Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 2420/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2420/2008
Ședința publică din 31 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTORI: Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon Președintele secției
---
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către CONFEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ "CARTEL " în reprezentarea SINDICATULUI NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL - BIROUL TERITORIAL din INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B-N pentru, împotriva Sentinței civile nr. 678/CA din 24 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, în contradictoriu cu pârâții intimați MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B-N, privind și pe intimatul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - spor 30%, 40%.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este legal timbrat cu 6 lei taxă judiciară de timbru și are aplicat un timbru judiciar de 0,15 lei, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimații.
La data de 25 septembrie 2008 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.678 din 24 iunie 2008 a Tribunalului Bistrița N, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune ridicată de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și în consecință, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată și ulterior precizată, intentată de reclamantul, reprezentat de SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - BIROUL TERITORIAL DIN B-N, în privința sporului prevăzut de OUG nr. 43/2002 pentru perioada 1.02.2003 - 10.12.2004, ca fiind prescrisă.
S-a respins, ca fiind neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată și ulterior precizată, intentată de reclamantul, reprezentat de SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL - BIROUL TERITORIAL DIN B-N, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, CU SEDIUL ÎN MUN. B, NR. 1 A, SECTOR 1 și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B-N, precum și cu citarea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, în ce privește acordarea sporului prevăzut de art. 28 din OUG nr. 43/2002, începând cu data de 11.12.2004 până la zi și în continuare până la eliminarea discriminării, precum și celelalte capete de cerere din acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță reținut că rin p. acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță în dosarul cu nr. de mai sus, reclamantul, prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Biroul Teritorial din B-N, a chemat în judecată pe pârâții: 1) Ministerul Internelor și Reformei Administrative și; 2) Inspectoratul de Poliție al județului B-N, solicitând ca aceștia să fie obligați, în solidar, la plata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale neacordate constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar, pe perioada 01.02.2003 - 26.04.2004, respectiv a unui spor de 40% din aceeași indemnizație pe perioada 27.04.2004 și până în prezent și în continuare până la eliminarea discriminării, actualizate cu coeficientul de inflație, defalcat, până la plata efectivă, iar în cazul în care nu este posibilă actualizarea despăgubirilor cu indicele de inflație, să li se plătească dobânzile legale aferente despăgubirilor solicitate. S-a mai solicitat să fie anulată situația creată prin discriminare și să fie obligați Inspectoratul General al Poliției române și Inspectoratul de Poliție al județului B-N să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea, în sensul acordării sporurilor anterior menționate pe cele două perioade.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că este ofițer de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului B-N, desemnat ca organ de cercetare al poliției judiciare, prin ordin al MIRA, cu avizul conform al procurorului general de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art.201 alin.3 Cod procedură penală și art.2 alin.3 din Legea nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, iar în conformitate cu prevederile art.28 din nr.OUG43/2002, ofițerii de poliței judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, acest spor fiind prevăzut de lege și pentru procurorii sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție. În cazul ofițerilor de poliție detașați la. sporul a fost menținut la nivelul de 30% după intrarea în vigoare a nr.OUG24/2004, însă, el, reclamantul în perioada în care a activat ca ofițer de poliție judiciară, nu a beneficiat de sporul de 30%, deoarece nu a fost printre cei detașați la.
S-a mai arătat că actele normative prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30% anumitor categorii discriminatorii cu privire la salarizare, contravin dispozițiilor nr.OG137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, așa cum s-a constatat și prin sentința civilă nr.327 a Tribunalului Prahova, apreciindu-se că acordarea sporului de 30% doar anumitor categorii de ofițeri ai poliției judiciare nu poate duce la asigurarea incoruptibilității în rândul poliției judiciare și a respectării principiului statului de drept. Reclamantul consideră că pretențiilor sale salariale le sunt incidente dispozițiile art.1 alin.2 lit."e" pct.i și art.2 alin.1 din nr.OUG137/2000, modificată, în sensul că ofițerii nedetașați la. au fost și sunt supuși unei discriminări, astfel că, în temeiul art.21 din aceeași ordonanță, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, ori dreptul comun, în materia prescripției, respectiv Decretul nr.167/1958 prevede că termenul de prescripție în cazul acțiunii în răspundere pentru paguba cauzată prin fapta ilicită, începe dă curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia și putea s-o cunoască paguba și pe cel ce răspunde de ea, sau de la expirarea termenului prevăzut de lege, or în cauză - prejudiciul este rezultatul adoptării nr.OUG43/4.02.2002, care a introdus sporul de 30% pentru judecătorii ce compune completele specializate și prin urmare, termenul de prescripție curge de la data intrării în vigoare a ordonanței, și anume 4.04.2002.
În sprijinul pretențiilor sale, reclamantul a invocat mai multe dispoziții legale, pe care le prezintă comparativ și le coroborează, respectiv art.10 alin.3 din nr.OUG43/2002, art.218 alin.1 Cod procedură penală, art.8 alin.1 din Legea nr.364/2004, art.10 alin.4 din OUG43/2002, art.219 alin.2 Cod procedură penală, art.8 alin.1 din Legea nr. 364/2004 și art.219 alin.1 teza 2 Cod procedură penală și art.217 alin.4 Cod procedură penală și de asemenea, s-a invocat hotărârea nr.185/2005 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (referitoare la constatarea discriminării între magistrați), precum și existența unei practici a instanțelor judecătorești în sensul constatării unei discriminări a ofițerilor de poliție judiciară nedetașați la.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că, din cauza unei erori materiale, prin acțiunea introductivă a solicitat anularea situației create prin discriminare și obligarea Inspectoratului General al Poliției Române, dar în mod corect trebuie împrocesuat doar Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al județului B-N, solicitând totodată acordarea drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație de la momentul plății efective a acestora.
Același reclamant a formulat o cerere de chemare în judecată a intimatului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (prin care se solicită instanței să anuleze situația creată prin discriminare și să oblige pe pârâții MIRA și IPJ B-N să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea, în sensul acordării sporului A).
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului B-N a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, arătând că, din cadrul Inspectoratelor județene de poliție, sunt detașați 1-2 ofițeri de poliție judiciară, care își desfășoară activitatea în condițiile legii în cadrul, beneficiind de sporul de 30%, iar diferențierea de tratament între cele două categorii de polițiști de poliție judiciară are la bază criteriul obiectiv al detașării, drepturile bănești ale ofițerilor detașați fiind plătite din fondurile unităților la care aceștia sunt detașați și nu de către unitățile de poliție.
Și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare, ridicând, pe cale de excepție, prescripția dreptului la acțiune a reclamantului pentru perioada cuprinsă între data de 1.02.2003 și momentul anterior cu trei ani datei introducerii acțiunii, solicitând respingerea acțiunii reclamantului pentru perioada arătată, ca prescrisă, arătând că potrivit art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar termenul general de prescripție este de trei ani, conform art.3 din același act normativ.
Pe fond, prin întâmpinare, se solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, arătând că acesta este ofițer de poliție, care își desfășoară activitatea în cadrul B-N și, astfel este salariat conform normelor cuprinse în nr.OG38/2003 și nicidecum prin aplicarea prevederilor nr.OUG43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și, astfel se disting două categorii de polițiști, din care doar uneia îi este recunoscut dreptul la sporul de 30%, respectiv 40%, nefiind vorba de o discriminare, deoarece diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la. are la bază criteriul obiectiv al detașării, iar problema aplicării unui tratament discriminatoriu s-ar putea pune numai dacă persoanele ar face parte din aceeași categorie, ori, în cauză, polițiștii din cadrul inspectoratelor județene de poliție sunt o categorie distinctă față de categoria polițiștilor detașați la. care se află într-o situație juridică diferită. În fine, pârâtul învederează că dispozițiile art.28 alin.4 din nr.OG43/2002, care prevedea acordarea sporului pentru polițiștii detașați în cadrul, au fost abrogate în mod expres de art.41 lit."e" din nr.OUG27/2006, astfel că pretențiile reclamantului(ei) pentru perioada cuprinsă între momentul intrării în vigoare a nr.OUG27/2006 și data soluționării acțiunii sunt total neîntemeiate.
Prin Răspunsurile la întâmpinările formulate de pârâții MIRA și B-N, reclamantul arată următoarele: 1) excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de către MIRA este neîntemeiată și solicită a fi respinsă, deoarece dreptul reclamantului de a solicita sporul pretins nu se naște de la data hotărârii nr.185/2005, ci de la data intrării în vigoare a nr.OUG43/2002, adică 4.04.2002, care a instituit sporul de 30%, iar mai apoi sporul de 40%; 2) în acest moment avem de a face cu o discriminare directă, conform prevederilor art.21 alin.1 și 2 din nr.OUG137/2000, care a fost reiterată prin Hotărârea nr.185/2005 a; 3) urmare discriminării, reclamantul a fost nevoit să se adreseze instanței; 4) nivelul diferit de salarizare creat, este de natură să aducă atingere folosinței sau exercitării la un salariu egal, pentru muncă egală în condițiile în care există o apropiere, similitudine de îndatoriri între polițiștii judiciari și cei detașați la.; 5) față de considerentele de mai sus, solicită admiterea acțiunii.
În susținerea temeiurilor de fapt și de drept invocate în acțiune și întâmpinări, părțile au depus la dosar practică judiciară a instanțelor judecătorești și copii ale unor hotărâri date de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a fost citat în cauză în temeiul art. 27 alin. 3 din OUG nr. 137/2000.
a depus un înscris intitulat Punct de vedere, prin care, în esență, arată că punctul său de vedere are caracter consultativ, cu valoare de expertiză, și dacă se dorește în concret un punct de vedere, ar trebui să se dispună suspendarea judecării cauzei, până la data la care Colegiul Director, organ deliberativ al, se va pronunța cu privire la cele sesizate, în sensul constatării ori nu a discriminării în cauză, aceasta după ce i se va comunica întreaga documentație care a fost administrată de către părți, însă reclamantul nu a dorit suspendarea și realizarea celor mai sus menționate.
Pe parcursul procesului, reclamantul a depus la dosar Hotărârea nr. 92 din 13.02.2008 a prin care a fost soluționată sesizarea formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor șI personalului Contractual din MIRA - Biroul Teritorial din B-N și prin care s-a constatat că nu există tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000, în privința sporului de 30% acordat ofițerilor detașați la.
Tribunalul a reținut că reclamantul este ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului B-N și nu a fost detașat la Direcția Națională Anticorupție, și astfel, salarizarea sa se face potrivit nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în care nu se prevede acordarea sporului de 30%, respectiv 40% pretins prin acțiunea introductivă.
Este adevărat că potrivit art.28 din nr.OUG43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție ofițerii detașați la.A au beneficiat de sporul mai sus menționat, însă prin art.41 lit."e" din nr.OUG27 din 29.03.2006, dispozițiile privitoare la acest spor au fost abrogate și potrivit, disp.art.40, rap. la art.41 lit."e" din nr.OUG27/2006, începând cu luna aprilie 2006, sporul nu mai ființează.
Reclamantul pretinde plata sporului de 30%, respectiv 40%, începând cu 1.02.2003 și până la zi, și cum pârâtul MIRA a ridicat excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului în ce privește perioada cuprinsă între 1.02.2003 și momentul anterior cu trei ani datei introducerii acțiunii reclamantului, în temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă,instanța este obligată să se pronunțe asupra excepției. De altfel, potrivit art.18 din Decretul nr.167/1958, instanța judecătorească este obligată ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Sub acest aspect, instanța a constatat că acțiunea reclamantului are ca obiect drepturi bănești, respectiv obiect patrimonial, în sensul disp.art.1 alin.1-2 din Decretul nr.167/1958, cărora li se aplică termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.3 din același act normativ, astfel că, dreptul la acțiune a reclamantului pentru perioada începând cu data de 1.02.2003 și până în momentul anterior cu trei ani anterior datei introducerii acțiunii, respectiv pentru perioada 1.02.2003 - 10.12.2004, este prescrisă. Drept urmare, acțiunea reclamantului a fost respinsă, ca fiind prescrisă, pentru perioada mai sus menționată.
Pentru considerentele de mai sus nu a putut fi primită cererea reclamantului, aceea de a fi respinsă excepția prescripției. De altfel, chiar și reclamantul, prin Răspunsurile la întâmpinări, arată că dreptul la acțiune s-a născut la data intrării în vigoare a nr.OUG43/2002, adică 4.04.2002, ceea ce înseamnă că însuși reclamantul acceptă că dreptul la o acțiune este prescris parțial, deoarece pretențiile sale se referă și la o perioadă de mai înainte de trei ani de la data introducerii acțiunii.
Pe fond, s-a reținut că sporul de 30%, respectiv 40% s-a acordat ofițerilor de poliție judiciară detașați la. în baza art.28 din nr.OUG43/2002, iar din luna aprilie 2006, dispozițiile privitoare la acordarea acestui spor polițiștilor au fost abrogate de nr.OUG27/2006 și cum reclamantul nu a fost detașat la. și salarizarea sa a fost făcută în baza nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în care nu se prevede acordarea sporului de 30%, respectiv 40%, el nu era îndreptățit să beneficieze de acest spor.
Reclamantul susține că prin neacordarea sporului în discuție a fost discriminat prin încălcarea principiului egalității între salariați, anume un salariu egal pentru o muncă egală, invocând și practică judiciară în acest sens, însă practica instanțelor în materia sporului prevăzut de art.28 din nr.OUG43/2002 este contradictorie.
În ce privește hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocate de pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului B-N, instanța reține cu titlu exemplificativ că prin Hotărârea nr.418 din 28.11.2008, s-a constatat că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art.2 din nr.OUG137/2000, în situația neacordării sporului, prevăzut de art.28 din nr.OUG43/2002, polițiștilor care nu au fost detașați la.
Din cuprinsul prevederilor nr.OG137/2000, rezultă că pentru existența unei situații de discriminare, în sensul disp.art.1 alin.2 din ordonanță, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv un tratament diferențiat, tratamentul diferențiat să nu fie justificat, iar tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
În interpretarea art.14 referitor la interzicerea discriminării, din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului folosește expresia de persoane aflate în situații analoage sau compatibile și prin mai multe hotărâri, printre care și cele date în cazul HOFFMAN contra Austriei din 28 septembrie 1995 și THLIMMENOS contra Greciei din 6 aprilie 2000, concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile.
În cauză, polițiștii de poliție judiciară din structura Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu se află într-o situație analoagă cu polițiștii care lucrează în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Astfel, polițiștii detașați desfășoară o activitate specializată în scopul descoperirii și urmăririi infracțiunilor de corupție. Direcția Națională Anticorupție este organizată și funcționează în baza unui act normativ special, respectiv nr.OUG43/2002, care în art.10 prevede că ofițerii și agenții de poliție din cadrul își desfășoară activitatea numai în cadrul, sub autoritatea exclusivă a procurorului șef ala cestei direcții, iar în art.28 alin.8 din aceeași ordonanță este prevăzut că drepturile bănești și materiale ale ofițerilor și agenților de poliție judiciară se plătesc din fondurile acestei direcții.
Spre deosebire de ofițerii și agenții de poliție detașați la. ofițerii și agenții de poliție judiciară din structura MIRA sunt salarizați potrivit nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, între care nu este inclus și sporul prevăzut de nr.OUG43/2002.
Așa fiind, prin acordarea sporului prevăzut de art.28 din nr.OUG43/2002, ofițerilor și agenților de poliție judiciară detașați la. are o justificare obiectiv și rezonabilă, iar neacordarea acestui spor ofițerilor și agenților de poliție judiciară din structura MIRA nu se constituie într-un tratament discriminatoriu în sensul art.2 alin.1 din nr.OG137/2000.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Cartel, in numele si pentru membrii de sindicat de la Sindicatul National al Politistilor si Personalului Contractual din -Biroul Teritorial din B-N solicitând admiterea acestuia.
În motivarea recursului s-a arătat că tata timp cat ofiterii de politie judiciara detasati la DNA au beneficiat de sporul anticoruptie,spre deosebire de ceilalti ofiteri de politie judiciara din cadrul BN,care nu au beneficiat de acel spor,desi indeplinesc in virtutea functiei,pe care o aveau,o munca egala, inseamna ca si reclamantul are dreptul la acel spor anticoruptie, in caz contrar avand loc o discriminare prin incalcarea principiului egalitatii intre salariati si anume un salariu egal pentru o munca egala.
Instituirea unor asemenea sporuri doar in favoarea unei categorii de ofiteri de politie judiciara,in realitate a creat o inegalitate,un tratament diferentiat in ceea ce priveste drepturile salariale si deci o discriminare,nefiind de fapt o stare de fapt diferita,exemplu Hotararea 219/2007 a
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, reprezentat prin Direcția Generală Juridică, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.
În motivare s-a arătat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, constatându-se că prevederile arte 1, arte 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În motivarea acestei soluții, Curtea Constituțională a reținut că luând în considerare dispozițiile art. 27 alin. (1) din nr.OG-,prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă - ceea ce s-a și petrecut în unele cauze - că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întru cât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Conform art. 147 din Constituția României, republicată, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, În acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Astfel, începând cu data de 16 iulie 2008, dispozițiile invocate mai sus sunt suspendate de drept, iar începând cu data de 31 august 2008 și-au încetat efectele juridice.
În cauza de față, recurentul-reclamant invocă faptul că discriminarea este rezultatul prevederilor nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție întrucât acest act normativ instituie sporul solicitat de recurentul-reclamant doar în beneficiul polițiștilor detașați la. iar actul normativ în baza căruia este salarizat membrul de sindicat în numele căruia a fost formulată acțiunea - nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor - nu prevede acest spor.
Potrivit dispozițiilor legale invocate în susținerea prezentei cereri (art. 28 alin. 5 din OUG43/2002, în vigoare până la data de 29.03.2006), ofiterii și agentii de politie detașati în cadrul Departamentului National Anticoruptie beneficiau de un spor la salariu de 30%, "pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție".
Așa cum în mod temeinic și legal a apreciat și instanța de fond, desfășurându-și activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B N, chiar și ca ofițer de poliție judiciară, salarizarea membrului de sindicat nu se poate face decât potrivit OG nr. 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat.
Cererea recurentului-reclamant privind anularea așa-zisei situații discriminatorii este întemeiată pe dispozițiile nr.OG 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, care permit oricărei persoane care se consideră discriminată să se adreseze instanței de judecată pentru acordarea de despăgubiri și anularea situației create prin discriminare.
Potrivit alin. 4 al articolului menționat "Persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte", însă situația recurentului-reclamant nu vizează un act material, o faptă de discriminare, ci "discriminarea" creată de o anumită prevedere legală (art. 28 alin. 5 din nr.OUG 43/2002).
Un act normativ de nivel superior nu poate crea o situație de discriminare, așa cum este definită această noțiune în cuprinsul art. 2 alin. 1 din nr.OG137/2000privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată potrivit cărui a discriminarea reprezintă "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege."
Așadar, discriminarea apare atunci când unei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege, însă în cazul de față este vorba de situația a două categorii de polițiști, din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ.
Faptul că cealaltă categorie nu beneficiază de același drept din cauză că așa a stabilit legiuitorul nu poate fi considerat discriminatoriu Întrucât nu este vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ci de neacordarea unui drept printr-o lege, situație care nu se circumscrie definiției discriminării de la art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, republicată.
Cu alte cuvinte, nu se poate accepta ideea,că legea ar putea constitui un criteriu de discriminare, întrucât existența unei fapte de discriminare se constată tocmai raportat la drepturile fundamentale sau cele recunoscute prin lege.
Constatarea ca discriminatorie a unei situații de drept ar duce la situația absurdă În care o persoană care a respectat în totalitate prevederile legale să poată fi obligată la plata unor despăgubiri către o altă persoană, pe motiv că, respectând actele normative în vigoare, a comis o faptă de discriminare față de aceasta din urmă.
În situația de față, prin acordarea acestui spor și celorlalți polițiști din cadrul s-ar fi încălcat atât prevederile legale din cuprinsul nr.OUG 43/2002 (care nu prevedeau acordarea acestui spor decât pentru o categorie restrânsă, a polițiștilor din cadrul ) cât și prevederile nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, care stabilesc modul În care se calculează salariul celorlalți polițiști.
Mai mult, analizând definiția dată de legiuitor la art. 2 alin. l din nr.OG-,republicată, reiese că pentru stabilirea existenței oricărei fapte de discriminare trebuie avută în vedere și existența unui alt element de bază al acesteia, respectiv criteriul de discriminare.
În ceea ce privește criteriul de discriminare, în cuprinsul alin. 2 al art. 2 din nr.OG 137/2000, republicată, se prevede că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare".
Criteriul de selecție în ceea ce privește acordarea sporului la salariu numai unora dintre ofițerii și agenții de poliție judiciară este prevăzut chiar în cuprinsul dispozițiilor legale care instituie acest drept, unde se stipulează că se acordă numai ofițerilor și agenților detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție (), fiind justificat obiectiv de un scop legitim.
Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la. are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei institutii care nu face parte din structura, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Csație și Justiție, precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorată complexității activităților desfășurate de instituția în care sunt detașați, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție, ca și specificul acestor activități, având în vedere, printre altele, și tipologiile diferite ale cazurilor de corupție.
Astfel, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport cu situația obiectivă diferită în care se află polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul ca urmare a modificării raporturilor de serviciu (detașare) față de ceilalți polițiști din cadrul
Art. 47 alin. 2 din Codul muncii stabilește că, în cazul detașării, angajatul are un drept de opțiune pentru drepturile salariale care îi sunt mai favorabile, fie drepturile de la angajatorul care a dispus detașarea, drepturile de la angajatorul la care este detașat. Așadar, se recunoaște implicit posibilitatea ca, în cazul detașării, (care reprezintă, potrivit art. 42 alin. 1 din Codul muncii, un caz de modificare a raporturilor de serviciu) un salariat să beneficieze de alte drepturi salariale decât cele avute anterior detașării.
Principiul nediscriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor aflați în situații identice. Acest principiu nu este încălcat dacă există un tratament diferit între indivizi care nu sunt egali în drepturi, iar dispozițiile Codului muncii, act normativ care reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de munca, stabilesc faptul că poate exista o diferență de tratament ca urmare a detașării unei persoane, justificată de modificarea raporturilor de muncă.
Egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (Decizia Curții Constituționale nr.697/20.12.2005).
Problema aplicării unui tratament discriminatoriu se poate pune numai cu privire la persoane care fac parte din aceeași categorie, iar polițiștii din cadrul BNs unt o categorie distinctă față de categoria polițiștilor detașați la. care se află într-o situație juridică diferită.
De altfel, aspectele mai sus expuse sunt susținute și de practica CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII care, soluționând petiții având ca obiect constatarea discriminării existente între salarizarea polițiștilor judiciariști care își desfășoară activitatea în cadrul inspectoratelor județene de poliție și cei care sunt detașați în cadrul, a constatat că, între cele două categorii, "nu există tratament diferentiat, discriminatoriu, potrivit art. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată".
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Reclamantul este ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului B- El nu a fost detașat la Direcția Națională Anticorupție, și astfel, salarizarea sa se face potrivit nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act normativ care nu prevede acordarea sporului de 30%, respectiv 40% pretins prin acțiunea introductivă.
Potrivit art.28 din nr.OUG43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție ofițerii detașați la.A au beneficiat de sporul mai sus menționat, însă prin art.41 lit."e" din nr.OUG27 din 29.03.2006, dispozițiile privitoare la acest spor au fost abrogate și potrivit, disp.art.40, rap. la art.41 lit."e" din nr.OUG27/2006, începând cu luna aprilie 2006, sporul nu mai ființează.
Reclamantul a pretins plata sporului de 30%, respectiv 40%, începând cu 1.02.2003 și până la zi.
Având în vedere abrogarea sporului pentru polițiștii DNA, rămâne de analizat doar perioada februarie 2003-aprilie 2006.
În mod corect tribunalul a reținut că în ce privește perioada cuprinsă între 1.02.2003 și momentul anterior cu trei ani datei introducerii acțiunii reclamantului, dreptul la acțiune este prescris. Acțiunea reclamantului are ca obiect drepturi bănești, respectiv un obiect patrimonial în înțelesul art. 1 alin. 1-2 din Decretul nr. 167/1958, cărora li se aplică termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din același act normativ, astfel că, dreptul la acțiune a reclamantului pentru perioada începând cu data de 1.02.2003 și până în momentul anterior cu trei ani anterior datei introducerii acțiunii, respectiv pentru perioada 1.02.2003 - 10.12.2004, este prescrisă.
Ca atare, în discuție rămâne perioada 10.12.2004-aprilie 2006, pentru care Curtea reține că tribunalul a considerat în mod justificat că polițiștii de poliție judiciară din structura Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu se află într-o situație analoagă cu polițiștii care lucrează în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, având în vedere că polițiștii detașați desfășoară o activitate specializată în scopul descoperirii și urmăririi infracțiunilor de corupție, Direcția Națională Anticorupție este organizată și funcționează în baza unui act normativ special, respectiv nr.OUG43/2002, care în art.10 prevede că ofițerii și agenții de poliție din cadrul își desfășoară activitatea numai în cadrul, sub autoritatea exclusivă a procurorului șef ala cestei direcții, iar în art.28 alin.8 din aceeași ordonanță este prevăzut că drepturile bănești și materiale ale ofițerilor și agenților de poliție judiciară se plătesc din fondurile acestei direcții.
Ca atare, neexistând analogie de situație, nu poate fi vorba despre o discriminare.
În altă ordine de idei, prin Decizia Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, constatându-se că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ca urmare a acestei jurisprudențe, Curtea reține că de principiu controlul unui drept constituțional (cum este cel la egalitatea de tratament) este în jurisdicția exclusivă a instanței constituționale pe care însă reclamantul nu a înțeles să o sesizeze.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de CONFEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ "CARTEL " în numele SINDICATULUI NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL - BIROUL TERITORIAL din INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B-N pentru împotriva Sentinței civile nr. 678 din 24 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - --- -
RED./MR
03.11.08/2 EX.
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon
