Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2486/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.2486
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Hrudei Maria
JUDECĂTOR 3: Tămaș Floarea
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, T, T, G, G, împotriva sentinței civile nr. 1079/22.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ ROMÂNE, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenții, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 09.10.2009 se înregistrează din partea Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră M-întâmpinare.
Totodată, la data de 12.10.2009, prin fax și ulterior la data de 14.10.2009, prin poștă, se înregistrează din partea intimatului Inspectoratul General al poliției de Frontieră - întâmpinare.
Câte un exemplar se comunică cu recurenții care învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Recurenții solicită admiterea recursului așa cum a fost formula, schimbarea sentinței recurate în sensul acordării primelor de concediu, învederând totodată că există practică a Curții de APEL CLUJ, în astfel de litigii. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 1079 pronunțată la 22 aprilie 2009 în dosar nr- al Tribunalului Maramureșs -au respins excepțiile invocate de pârâtul INSPECTORATUL GENERAL al POLIȚIEI DE FRONTIERĂ B și a fost respinsă și acțiunea formulată de reclamanții, T, T, G, G, în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ B, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepția necompetenței este nefondată întrucât din adeverințele depuse la dosar de reclamanți emise de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M rezultă că reclamanții au fost angajați ca ofițer de poliție în perioada 2002-2005 iar unii dintre aceștia chiar până în 2006, 2008, ca atare raportul de serviciu a fost cu acest pârât, situație în care competența de soluționare a acțiunii revine Tribunalului Maramureș potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Mai reține instanța că dat fiind faptul că pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră este ordonator de credite, este neîntemeiată apărarea acestuia referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive.
Nu poate fi primită reține instanța nici excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului raportat la împrejurarea că prin acte normative succesive aplicarea prevederilor referitoare la primele ce se acord persoanelor îndreptățite cu ocazia plecării în concediu de odihnă, a fost suspendată până la 31 decembrie 2006.
Cât privește fondul reține instanța că prin decizia nr. XII din 5 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază în luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004-2006, astfel cum a fost reglementată prin dispozițiile art. 37 alin 2 teza I din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobată prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Față de cele susținute prin decizia menționată și ținând cont de dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, reglementare cuprinsă în art. 329 alin 3 Cod procedură civilă, acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și admiterea cererii de chemare în judecată.
În susținerea celor solicitate reclamanții au arătat că instanța de fond eronat a respins acțiunea ca neîntemeiată fără a motiva hotărârea.
Totodată se arată prevederile art. 78 alin 1 și 2 din Legea nr. 360/2002 nu proroga prima de concediu, pentru polițiști până la apariția OG nr. 38/2003 că drepturile de salarizare specifice militarilor care au continuat să se aplice polițiștilor până la apariția OG nr. 38/2003 trebuie acordate împreună cu prima de concediu începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 deoarece cele două drepturi sunt incompatibile.
Prima de concediu este un drept nou cunoscut abia din 1999 pe care militarii, polițiștii deveniți funcționari publici în 2002 nu l-au avut, dar aceste drepturi nu se exclud și trebuie acordate cumulativ.
Cuantumul primei de concediu a fost stabilit procesual prin Legea nr. 188/1999, acestei dispoziții prin OG nr. 38/2003 nu înseamnă că polițiștii au dreptul la prima de concediu abia din 1 ianuarie 2004 de vreme ce sunt funcționari publici din 27 iunie 2002 data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinarea depusă intimatul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ a solicitat respingerea recursului fundamentat pe aceea că hotărârea este temeinică și legală fiind rezultatul interpretării și aplicării corecte a legii.
Astfel în dezvoltare se arată că actul normativ invocat prin cererea de chemare în judecată respectiv Legea nr. 360/2002 prin art. 78 alin 1 prevede că "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului".
Însă, art. 78 alin 2 din Legea nr. 360/2002 stipulează faptul că "până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
Mai mult decât atât, cadrele militare nu beneficiază nici până în prezent de drepturile salariale solicitate de către reclamanți, motiv pentru care, având în vedere și principiulunde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem,apare ca evident faptul că nici polițiștilor nu li s-au putut acorda aceste sume de bani, în perioada în care le erau aplicabile prevederile legislației specifice cadrelor militare, acte normative care, așa cum s-a menționat anterior, nu au prevăzut niciodată acordarea acestui drept.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenții motivează recursul pe existența unei baze legale de acordare a primei de concediu aferente perioadei 2002-2003 respectiv pe prevederile art. 37 alin 2 din OG nr. 38/2003, art 28 alin 1 din Legea nr. 360/2002, art. 35 alin 1 din Legea nr. 288/1999.
Față de această susținere intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ a arătat că solicitarea nu poate fi reținută întrucât nu există o bază legală pentru acordare anterior datei de 1 ianuarie 2004, data intrării în vigoare OG nr. 38/2003.
Susținerea intimatului este corectă întrucât conform art. 22 alin 5 din Legea nr. 360/2002 " funcțiile și modul de salarizare ale polițiștilor se stabilesc prin lege în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Art. 28 alin.(1) lit. a din același act normativ prevede că polițiștii au dreptul la: "salariu lunar, compus din salariul de baza, indemnizații, sporuri, premii și prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de bază cuprinde salariul corespunzător funcției îndeplinite, gradului profesional deținut, gradațiile, sporurile pentru misiune permanentă și, după caz, indemnizația de conducere și salariul de merit."
Actul normativ la care fac referire aceste texte este Ordonanta nr. 38 din 30 ianuarie 2003 privind salarizarea și alte drepturi ale politistilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 65 din 2 februarie 2003, însă art. 60 din această ordonanță prevede că ea intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2004.
Este adevărat că prin acest act normativ s-a instituit dreptul polițiștilor la primă de concediu, însă el nu poate fi aplicat în mod retroactiv, pentru perioada 2002 - 2003.
În cererea introductivă, reclamanții au arătat că, pentru acest interval le sunt aplicabile dispozițiile art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, care instituie dreptul funcționarilor publici la acordarea primelor de concediu, însă această susținere nu poate fi primită în condițiile în care situația tranzitorie ivită a fost reglementată în mod expres de dispozițiile art. 78 alin. 1 și 2 din Legea nr. 360/2002.
Conform acestui text: "(1) dispozițiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare,și ale altor acte normative în vigoare.
(2) Până la adoptarea legii privind salarizarea politistilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare lasalarizarea și alte drepturiale personalului militar din instituțiile publice de apărare natională, ordine publică și siguranță natională."
Din analiza acestor prevederi rezultă că Legea nr. 188/1999 le este aplicabilă polițiștilor, în completare, cu titlu general, acolo unde nu există o altă dispoziție expresă.
Or, în privința salarizării acestora există o astfel de dispoziție expresă, care trimite la drepturile personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, reglementate prin Legea nr. 138/1999.
Acest ultim act normativ nu prevede acordarea primei anuale de concediu, astfel încât în mod corect s-a reținut că acțiunea reclamanților este nefondată
Evident se reține că hotărârea instanței de fond nu este motivată.
Această susținere nu poate fi reținută întrucât în cauză instanța de fond a avut în vedere în argumentarea soluției de respingere decizia pronunțată în interesul legii în care s-a statuat cu privire la problema de drept invocată de reclamanții recurenți și așa cum a reținut și instanța în cauză erau incidente dispozițiile art. 929 alin 3 Cod procedură civilă.
Prin urmare constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art. 312 Cod procedură civilă Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, T, T, G, G,împotriva sentinței civile nr.1079 din 22 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
30 ex./27.10.2009
Jud.fond.-
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Hrudei Maria, Tămaș Floarea
