Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2480/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2480
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C împotriva sentinței numărul 2480 din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C prin consilier juridic și intimatul reclamant prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurentul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii apreciind că au fost respectate prevederile art.50 din HG 1344/2007.
Avocat pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj, prin sentinței nr. 2480 din 09 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C și a anulat Dispoziția nr.32460/06.03.2008 emisă de Primarul Municipiului
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin referatul întocmit la data de 03.12.2007, secretarul Primăriei Cas esizat Comisia de disciplină cu privire la abaterile disciplinare comise cu ocazia întocmirii anchetelor sociale înregistrate sub nr. -/2006 și -/2007 întocmite de personalul Direcției de Asistență și Protecție Socială C, printre care și reclamantul.
Prin Dispoziția nr.79 din 10.01.2008 emisă de către Primarul Mun.C s-a dispus constituirea Comisiei de disciplină în conformitate cu art.61 alin.2, art.68 alin.1 și art.115 alin.1, lit. a din Legea nr.215/2001, dispoziția fiind ulterior contestată pentru nelegalitate de Instituția Prefectului D la instanța de contencios administrativ.
Prin sentința nr.1424 din 12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj rămasă irevocabilă prin nerecurare s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Instituția Prefectului D având ca obiect constatarea nelegalității Dispoziției nr.79/2008 privind constituirea Comisiei de Disciplină din cadrul Primăriei Mun.
Din cuprinsul Raportului privind concluziile și propunerea Comisiei de Disciplină din cadrul Primăriei C, rezultă că au fost cercetați disciplinar funcționarii publici:, V, iar cu referire strict la reclamant se reține că a semnat, fără a se deplasa efectiv la domiciliul solicitantei, anchetele sociale ce fac obiectul sesizării comisiei de disciplină efectuate la cererea numitei în cuprinsul cărora, cu depășirea competențelor legale, ar fi consemnat aspecte ce nu pot face obiectul anchetei sociale și care nu corespund realității.
Prin dispoziția 32460/06.03.2008 emisă de Primarul municipiului C s-a dispus sancționarea reclamantului, inspector în cadrul Direcției Asistență și Protecție Socială, cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe lunile martie și aprilie 2008, în conformitate cu prevederile art. 77, alin. 3, lit. b din Legea nr. 188/1999, republicată.
Potrivit mențiunilor olografe efectuate de reclamant, dispoziția contestată a fost comunicată acestuia la data de 10.03.2008.
În raport de aspectele reținute anterior, instanța a apreciat că acțiunea este întemeiată.
Astfel, în ce privește legalitatea dispoziției de sancționare instanța a constatat că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 50 din HG1344/2007, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Potrivit art. 50 alin. 4 din nr.HG 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, " la actul administrativ de sancționare prevăzut la alin. 3 se anexează raportul comisiei de disciplină, sub sancțiunea nulității absolute".
Dispozițiile legale citate anterior, venind în completarea condițiilor de validitate a actului administrativ de sancționare prevăzute de alin 3 al aceluiași articol, condiționează legalitatea actului de sancționare de îndeplinirea unei condiții extrinseci și ulterioare emiterii acestuia, referitoare la atașarea raportului comisiei de disciplină la dispoziția de sancționare.
Nulitatea prevăzută de art. 50 alin. 4 este absolută, expresă și necondiționată de dovada unei vătămări cauzate subiectului de drept căruia i se adresează actul administrativ sancționator, textul de lege prezumând că prin comunicarea dispoziției de sancționare fără raportul comisiei de disciplină care stă la baza acesteia și constituie garanția înlăturării arbitrariului în luarea deciziilor de către conducătorii autorităților publice, dreptul la apărare al funcționarului public și stabilitatea în funcția publică deținută sunt grav afectate, iar vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului administrativ.
Pe de altă parte dispozițiile legale citate constituie o garanție a efectivei analize a cauzei disciplinate de către comisia de disciplină - comisie care potrivit HG1344/2007, este singura îndriduită să efectueze cercetarea disciplinară a funcționarilor publici, justificând practic rațiunea înființării și desfășurării activității acestor comisii.
Ori, în speța de față, așa cum s-a reținut anterior, mențiunile de pe dispoziția de sancționare probează numai comunicarea acestui act către reclamant la data de 10.03.2008, neexistând nici un înscris la dosarul cauzei care să dovedească faptul că odată cu dispoziția de sancționare reclamantului i-a fost comunicat și raportul comisiei de disciplină.
În aceste condiții, instanța a constatat că dispoziția contestată nu îndeplinește condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile HG1355/2007, împrejurare ce afectează validitatea actului administrativ, făcând de prisos analiza celorlalte motive de nelegalitate invocate de reclamant.
Și în ce privește temeinicia actului administrativ contestat, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată.
Astfel, în condițiile în care atât în sesizarea comisiei de disciplină cât și în cuprinsul raportului întocmit de această comisie se menționează explicit că cererea numitei pentru efectuarea anchetei sociale a fost repartizată de directorul Direcției de Asistență Socială reclamantului și numitei, ancheta socială fiind semnată și de directorul acestei direcții, căruia îi revine sarcina de a organiza activitatea compartimentului pe care îl conduce, reclamantul nu este responsabil și nu poate fi sancționat pentru faptul că ancheta socială nu a fost comunicată sub antetul Primăriei C și nu poartă semnătura persoanelor care reprezintă instituția.
În ce privește depășirea competenței funcției deținute prin semnarea anchetelor sociale, din analiza fișei postului și Regulamentului de organizare și funcționare a aparatului Primarului mun. C, instanța reține că, funcționând în cadrul Direcției de Asistență Socială, reclamantul are atribuții privind verificarea condițiilor de formă și de legalitate a anchetelor sociale în cazul cărora alți funcționari publici desemnați de șeful ierarhic superior au făcut constatarea de fapt.
De altfel, chiar pârâtul recunoaște prin răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriu că "desemnarea reclamantului la întocmirea și verificarea aspectelor formale și legale privind ancheta socială înregistrată sub nr. -/19.10.2007 a fost făcută de către persoana ierarhic superioară acestuia din cadrul Direcției de Asistență și Protecție Socială", fiind neîndoielnic că, independent de deplasarea sa la domiciliul solicitantei, reclamantul, în urma efectuării acestor verificări, trebuia să semneze concluziile anchetei sociale efectuate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului.
In motivare, recurentul a învederat că nu este fondat argumentul instanței de fond potrivit căreia au fost încălcate dispozițiile art. 50 pct.4 din HG nr.1344/2007, având in vedere faptul că raportul Comisiei de Disciplina a fost comunicat împreună cu Dispoziția de sancționare la finalizarea procedurii cercetării administrative.
De asemenea, motivarea instanței de fond conform căreia participarea reclamantului -intimat la efectuarea anchetei sociale nu excede sferei atribuțiilor de serviciu este contrară materialului probator administrat.
Legea nr. 17/2000 face distincție intre ancheta sociala efectuata in cazul persoanelor vârstnice ce beneficiază de întreținere, fiind incidente dispozițiile art. 33, 34 din lege.
Audierea martorei nu ar fi fost utilă întrucât este chiar beneficiarul anchetei sociale, iar pe de alta parte, potrivit art.37 alin.2 coroborate cu art. 39 alin. 4 și art. 40 din HG nr. 1344/2007, funcționarul public poate propune mijloacele de proba prin care înțelege să se apere, ceea ce nu a făcut reclamantul in speță.
Sub aspectul temeiniciei, o ancheta socială are in vedere condițiile socio -umane, consiliere si reprezentarea, si in nici un caz declarațiile martorilor sau vecinilor.
Asistenții sociali nu puteau face precizări cu privire la legalitatea unei măsuri, la condițiile stabilite, la actele medicale sau la relațiile dintre si d-na .
Recurenta a mai susținut că ancheta socială a fost făcută pro causa cu scopul evident de a favoriza pe întreținută la rezoluțiunea contractului de vânzare -cumpărare cu clauza de întreținere și că ancheta a fost depusa la dosarul cauzei având ca obiect anularea contract intreținere.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor invocate de pârât si a dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, se rețin următoarele aspecte.
Sub aspectul legalității actului contestat, criticile recurentei referitoare la faptul ca au fost respectate dispozițiile art. 50 alin.4 din HG nr.1344/2004 sunt întemeiate.
In acest sens, Raportul Comisiei de Disciplina întocmit la data de 20.02. 2008, aflat la (filele 81-87 din dosar fond), este semnat pe verso de către reclamantul - intimat, dată la care a luat cunoștința de acest act, ceea ce echivalează cu comunicarea.
De asemenea, se reține că reclamantul - intimat a avut posibilitatea reală de a contesta sub toate aspectele dispoziția de sancționare, făcând referire inclusiv la respingerea nejustificată a unor probe solicitate in cursul cercetării administrative. In acest context nu sunt incidente dispozițiile art. 50 alin 4 din HG nr. 1344/2004 ce sancționează cu nulitatea absoluta omisiunea anexării raportului comisiei de disciplina la dispoziția de sancționare a funcționarului public.
Sub aspectul temeiniciei, criticile recurentei nu sunt întemeiate.
In mod corect instanța de fond a reținut ca ancheta sociala nr. - din data de 19 nov. 2007 nu a fost intocmită cu depășirea atribuțiilor de serviciu ale reclamantului -intimat.
Astfel, conform art. 3 și 4 din Legea nr. 17/2000 poate beneficia de prevederile legii, persoana vârstnică, definită la art. 1 alin. 4 care se găsește intr-una dintre situațiile enumerate la lit. -e, iar în speța, persoana vârstnică a solicitat efectuarea anchetei încadrându -se in cazul reglementat de art. 3 lit. d din Legea nr. 17/2000, aceste aspecte nefiind contrazise de fișa postului de inspector in cadrul Direcției Asistență și Protecție Sociala a Primăriei si nici de Regulamentul de organizare si funcționare a aparatului Primarului Mun.
Existența intre beneficiara anchetei sociale, d-na si a unui contract de vânzare - cumparare cu clauza de intreținere nu prezinta relevanta juridică sub aspectul strict al sferei competentei profesionale, cazul prevăzut de art. 3 lit. a, nefiind exclus de cazul prevăzut de lit.d al aceluiași text de lege prin cererea formulată de către numita s-a învederat tocmai faptul ca nu beneficiază de ajutor, fiind singură la 83 de ani.
Se constată ca reclamantul - intimat a participat la efectuarea anchetei si contrasemnat acest act alături de in calitate de Director executiv al Direcției Asistenta si Protecție Sociala, neputând fi responsabil direct pentru faptul ca sesizarea nu fost transmisă Autorității Tutelare, că a fost semnată și de alți funcționari publici sau pentru faptul ca a fost comunicată unei instituții fără semnătură primarului, nefiind dovedit faptul ca reclamantul - intimat ar fi procedat la aceasta comunicare către judecătorie din proprie initiativa.
Critica recurentei în sensul că nu s-a solicitat audierea d-nei este nefondata, reclamantul subscriind cererii intitulată,întâmpinare, formulată de către toți funcționarii publici cercetați disciplinar prin care s-a cerut audierea in calitate de martor a petentei, insă proba a fost respinsă ca inutilă așa cum rezulta din Raport, în condițiile în care proba ar fi fost utilă pentru a stabili cu certitudine dacă acuzația potrivit căreia in ancheta s-ar fi consemnat aspecte de fapt ce nu corespund realității, se dovedește.
Faptul că însăși martora este beneficiara anchetei si ar fi prezentat aspecte neadevărate inspectorilor, aspecte consemnate cu buna credința, nu antrenează răspunderea acestora, în condițiile în care nu s-a făcut dovada certă unei presupuse complicități intre reclamant și beneficiara anchetei in scopul producerii unei probe in procesul având ca obiect anulare contract vânzare -cumpărare cu clauza de întreținere.
Critica recurentei referitoare la faptul ca anchetele sociale au in vedere condițiile socio-umane și nu ar fi posibil să cuprindă referiri la legalitatea unei masuri, la condițiile stabilite sau acte medicale nu poate fi reținută având în vedere că aspectele reținute prin ancheta se refera la condițiile de viata, socioumane în care trăiește petentă: starea de sănătate, modul de deplasare, imposibilitatea de a-si pregăti hrana, cum iși procură hrana si medicamentele, aspectele fiind obiective, constatate personal, redate chiar de petentă, rezultate din acte sau confirmate de alte persoane indicate, nicio o proba administrată de recurentă neconducând in mod concludent la intenția reclamantului de a releva aspecte false în beneficiul petentei.
Pe de alta parte, sancțiunea a fost dispusa in temeiul dispozițiilor art. 77 alin.3 lit. b din Legea nr. 188/1999 R text ce prevede sancțiunea pentru săvârșirea uneia dintre abaterile disciplinare prev. de art. 77 alin2 din Legea nr.188/1999, fără a se preciza cu exactitate cărei abateri dintre cele descrise și enumerate de textul de lege se circumscriu faptele reclamantului - intimat.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată nefondat recursul declarat de pârât, urmând ca in temeiul dispozițiilor art. 312 alin 1 din Codul d e procedură, să fie respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C împotriva sentinței numărul 2480 din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
Tehnored. /2ex./17.06.2009
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti
