptățiți la acordarea primei de concediu, obligând recurenta pârâtă la plata acestor sume actualizate, potrivit art.1082 - art.1084 Cod civil, cu rata inflației și la plata dobânzii legale.
Prin neacordarea acestor prime de vacanță în perioada 2001 - 2006, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bap rodus intimaților un prejudiciu care, potrivit art.1084 Cod civil, trebuie reparat integral, respectiv atât prejudiciul efectiv (damnun emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Astfel, prejudiciul efectiv va fi acoperit prin achitarea sumelor actualizate cu rata inflației, iar beneficiul nerealizat va fi reparat prin acordarea dobânzii legale, astfel cum prevede art.1088 Cod civil.
Motivele invocate de recurentă, potrivit cărora aceste sume nu sunt prevăzute în beneficiul său și că reprezintă un mijloc de constrângere, sunt neîntemeiate, având în vedere că, prin atitudinea sa culpabilă, nu a achitat aceste prime la momentul la care intimații erau îndreptățiți să le primească și că obligația stabilită de instanță, trebuie executată de îndată.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva Sentinței civile nr. 125/CA/06.02.2008 a Tribunalului Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.125/CA/6.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1.04.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Silviu
- - - - - - -
Grefier,
Red. 5.05.2008/dact.VP 13.05.2008/2 ex
Judecători fond:;
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
