Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 244/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 244
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
Grefier - -
xxxxxxx
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 12 iunie 2009, privind acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul Poliției Județene D, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 12 iunie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 19 iunie 2009.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea formulată în prezenta cauză la data de 31.10.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative solicitând obligarea pârâtului la recunoașterea, în mod retroactiv, a drepturilor generate de calitatea de subinspector în cadrul IPJ D, Serviciul de Ordine Publică, începând cu anul 1995, anul absolvirii cu diplomă de licență a Facultății de, și Electronică din
În temeiul art. 161din Lg. 554/2004 a solicitat introducerea în cauză și a Inspectoratului General al Poliției Române, Inspectoratului Poliției Județene D și a Consiliului Național pentru Combaterea.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a activat în cadrul PJ. D, începând cu anul 1992, maistru militar clasa I, iar în perioada 1995 (anul intrării în vigoare a Lg. 80/1995, Statutul Cadrelor Militare), 2002 (anul intrării în vigoare a LG 360/2002, privind Statutul Polițistului), a fost subofițer în cadrul aceluiași Serviciu.
Începând cu 1992, anul încadrării și ulterior, din 1995, în condițiile absolvirii cu diplomă de licență a cursurilor Facultății de, si Electronică din C, a solicitat, în mod repetat trecerea în corpul ofițerilor.
Un asemenea demers a fost în mod constant respins, pe considerentul că nu îndeplinește condițiile de vârstă, aspectul fiind confirmat, prin singurul răspuns primit prin Adresa 13965/15.06.2001 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, care invocă, în susținerea refuzului prevederile art. 36 alin. 1 lit. e din Lg. 80/1995.
Reclamantul a menționat faptul că a fost îndreptățit la promovare, în situația finalizării studiilor universitare, atât sub imperiul prevederilor Lg. 80/1995, ce reglementa Statutul Cadrelor Militare (art. 36), cât și ulterior, în baza prevederilor Lg. 360/2002, Statutul Polițistului.
Ulterior intrării în vigoare a Lg 360/2002, ce reglementează Statutul Polițistului, singura modalitate, prin care i-a fost permisă trecerea în corpul ofițerilor, a fost reprezentată de participarea la concursul organizat de către PJ D, Serviciul de Ordine Publică, 6 ani mai târziu.
Concursul a vizat promovarea în corpul ofițerilor a acelor agenți de poliție, absolvenți ai unei facultăți de lungă durată, cărora, în conformitate cu prevederile art. 139 alin 4 din Ordinul A nr. 300/2004, li se acordă, indiferent de vechimea în activitate, gradul profesional de subinspector de poliție.
Reclamantul a considerat că refuzul promovării sale în toată această perioadă, este unul abuziv, promovarea în corpul ofițerilor de abia în anul 2006, în baza unor prevederi legale reținute prin Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 300/2004, nefiind de natură să înlăture această măsură discriminatorie.
În susținerea celor învederate, s-a invocat discriminarea reclamantului pe criteriul de vârstă, deoarece prin ordin mai sus menționat s-a acordat posibilitatea celor proveniți din sursă externă de a accede în corpul ofițerilor cu grad profesional conform vârstei, în timp ce personalului provenit din sursă internă, i se acordă, la momentul promovării aceluiași concurs, gradul profesional cel mai mic, prevăzut în corpul ofițerilor, respectiv cel de subinspector.
S-a susținut că, practic, în perioada 1995-2006, oricărei persoane provenite din viața civilă, i se acorda gradul militar, respectiv grad profesional, (începând cu 2002), conform vârstei, în timp ce personalul intern nu era avansat (trecut în corpul ofițerilor), invocându-se criteriul vârstei.
Toate aceste aspecte le-a învederat pârâtului cu prilejul realizării procedurii prealabile, însă, până la momentul demarării prezentului litigiu, autoritatea notificată, nu a înțeles să îi comunice un răspuns, împrejurare ce echivalează cu un refuz nejustificat de soluționare a cererii, potrivit prevederilor art. 2 alin. 2 din Lg. 554/2004.
În drept s-au invocat disp. art. 1, 2 alin 2, art. 8, art. 161din Lg. 554/2004, art. 16 alin. 1, art. 20 alin. 1 din Constituția României, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 și art. 1 din Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevederile G 131/2000, prevederile Lg. 360/2002 și Lg. 80/1995.
La data de 21.11.2008 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și-a exprimat punctul de vedere referitor la speța dedusă judecății arătând liniile directoare de care instanța ar putea să se țină cont în soluționarea unei cereri care are ca obiect încălcarea principiului nediscriminarii și al egalității de tratament.
În acest sens s-a arătat că pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind faptă de discriminare trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții:
Existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință (existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile).
Existența un criteriu de discriminare potrivit art. 2, alin. 1 din nr.OG 137/2000 republicată, are arată care sunt criteriile de discriminare, respectiv: rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârsta, handicap, boala cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu. În cazul de față, un criteriu ce a stat la baza tratamentului diferențiat aplicat reclamantului s-a arătat că poate fi considerat categoria profesională.
Tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege. În acest sens s-a arătat că prin măsura pusă în discuție prin acțiune sunt încălcate prevederile art. 6, alin. 2 din Codul Muncii ce consacră principiul "pentru muncă egală și pregătire profesională egală toți salariații să fie retribuiți în mod egal".
Tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare;
S-a arătat și că trebuie astfel avut în vedere faptul că deosebirea, excluderea, restricția sau preferința să aibă la bază unul din criteriile prevăzute de către art. 2, alin. 1, dar trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una dintre categoriile prevăzute în acest articol de lege.
, tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
S-a subliniat faptul că punctul de vedere are un caracter consultativ, cu valoare de expertiză.
Referitor la punctul de vedere în concret cu privire la speța dedusă judecății, s-a arătat că reclamantul a introdus acțiune în instanță, în temeiul art. 27 din OG. nr. 137/2000 republicată, solicitând admiterea unor drepturi bănești ca urmare a încălcării principiului nediscriminării.
S-au invocat și ultimele completări ale OG137/2000, respectiv art. 19 alin. (3), potrivit cărora CNCD nu are competența materială de a se pronunța cu privire la sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar, arătându-se însă că acest aspect nu înlătură competența instituției abilitată în materia nediscriminării să-și exprime un punct de vedere vizavi de obiectul unei asemenea spețe (punct de vedere care nu poate însă fi asimilat unei hotărâri, în sensul nașterii unor efecte juridice pentru părți).
La data de 19.12.2008 pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, a formulat întâmpinare arătând că solicitarea reclamantului este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost încadrat în cadrul instituției pârâte, în anul 1992, cu gradul de maistru militar clasa
Cererea reclamantului de trecere în corpul ofițerilor, în anul 1995, la data absolvirii studiilor superioare, nu a putut fi soluționată favorabil întrucât reclamantul avea la acea dată vârsta de 40 ani, iar dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. e din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare (în forma existentă în vigoare la acea dată) statuau că: "ofițerii în activitate provin din maiștrii militari și subofițeri în activitate,.care au vârsta de cel mult 35 de ani".
La data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, respectiv la data de 24.08.2002, gradele militare au fost echivalate cu grade profesionale, așadar, cu începere de la această dată reclamantul a dobândit calitatea de polițist, fiindu-i incidente dispozițiile legale aplicabile acestei categorii de funcționari publici cu statut special.
Dispozițiile art. 9 alin. (2) stabileau că: "ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă durată. sau ai altor instituții de învățământ cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului de interne" iar dispozițiile art. 73 alin. (7) din actul normativ mai sus-menționat statuau că încadrarea agenților de poliție în categorii și grade profesionale corespunzătoare studiilor, trebuie să se facă în condițiile acestei legi.
Ulterior, alin. (7) al art. 73 din Legea nr. 360/2002 a fost modificat de pct. 43 al art. I din nr.OUG 89/2003, după cum urmează: "agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile prezentei legi".
Ca atare, având în vedere prevederile legale menționate anterior, s-a arătat că reclamantul a fost trecut în corpul ofițerilor la data de 15.11.2006, în urma promovării concursului organizat de către
S-a învederat și că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, acordarea gradelor profesionale agenților de poliție care au promovat concursul de trecere în corpul ofițerilor, se realizează în funcție de pregătirea lor și de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerințele postului, și nicidecum în conformitate cu prevederile art. 139 alin. 4 din Ordinul nr. 300/2004, așa cum susține reclamantul.
Cu privire la invocarea de către reclamant a situației discriminatorii pe criteriul de vârstă, întemeiată în drept pe prevederile nr.OG 137/2000, s-a învederat instanței că un act normativ de nivel superior nu poate crea o situație de discriminare, așa cum este definită această noțiune în cuprinsul art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare.
S-a arătat că discriminarea apare atunci când unei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege, însă în cazul de față i s-a dat posibilitatea reclamantului să participe la un concurs, pentru a putea fi promovat în corpul ofițerilor, ceea ce s-a și întâmplat la data de 15.11.2006.
Faptul că anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, Legea nr. 80/1995 nu prevedea această posibilitate, era din cauză că așa a stabilit legiuitorul și ca atare acest aspect nu poate fi considerat discriminatoriu întrucât nu este vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ci de neacordarea unui drept printr-o lege, situație care nu se circumscrie definiției discriminării de la art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, republicată.
În același sens s-a susținut că nu se poate accepta ideea că legea ar putea constitui un criteriu de discriminare, întrucât existența unei fapte de discriminare se constată tocmai raportat la drepturile fundamentale sau cele recunoscute prin lege.
Referitor la criteriul de discriminare, potrivit alin. 2 art. 2 din nr.OG 137/2000, republicată, s-a arătat că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În concluzie s-a apreciat că situația reclamantului nu reprezintă discriminare pe criteriul vârstei, deoarece acceptarea acestei ipoteze ar însemna eludarea voinței legiuitorului, ceea ce este inadmisibil.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului referitoare la recunoașterea, în mod retroactiv, a calității de subinspector începând cu anul 1995, s-a învederat că aceasta este neîntemeiată deoarece în anul 1995 reclamantul avea calitatea de militar, fiindu-i aplicabile dispozițiilor Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare și nu cele ale Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
În conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
La data de 11.12.2008 a formulat întâmpinare și pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția prescripției dreptului la acțiune iar pe fond solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive s-a susținut că, competența legală de a emite actul administrativ de înaintare în gradul următor a ofițerilor de poliție revine potrivit art. 15, litera (b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare ministrului internelor și reformei administrative.
De asemenea s-a invocat că, potrivit art. 2 litera (g) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților ministerului administrației și internelor, ministrul aprobă acordarea gradelor de ofițeri maiștrilor militari, subofițerilor și agenților de poliție care au absolvit cu diplomă sau licență, instituții de învățământ superior.
În consecință, în situația în care instanța de judecată ar admite acțiunea reclamantului, nu poate să ducă la îndeplinire cererea reclamantului, deoarece competența în materie aparține în exclusivitate ministrului internelor și reformei administrative.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune s-a arătat că potrivit art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Raportat la faptul că reclamantul solicită plata unor drepturi de natură salarială și având în vedere susținerea acestuia potrivit căreia din anul 1995 era îndreptățit la retribuția corespunzătoare ofițerilor de poliție, s-a solicitat să se constatate că dreptul la acțiune cu privire la pretențiile bănești invocate de reclamant este prescris anterior datei de 1.11.2005.
Pe fondul cauzei, s-au invocat dispozițiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, astfel cum acestea au fost modificate prin nr.OUG 89/2003 aprobată prin Legea nr. 101/2004, arătându-se că acestea stipulează dreptul agenților de poliție care au absolvit studii superioare de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, renunțându-se la textul inițial prin care s-a prevăzut încadrarea, fără nici o distincție, în categorii și grade corespunzătoare studiilor a agenților de poliție care au absolvit studii superioare de lungă durată cu diplomă de licență sau echivalentă ori studii superioare de scurtă durată cu diplomă sau echivalentă.
Ca urmare reclamantul a avut dreptul în temeiul dispozițiilor anterior invocate, de a participa la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor vacante de ofițeri și nicidecum nu a existat obligația instituției de a-l trece în corpul ofițerilor, fără examen.
S-a invocat și că reclamantul nu a făcut dovada afirmațiilor sale că începând cu anul 1995 a solicitat angajatorului, în mod repetat, să îl treacă în corpul ofițerilor de poliție, însă demersul său a fost respins.
În acest sens s-a invocat că, în urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că reclamantul a depus un singur raport în acest sens la data de 13.06.2001, însă cererea sa a fost respinsă deoarece nu îndeplinea condiția prevăzută de art. 36, alin. (1), lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, referitoare la condiția de vârstă, respectiv să aibă cel mult 35 de ani.
S-au invocat și prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: "ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă de licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administrației și Internelor sau ai altor instituții de învățământ superior corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației si internelor."
Din interpretarea acestei dispoziții s-a arătat că rezultă că legea nu impune o obligație în sarcina instituției angajatoare, ci prevede un drept al agenților de poliție dea participa la concursurile organizate de structurile Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
În aplicarea prevederilor Legii nr. 360/2002 a fost emis Ordinul nr. 300/21.06.2004 privind activitatea de resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, care, în Secțiunea a 5-a reglementează "Trecerea polițiștilor/cadrelor militare într-o categorie/corp superior".
Potrivit art. 49 alin. (1) din acest Ordin s-a arătat că "agenții de poliție /maiștrii militari și subofițerii care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile legii", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "soluționarea solicitărilor de trecere a agenților/maiștrilor militari și subofițerilor în categoria ofițerilor se face în limita posturilor rămase vacante, după încheierea activității de promovare a ofițerilor în grade profesionale/militare superioare și asigurarea locurilor pentru promoția de ofițeri ai Academiei de Poliție "Al. ", pentru care există alocațiile bugetare necesare."
Astfel, încadrarea agenților de poliție în categoria ofițerilor de poliție, nu se realizează în mod automat, fără îndeplinirea vreunei formalități, ci numai cu condiția participării la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile legii.
Reclamantul s-a conformat dispozițiilor legale în vigoare, sens în care la data de 21.09.2006 a participat la concursul organizat de R pentru ocuparea unor posturi vacante de ofițer și a fost declarat "admis", fiind trecut în corpul ofițerilor de poliție prin Ordinul nr. S/II/4516 din 15.11.2006 cu gradul profesional de subinspector.
La data de 29 ianuarie 2009 a formulat întâmpinare și pârâtul Inspectoratul de Politie al jud. D, prin care similar pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a D, deoarece competența legală de a emite actul administrativ de înaintare în gradul următor a ofițerilor de poliție revine potrivit art. 15, lit. b din legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, ministrului administrației și internelor.
De asemenea s-a invocat similar celor invocate de Inspectoratul General al Poliției Române excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei s-a arătat că reclamantul a fost încadrat la 02190 C în perioada 1978-1982 când i-au încetat raporturile de serviciu la cerere, fiind reîncadrat în la PJ. D în anul 1992 și numit în funcția de maistru militar.
În urma absolvirii Facultății de, și Electronică din C în anul 1995, la data de 13.06.2001 reclamantul a prezentat raport către conducerea PJ. D prin care a solicitat trecerea în corpul ofițerilor iar în urma analizării, cererea nu a fost avizată întrucât cel în cauză nu îndeplinea condiția referitoare la vârstă, de cel mult 35 de ani, prevăzută de art. 36 alin. 1 lit. e din legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
S-au invocat în mod similar celor prezentate în întâmpinarea formulată de pârâtul IGPR dispozițiile legale incidente în cauză ce permit accesul reclamantului în corpul ofițerilor de poliție, însă numai pe bază de concurs.
În conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 CPC s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului pârâtei.
Analizându-se cu prioritate excepțiile invocate în cauză de pârâții IGPR și IPJ D se rețin că acestea sunt fondate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente:
În acest sens, referitor la lipsa calității procesuale pasive a acestor instituții privitor la capătul de cerere prin care se solicită acordarea calității de subinspector reclamantului începând cu anul 1995 se reține că potrivit art. 15, litera (b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare competența legală de a emite actul administrativ de înaintare în gradul următor a ofițerilor de poliție revine ministrului internelor și reformei administrative.
De asemenea, potrivit art. 2 litera (g) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților ministerului administrației și internelor, ministrul aprobă acordarea gradelor de ofițeri maiștrilor militari, subofițerilor și agenților de poliție care au absolvit cu diplomă sau licență, instituții de învățământ superior.
Astfel, pârâții IGPR și IPJ D nu pot fi obligați să acorde reclamantului în mod retroactiv gradul de subinspector de poliție, deoarece această competență aparține în mod exclusiv ministrului internelor și reformei administrative.
De asemenea, este întemeiată și excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la acordarea drepturilor salariale cuvenite reclamantului urmare a recunoașterii retroactive a calității sale de subinspector de poliție începând cu anul 1995, deoarece potrivit art. 166 alin. (1) din Codul Muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În același sens și dispozițiile Decretului nr. 167/1958 care în art. 3 arată că termenul de prescripție al dreptului la acțiune având un obiect patrimonial este de 3 ani.
Chiar dacă capătul de cerere principal formulat în cauză, privind acordarea gradului de subinspector începând cu anul 1995, are preponderent un caracter nepatrimonial, vizând recunoașterea unei calități personale a reclamantului, drepturile patrimoniale derivând din această calitate sunt totuși prescriptibile extinctiv în termenul general de prescripție, legea făcând, prin dispozițiile legale mai sus citate, o demarcație între aspectele nepatrimoniale și cele patrimoniale derivând din calitatea ce se solicită a-i fi recunoscută reclamantului, capătul de cerere principal formulat în cauză, ce are esențialmente o componentă nepatrimonială, neputând fi reținut ca prescriptibil extinctiv, însă capătul de cerere vizând drepturile patrimoniale ce derivă din calitatea personală ce se solicită a fi recunoscută fiind însă prescriptibile extinctiv în termenul de 3 ani anterior promovării acțiunii.
Pe fondul cauzei din analiza actelor și lucrărilor dosarului precum și a susținerilor și apărărilor părților se rețin următoarele:
Reclamantul a fost încadrat în la PJ. D la data de 01.05.1992 și numit în funcția de maistru militar.
Acesta a absolvit Facultatea de, și Electronică din cadrul Universității din C în anul 1995 potrivit diplomei de licență depusă la fila 60 a dosarului cauzei.
La data de 13.06.2001 reclamantul a prezentat raport către conducerea PJ. D prin care a solicitat trecerea în corpul ofițerilor iar în urma analizării, cererea nu a fost avizată reținându-se că acesta nu îndeplinea condiția referitoare la vârstă, de cel mult 35 de ani, prevăzută de art. 36 alin. 1 lit. e din legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, reclamantul având la data formulării cererii vârsta de 46 de ani (adresa nr. -/17.07.2008 a IPJ D aflată la fila 43 din dosar).
Nu s-au demonstrat, concordant celor susținute în acțiune, că reclamantul ar fi făcut și alte demersuri pentru trecerea sa în corpul ofițerilor, în afară de cele mai sus precizate și cele imediat precedente promovării prezentei acțiuni.
În drept, se reține că raportat la data la care reclamantul a solicitat trecerea sa în corpul ofițerilor, 13.06.2001, și anterior acesteia, situației reclamantului îi era aplicabilă Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare care la art. 36, alin. (1), lit. e) prevedea că ofițerii în activitate provin din maiștri militari în activitate, absolvenți cu diplomă de licență ai instituțiilor civile de învățământ superior, cu profil corespunzător specialităților militare, care au vârsta de cel mult 35 de ani.
Această dispoziție nu poate fi reținută ca discriminatorie în raport de criteriul vârstei, așa cum susține reclamantul în prezenta acțiune, deoarece se aplica tuturor persoanelor aflate într-o situație compatibilă cu a reclamantului, respectiv tuturor cadrelor militare cu gradul de maistru militar ce absolviseră cu diplomă de licență o instituție de învățământ superior.
De altfel dispoziția legală analizată este justificată de un scop legitim acela de a permite accesul în rândul ofițerilor a acelor persoane care din punct de vedere al vârstei lor pot face față cerințelor gradului militar la care acced precum și condițiilor specifice carierei militare.
Că această ipoteză este justificată o demonstrează și faptul că dispoziția legală analizată este încă în vigoare și actualmente, fiind permis accesul în corpul ofițerilor, cadre militare, numai a maiștrilor militari care au absolvit cu diplomă de licență o instituție civile de învățământ superior, cu profil corespunzător specialității militare, care au vârsta de cel mult 35 de ani, dispozițiile art. 36, alin. (1), lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare fiind în continuare în vigoare.
Pe de altă parte, se mai reține că, deși, cu adresa nr. 13965 din 15.06.2001 s-a comunicat pârâtului, urmare a cererii acestuia, faptul că solicitarea sa nu poate fi soluționată favorabil, reclamantul nu a înțeles la acel moment să conteste în instanță acest act ce cuprindea refuzul autorității administrative de a soluționa favorabil cererea reclamantului.
Ceea ce s-a modificat în speță este statutul reclamantului care urmare a intrării în vigoare a Legii 360/2002 privind Statutul polițistului a pierdut calitatea de cadru militar dobândind statutul de funcționar civil cu statut special.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, respectiv la data de 24.08.2002, gradele militare au fost echivalate cu grade profesionale, așadar, cu începere de la această dată reclamantul a dobândit calitatea de polițist, fiindu-i incidente dispozițiile legale aplicabile acestei categorii de funcționari publici cu statut special.
Până la data de 14 oct. 2003, dată la care s-au modificat dispozițiile Legii nr. 360/2002 prin OUG 89/2003 reclamantul nu a mai solicitat trecerea sa în corpul ofițerilor de poliție, iar ulterior au intrat în vigoare dispozițiile art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, astfel cum acestea au fost modificate prin nr.OUG 89/2003 aprobată prin Legea nr. 101/2004, care stipulează dreptul agenților de poliție care au absolvit studii superioare de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri.
Prin urmare, ulterior acestei date reclamantul era îndreptățit la acordarea gradului de subinspector de poliție însă numai ca urmare a promovării concursului organizat în acest scop, ceea ce în speță s-a și întâmplat, deoarece ca urmare a promovării concursului reclamantul a fost trecut în corpul ofițerilor de poliție prin Ordinul nr. S/II/4516 din 15.11.2006 cu gradul profesional de subinspector.
Nu se poate reține nici existența unei discriminări între personalul încadrat în poliție din sursă externă și agenții de poliție care îndeplinesc condițiile legale pentru trecerea în corpul ofițerilor de poliție, deoarece în cadrul primei categorii gradul profesional se acordă în raport de vechimea în specialitate numai dacă aceste persoane au lucrat anterior în asemenea specializări sau în funcții didactice art. 139 alin. 2 din Ordinul ministrului administrației și internelor.
art. 21 alin. 4 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, prevede că acordarea gradelor profesionale agenților de poliție care au promovat concursul de trecere în corpul ofițerilor, se realizează în funcție de pregătirea lor și de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerințele postului, astfel că între cele două categorii de persoane indicate de reclamant nu se poate reține existența unei discriminări.
Prin urmare, gradul profesional ca urmare a accederii în corpul ofițerilor de poliție fie din sursă externă fie din rândul agenților de poliție care au promovat concursul de trecere în corpul ofițerilor se realizează în raport de vechimea în specialitate raportată la cerințele postului iar nu în raport de vârstă.
De altfel, chiar dacă ar exista o astfel de discriminare aceasta nu ar justifica acordarea gradului de subinspector reclamantului începând cu anul 1995 potrivit celor solicitate prin acțiune ci eventual acordarea unui grad profesional superior însă începând cu 15.11.2006, când reclamantul a fost trecut în corpul ofițerilor, ceea ce excede cererii formulate în cauza de față.
Față de cele mai sus arătate și potrivit art. 18 din legea 554/2004 acțiunea formulată de reclamant în prezenta cauză urmează a fi respinsă ca fiind nefîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul Poliției Județene D, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2009
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
7 ex.
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru
