Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2426/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2426/2008
Ședința publică din 31 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTORI: Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon
---
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, împotriva Sentinței civile nr. 784/CA din 16 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL, privind și pe pârâta intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI -, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimatele.
La data de 30 octombrie 2008 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantei intimate - SRL, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.784 din 16 iulie 2008 Tribunalului Bistrița Ns -a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa caracterului administrativ al actelor atacate, precum și cererea de suspendare a cauzei pentru declanșarea procedurii prejudiciale prin sesizarea Curții Europene de Justiție pentru interpretarea art. 90 din Tratatul Comunității Europene, invocate de pârâta a județului B-
S-a admis astfel cum s-a precizat și extins acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SRL împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI ca fiind întemeiată și în consecință s-a dispus anularea actelor administrativ fiscale nr. 2967/20 februarie 2008 și nr. 5792/ 28 martie 2008 emise de pârâta a județului B-N; obligarea pârâtei Administrația Finanțelor publice a orașului să restituie reclamantei suma de 9.733,85 lei achitată cu nr. 409/08.10.2007, ca nedatorată, cu dobânda legală până la restituirea efectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea în contencios administrativ fiscal înregistrată sub numărul de mai sus, ulterior precizată reclamanta SRL a chemat în judecată pe pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ORAȘULUI, solicitând să se dispună anularea actelor administrativ fiscale nr. 2967/20.02.2008 și nr. 5792/28.03.2008 emise de a județului B-N, precum și obligarea pârâtei de rândul II la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 9.733,85 lei, achitată pentru autoturismul identificat prin acțiune, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data plății și până la restituirea efectivă a sumelor datorate, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii s-a susținut în fapt că reclamanta a achiziționat un autoturism second hand dintr-o țară membră a Comunității Europene și că a achitat taxă specială pentru acesta în suma indicată în acțiune, că a solicitat restituirea taxei achitate deoarece a fost socotită nelegală, că organul administrativ fiscal a refuzat restituirea. Reclamanta susține că refuzul de restituire este nelegal prin prisma dispozițiilor art. 148 din Constituție, coroborat cu art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene, tratat care prevede că în nici un stat membru al Comunității Europene nu se aplică impozite sau taxe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Mai arată reclamanta, că taxa a fost prevăzută sub forma unui impozit, că este discriminatorie pentru vehiculele ce au fost inițial înmatriculate în cadrul statelor uniunii, față de autovehiculele înmatriculate în România și care au același regim al înstrăinării.
In dovedirea acțiunii s-a depus dovada achitării taxei în discuție, contestația formulată pentru anularea actelor administrative și cererea de restituire, precum și răspunsurile primite de la cele două pârâte.
Prin întâmpinare, pârâta, a județului B-N, a invocat necesitatea declanșării procedurii de trimitere prejudicială în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, precum și respingerea ca inadmisibilă sau ca nefondată a acțiunii.
In ce privește prima excepție, pârâta a susținut că potrivit art. 234 din Tratatul Comunității Europene, Curtea de Justiție Europeană este competentă să statueze cu titlu prejudicial asupra interpretărilor tratatului și că s-ar impune ca instanța să trimită cauza Curții Europene de Justiție pentru a se pronunța cu privire la acest aspect.
S-a mai susținut de către pârâtă că acțiunea este inadmisibilă deoarece actul atacat în justiție nu constituie act administrativ fiscal în sensul dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală, motiv pentru care nu poate fi contestat pe calea prevederilor art. 205 și urm. din Codul d e procedură fiscală, iar mai apoi potrivit Legii nr. 554/2004.
Prin completarea la întâmpinare pârâta a menționat că se impune respingerea acțiunii reclamantei și ca urmare a intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008 care prevede restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială și cea prevăzută de actul normativ ca taxă de poluare.
Pe fond, pârâta a susținut că taxa specială în discuție este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, că această taxă nu este în contradicție cu dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene având un pronunțat caracter de taxă de poluare. Se mai susține de către pârâtă și că regimul fiscal ce se aplică nu este discriminatoriu față de autoturismele înmatriculare inițial în Uniunea Europeană în raport cu cele înmatriculate în România, iar pe de altă parte instituțiile din Uniunea Europeană nu au pronunțat hotărâri prin care să constate nelegală instituirea taxei în discuție.
În ce privește excepțiile formulate, tribunalul le-a respins ca neîntemeiate, constatând că actele administrative a căror anulare se cere constituie acte administrativ fiscale în sensul art. 41 din nr.OG 92/2003, fiind emise de un organ fiscal competent și făcând referire la obligații fiscale, fiind conforme cu definiția dată acestora și de art. 2 al. 1 lit. c din Legea nr. 544/2004.
Referitor la cererea de suspendare a cauzei și trimiterea acesteia la Curtea de Justiție Europeană pentru a interpreta dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, tribunalul a constatat că nu se impune a se proceda în această manieră deoarece instanța prezentă trebuie să stabilească dacă dispozițiile art. 2141- 2143din Codul Fiscal sunt conforme cu legislația europeană în materie (art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene), judecătorul național urmând să se pronunțe în calitate de prim judecător european. Pe de altă parte, nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 234 din Tratatul Comunității Europene pentru a se declanșa procedura de trimitere prejudicială prin sesizarea Curții de Justiție Europene, prezenta instanță neavând dubii cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene. În sfârșit, Cutea Europeană de Justiție s-a pronunțat cu privire la interpretarea textului în discuție statuând că procedeul urmat de alte state membre ale uniunii (Ungaria și Polonia) care au prevăzut taxe similare, este discriminatoriu și contrar art. 90 din Tratatul de Constituire al Uniunii.
Analizând cauza pe fond, tribunalul a constatat că reclamanta a dovedit că a achitat taxa specială de înmatriculare pentru autovehicule, astfel cum rezultă din probatoriul scris administrat, taxă care a fost percepută potrivit art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare ale Codului fiscal.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene în nici un stat membru nu se aplică, direct sau indirect, pentru produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Scopul acestei reglementări este de a se interzice discriminarea fiscală între produsele importate și produsele de același fel autohtone. Instanța constată că în România este încălcat acest principiu prin aceea că pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară, la înstrăinarea lor între diferiți proprietari, nu se percepe nici o taxă de nouă înmatriculare.
In conformitate cu art. 148 al. 2 din Constituția României, reglementările comunitare au prioritate și sunt obligatorii pentru statele membre ale Uniunii, astfel că, constatându-se tratamentul discriminatoriu al produselor importat din uniunea Europeană și reînmatriculate în România, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, motiv pentru care acțiunea va fi admisă astfel cum s-a formulat.
In considerarea acestei soluții, tribunalul a constatat că prin taxa impusă s-a încălcat principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajând direct autoturismele importate din țările membre în raport cu autoturismele autohtone.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții au fost obligați să plătească folosul nerealizat constând în dobânda legală calculată conform art. 3 al. 3 din nr.OG 2/2000 de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective, în considerarea art. 1082 și 1084 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta irectia Generala a Finantelor Publice B N, solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul admiterii exceptiilor invocate de catre pârâtă, iar pe fondul cauzei, respingerii ca neintemeiata a actiunii formulate de catre - SRL.
În motivarea recursului pârâta a arătat că reclamanta si-a sustinut pretentiile pe dispozitiile art.90, paragraful din Tratatul Comunitatii Europene unde se arata ca "nici un stat membru nu va aplica, direct sau indirect, asupra produselor provenite din alte state membre, niciun impozit sau taxa in afara celor percepute direct sau indirect,pentru produse similare de origine interna", si ca dispozitiile art. 2141 - 2143 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, in temeiul carora a achitat taxa solicitata, nu sunt compatibile cu normele mai-sus mentionate, se impunea suspendarea cauzei si declansarea procedurii de trimitere prejudiciala prin sesizarea Curtii de Justitie cu o cerere de interpretare a dispozitiilor art.90 din Tratatul Comunitatii Europene.
Pârâta solicită admiterea exceptiei inadmisibilitatii actiunii reclamantei, dat fiind ca inscrisurile atacate, respectiv cele doua adrese emise de B-N, nu constituie acte administrative fiscale in sensul dispozitiilor cuprinse in Codul d e proc. fiscala, unde la art. 41 se arata ca "in intelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale" si nici in sensul prevederilor Legii 554/2004.
Reclamanta a achitat taxa speciala in temeiul legii si nu in baza vreunei decizii de impunere sau alt act administrativ emis de organele fiscale. Actele atacate nu puteau fi contestate potrivit procedurii prevazute de art. 205 si urmatoarele din Codul d e proc. fiscala, iar apoi potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, intrucat aceasta lege prevede la art. 1, alin. 1 ca persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal, se poate adresa instantei de contencios administrativ cu o actiune pentru anularea actului si repararea pagubei.
S-a mai arătat că pe fondul cauzei actiunea reclamantei este neintemeiata intrucat taxa speciala reglementata de art. 2141 - 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se aplica nu numai autoturismelor rulate ci si autoturismelor noi produse in tara si in strainatate. Legea nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau provenienta autoturisme lor, taxa speciala fiind aplicabila in situatia in care autoturismul se inmatriculeaza pentru prima data in Romania.
Taxa specială pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de taxă pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul României și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare (de menționat că de la 01.07.1998 nu era permisă înmatricularea autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la 01.01.2002 și a celor cu Euro 2).
Comisia Europeana nu a contestat niciodata instituirea taxei, ci a solicitat reasezarea modalitatii de calcul, in sensul armonizarii legislatiei romanesti cu cea europeana, recomandarea comisiei constand in reducerea taxei pe masura ce valoarea autoturismului scade. Opinia comisiei are in vedere faptul ca inainte de toate taxa speciala reglementata de Codul fiscal nu este una fiscala, scopul urmarit prin adoptarea ei a fost acela de a proteja mediul fata de emisiile poluante. Luând În considerare criticile opiniei publice, recomandarile Comisiei Europene, Guvernul României a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei pe poluarea auto, fiind elaborat un act normativ prin care se stabileste un nou sistem de taxare care urmareste promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant si nivel redus de emisii, in spiritul politicii europene in domeniul energiei si a mediului.
Prin urmare, dispozitiile cuprinse in art. 2141- 2143 din Codul fiscal au fost adoptate in concordanta cu reglementarile comunitare, cu prevederile actului de aderare.
Prin introducerea dispozitiilor legale mentionate nu a fost incalcat principiul libertatii circulatiei marfurilor, motiv pentru care se impunea respingerea actiunii reclamantei ca neintemeiata.
Pârâta nu este de acord nici cu acordarea dobanzilor legale aferente taxei a carei restituire a fost dispusa de instanta, dat fiind ca in conformitate cu prevederile textelor legale in materie ( OG9/2000) atunci cand se solicita acordarea dobanzilor legale trebuie sa se indice si cuantumul acestora precum si modul lor de calcul, iar reclamanta nu a procedat la efectuarea acestui calcul.
Începand cu data de 1 iulie 2008 a intrat in vigoare OUG50/2008 pentru instituirea taxei pentru poluare pentru autovehicule, instanta de fond ar fi trebuit sa seama de prevederile acestui act normativ in sensul ca reclamantei i se putea acorda cel mult diferenta dintre taxa de prima inmatriculare achitata si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
La art.lI din OUG50/2008 se instituie temeiul pentru restituirea diferentei dintre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008,cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
Procedura de restituire a sumelor reprezentand diferenta intre taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si taxa pe poluare pentru autovehicule este reglementata la Cap. VI, Sectiunea 1, art.6 din Anexa la Hotararea Guvernului 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG50/2008.
Avand in vedere prevederile legale mentionate mai sus, rezulta ca legiuitorul a dispus numai restituirea in parte a taxei achitata in perioada 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, si nu restituirea integrala a taxei, motiv pentru care apreciem ca actiunea reclamantei nu putea fi admisa decat cel mult in parte, respectiv in privinta diferentei intre taxa de prima inmatriculare achitata si taxa de poluare prevazuta de OUG50/2008.
Prin întâmpinarea depusă, reclamanta - SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței atacate, arătând în motivare că instanta a retinut in mod corect faptul ca actele administrative a caror anulare a fost solicitata constituie acte administrativ fiscale in sensul art.41 din OG nr.92/2003, in conditiile in care acestea au fost emise de un organ fiscal competent si fac referire la obligatii fiscale, fiind conforme cu definitia data acestora si de art. 2 al. 1 lit. C din Legea nr. 544/2004. Sustinerile recurente lor privind inadmisibilitatea actiunii promovate sunt neintemeiate si speculative.
Aceasta deoarece, intimata a fost nevoita sa achite taxa speciala prima inmatriculare, ea fiind o conditie prealabila inmatricularii autoturismelor second hand importate dintr-un stat UE. In conditiile in care nici un organ administrativ din Romania implicat in procedura inmatricularii (cel care incaseaza taxa, cel care inmatriculeaza autoturismul, si nici erul Finantelor Publice) nu emite un act fiscal, titlu de creanta, care sa materializeze obligatia de plata a taxei consideram ca insasi aceasta obligatie echivaleaza cu existenta unui act administrativ de obligare la plata. In speta, actul administrativ vatamator pentru subscrisa, il constituie insasi plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care suntem obligati prin dispozitile Legii 544/2004 privind contenciosul administrativ si ale OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, este realizat prin cererea si respectiv contestatia depusa de reclamant la organul competent.
Cu privire la cererea de suspendare a cauzei pentru declansarea procedurii prejudiciale prin sesizarea Curtii de Justitie Europene, invocata de recurenta - parata DGFP-B-N, instanta s-a pronuntat corect in sensul respingerii acesteia in conditiile in care asa cum am aratat si in cadrul actiunii formulate, in speta nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.234 din CE privind declansarea procedurii prejudiciale. Aratam in cele ce urmeaza faptul ca, judecatorul national se pronunta in chestiuni de drept comunitar in calitate de prim judecator european, iar Curtea Europeana de Justitie s-a pronuntat cu privire la interpretarea art.90 din Tratatul de Constituire a UE, in cauzele C-313/05 () din 18.01.2007 si C-333/05 (), C-290/05 () din 05.10.2006 si C-387/01 () retinand ca taxa speciala de prima inmatriculare prevazuta de statele membre UE este discriminatorie si contrara art.90 din CE: art. 90 par. 1 este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate. Totusi, chiar daca nu sunt indeplinite conditiile pentru existenta unei asemenea discriminari, impozitarea poate fi discriminatorie in mod indirect, datorita efectelor pe care le produce (cauza ). Datorita efectului direct al art.90 CE, instanta este datoare sa constate ca art.214 ind.l -214 ind.3 Codul fiscal sunt reglementari contrare, si ca nu pot fi mentinute in continuare ca aplicabile in cauza de fata, deoarece prin aceasta este incalcat principiullibereri circulatii a marfurilor.
Referitor la fondul cauzei instanta a retinut in mod corect ca prin perceperea taxei speciale prevazute de art.214 ind.l- 214 ind.3 din Codul fiscal raportat la art.90.l din Tratatul de Constituire al UE se aduce atingere principiului interzicerii discriminarii fiscale intre produsele importate si produsele de acelasi fel autohtone, precum si principiului libertatii circulatiei marfurilor. In concret, pentru autoturismele cumparate dintr-un alt stat membru, si aduse in Romania, se impune plata unei taxe de prima inmatriculare, in conditiile in care aceste autoturisme au fost deja inmatriculate intr-un alt stat comunitar. Iar in privinta autoturismelor rulate, cumparate din Romania, stat comunitar de la 1. O 1.2007, nu se percepe taxa de prima inmatriculare, cu ocazia indeplinirii procedurii necesare de reinmatriculare. Diferenta de aplicare a taxei demonstrata in modul aratat introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in Romania din Comunitatea Europeana, fiind astfel incalcata libera circulatie a marfurilor ( principiu fundamental al Comunitatii si element al realizarii pietei interne). Incalcarea normei comunitare consta,dupa cum am mai aratat ca autoturismele cumparate din alt stat membru nu beneficiaza de acelasi tratament juridic si fiscal ca cele cumparate din Romania. Efectul direct al art.90 CE permite contestarea drepturilor prevazute de dreptul comunitar in fata instantelor nationale, si incalcate prin acte adoptate in dreptul intern.
Referitor la sustinerile recurentelor conform carora intimata ar fi indreptatita sa primeasca doar o parte din taxa speciala in baza prevederilor OUG 50/2008, si acestea sunt eronate, in conditiile in care taxa speciala de prima inmatriculare a fost achitata de intimat in baza dispozitiilor art. 214 ind.l si art.214 ind.2 din Codul fiscal, (dispozitii care au incalcat prevederile comunitare din domeniu fiind ulterior abrogate) si nu in baza nr.OUG 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicole. In aceasta ordine de idei subliniem faptul ca OUG50/2008 nu retroactiveaza. si se aplica doar pentru viitor, adica pentru taxele platite ulterior intrarii in vigoare. Mai mult decat atat, chiar in conditiile instituirii noii taxe de poluare (care practic se diferentiaza de taxa de prima inmatriculare prin denumire si modalitatea de calcul), aceasta isi pastreaza regimul juridic al taxelor cu efect echivalent taxelor vamale(orice taxe pecuniare, indiferent de mărimea, denumirea sau modul de aplicare, impuse unilateral de către un stat membru, autoritate publică asupra mărfurilor naționale sau străine, pentru că ele trec o frontieră, și care nu sunt taxe vamale în sens strict)interzise prin dispozitiile art. 25 din Tratatul CE. Nu este posibil ca o taxa nelegal stabilita sa produca efecte, fie chiar si prin compensarea cu o taxa legala, instituita ulterior.
Referitor la sustinerea DGFP BN privind dobanzile legale, s-a arătat că OG 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatiile banesti, nu prevede in sarcina reclamantului obligatia de a preciza exact cuantumul dobanzii solicitate la momentul introducerii actiunii, si ofera suficiente criterii pentru instanta in stabilirea acestora.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este parțial fondat și va fi admis în consecință.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat, în calitate de prim judecător european.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate. Sub acest aspect, criticile din recurs sunt nefondate.
Împrejurarea că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt incidente dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol, "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și Autoritatea Judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2".
Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale menționate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor interne să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, Curtea reține potrivit dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143 fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Cu privire la caracterul de acte administrative ale înscrisurilor în discuție, Curtea reține că această chestiune nu este pertinentă, având în vedere că este vorba despre un contencios îndreptat împotriva unui refuz considerat nejustificat.
Sub alt aspect, a fost acordată la fond dobânda legală însă nu s-a specificat perioada pentru care se acordă. Din această perspectivă, recursul este fondat dobânda legală asupra sumei de 9.733,85 lei trebuind percepută începând cu data înregistrării acțiunii, 18.04.2008, până la achitarea integrală a debitului.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312. pr. civ. Curtea urmează să admită recursul și să modifice în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală asupra sumei de 9.733,85 lei începând cu data înregistrării acțiunii, 18.04.2008, până la achitarea integrală a debitului.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DGFP B-N în nume propriu și în reprezentarea B împotriva Sentinței civile nr. 784 din 16 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta B să plătească reclamantei dobânda legală asupra sumei de 9.733,85 lei începând cu data înregistrării acțiunii, 18.04.2008, până la achitarea integrală a debitului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon
- - - - ---
GREFIER
-
RED./MR
03.11.08/3 EX.
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon
