Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 247/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 5.09.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR. 247
Ședința publică din 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Direcția Generală de Informații și Protecție Internă B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 1 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Examinând acțiunea, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr-, reclamanții, și, a chemat în judecată pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Direcția Generală DE Informații și Protecție Internă B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, ce i se cuvin reclamanților pentru anii 2002 și 2003 în calitate de polițiști - funcționari publici din cadrul, actualizate cu coeficientul de inflație.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanții sunt polițiști în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative iar în ceea ce privește perioada pentru care solicită plata primelor de concediu,la structurile în cadrul cărora și-au desfășurat activitatea în perioada 01.01.2002 - 31.12.2003, fac următoarele precizări:
- în perioada 01.01.2002 - 15.05.2006, în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală de Informații și Protecție Internă 15.05.2006 - prezent în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală Anticorupție;
- în perioada 01.01.2002 - 31.12.2005, în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală de Informații și Protecție Internă; 01.01.2006 - prezent în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală Anticorupție;
- în perioada 01.01.2002 - 15.12.2005, în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală de Informații și Protecție Internă; 15.12.2005 - prezent în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală Anticorupție;
În fapt, arată că în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 360/2002, polițistul este funcționar public civil, iar acest statut i-a fost conferit începând cu data de 24.08.2002. Având statutul de funcționar public polițiștii trebuiau să beneficieze de prima de vacanță prevăzută de Legea nr. 188/1999. Acest drept nu le-a fost acordat întrucât prin Legile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, fost suspendată aplicarea acestor prevederi.
Precizează că polițiștii nu au beneficiat deloc de prevederile referitoare la primele de vacanță, acest drept fiind suspendat încă de la intrarea în vigoare a dispozițiilor legale respective. În urma acțiunilor din instanțe o parte din polițiști au intrat în posesia primelor de vacanță pentru perioada 2004 -2006.
Totodată mai menționează că la data intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 360/2002 aceasta prevedea la art. 78 aliniatul 1, că "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici", cu modificările și completările ulterioare și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în carte domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului, iar Legea nr. 188/1999 la art. 35 aliniatul 2 prevede că "Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Cu privire la termenul de prescripție a dreptului la primele de concediu pe anul 2002 și 2003, apreciază faptul că acest termen s-a întrerupt pe perioada suspendării dreptului la prima de concediu, iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu înlăturarea acestuia.
Solicită să se constate că dreptul la prima de vacanță există în prezent, întrucât el nu a fost înlăturat de legiuitor și nici nu s-a prescris, iar garantarea realizării lui este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
În consecință, prima de concediu fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, nu putea fi anulată prin dispozițiile legale care au suspendat acordarea ei.
De altfel, aceste prevederi nu fac nici o referire la desființarea dreptului la prima de concediu. Ori, neacordarea dreptului nu înseamnă nicidecum desființarea lui, atâta timp cât nici o dispoziție legală nu prevede în mod expres înlăturarea existenței acestuia.
Mai precizează că însăși Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în soluționarea recursului în interesul legii declarat într-o cază similară, a dispus: "pentru ca un drept prevăzut, să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar însemna o îngrădire legitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada - pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și practică, dă devină lipsit de orice valoare".
De aceea. Respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implica asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați de a se bucura efectiv de drepturile pentru perioada în care au fost prevăzute de lege"
Cu privire la competențe materială a instanței în soluționarea prezentei cauze, se precizează că potrivit art. 91 (1) din Legea nr. 199/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cauzele ce au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ. Este adevărat că dreptul la prima de concediu este un drept izvorât dintr-un raport de muncă, însă reclamanții fiind funcționari publici cu statut special și având în vedere prevederile legale menționate, apreciază că instanța competentă a soluționa acest litigiu este instanța de contencios administrativ.
Totodată, având în vedere faptul că drepturile salariale solicitate prin prezenta acțiune trebuie acordate în solidar, de către pârâți, respectiv, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Direcția Generală de Informații și Protecție Internă sunt autorități publice centrale și ținând cont de faptul că reclamanții își au domiciliul, în circumscripția Curții de APEL TIMIȘOARA, se apreciază că această instanță de contencios administrativ este competentă să soluționeze cererea lor.
În ipoteza în care s-ar pune problema respectării de către reclamanți a procedurii instituite de dispozițiile art.7 din Legea contenciosului administrativ, consideră că aceasta nu trebuie îndeplinită întrucât art. 91 aliniatul 1 din Legea nr. 188/199, stabilește doar instanța competentă a soluționa litigiile care privesc raporturile de muncă ale funcționarilor publici, fără a schimba natura juridică a acestora.
Cu privire la admisibilitatea acțiunii așa cum a fost formulată și față de toți pârâții fac următoarele precizări:
Ministerul Internelor și Reformei Administrative, are calitate procesual pasivă deoarece este ordonator principal de credite în cadrul procedurii bugetare, având astfel un rol determinant față de stabilirea fondurilor necesare plății cât și a primelor de concediu, conform art. 14 aliniatul 1 litera c punctul 5 din nr.OUG 63/2003, la momentul elaborării proiectului de buget al ministerului, fiind ținut de obligațiile izvorâte din raporturile de muncă.
Direcția Generală de Informații și Protecție Internă este structură cu personalitate juridică și ordonator terțiar de credite, astfel că acești pârâți au calitate procesuală pasivă și sunt ținuți de obligațiile izvorâte din raporturile de muncă.
Analizând actele dosarului, instanța reține că reclamanții, și au calitatea de polițiști, activând în cadrul Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, în prezent Direcția Generală Anticorupție din Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
lor au solicitat obligarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative la plata primei de concediu aferentă anilor 2002 și 2003,
În rezolvarea acestei chestiuni, instanța observă că prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unor dispoziții legale referitoare la dreptul la prima de concediu pentru polițiști, stabilind, în dispozitiv, că "în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare,-prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție"pentru a se asigura"- potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă -"interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
De asemenea, instanța reține și că printr-o altă decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, respectiv prin decizia nr. 77/5.11.2007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:
"Dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că:
Prima de concediu, reprezentînd o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal."
Din deciziile menționate anterior rezultă că polițiștii beneficiază de acordarea primei de concediu pentru perioada anilor 2004 - 2006 în baza dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Reclamanții solicită însă acordarea primei de concediu pentru perioada anterioară celei menționate în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv pentru anii 2002 și 2003, invocând dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Reclamanții susțin că dispozițiile din Statutul funcționarilor publici le sunt aplicabile, întrucât polițiștii sunt funcționari publici cu statut special.
Așadar, problema în discuție este dacă până la intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003, sunt aplicabile polițiștilor dispozițiile din Legea nr. 188/1999 privind salarizarea funcționarilor publici.
În soluționarea acestei chestiuni, Curtea observă că statutul reclamanților este reglementat prin Legea nr. 360 din 6 iunie 2002, privind Statutul polițistului, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, fiind ulterior modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 281/2003; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2003, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 101/2004); prin Legea nr. 101/2004; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2004, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 24/2005); prin Legea nr. 562/2004; și prin Legea nr. 24/2005.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, "polițistul estefuncționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului".
De asemenea, potrivit art. 78 alin. 1 din aceeași lege, "dispozițiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederileLegii nr. 188/1999privind Statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare".
Art. 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002, prevede însă că " până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare lasalarizarea și alte drepturi ale personalului militardin instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
În raport cu dispozițiile 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002, instanța constată că reclamanților le sunt aplicabile - până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, respectiv a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003 - dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, respectiv dispozițiile Legii nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Așadar, instanța reține că pentru perioada 2002-2003 nu sunt aplicabile în cazul reclamanților dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ci dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Întrucât dispozițiile din Legea nr. 188/1999 privind acordarea primei de concediu nu sunt aplicabile reclamanților pentru perioada 2002-2003, iar dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar nu prevăd acordarea primei de concediu, instanța constată caracterul nefondat al cererii formulate de domnii, și.
Cu această motivare, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative și cu Direcția Generală de Informații și Protecție Internă,
Totodată, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, și, toți cu domiciliul în mun. T,-, scara B,. 11, județ T, în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în mun. B, nr. 1A, Sector 1, și cu Direcția Generală de Informații și Protecție Internă, cu sediul în mun. B,--4, sector 5.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 8.10.2008.
JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -
Red./27.10.2008
Tehnodact /7 ex./28.10.2008
Se comunică:
-reclamant - T,-,. B.11 jud.
-reclamant - T-,. B.11 jud.
- reclamant - T, str. - nr. 9,. B.11 jud.
- pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative - B nr. 1 sector 1
- pârâtă Direcția General de Informații și Protecție Interne - B,--4, sector 5
Com. 5 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan
