Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 249/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.249
Ședința publică din12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Tofan Aurica
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat dereclamanta,domiciliată în comuna, județul,împotriva sentinței nr.3149 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Primăria comunei, județul, reclamante-intimate fiind, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru reclamanta-recurentă, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul recurentei depune la dosar dispoziția de încadrare a clientei sale și copia cărții de muncă a acesteia.
Instanța, constatând că recursul este în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanta-recurentă, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul acordării contravalorii tichetelor de masă pentru recurentă începând cu data de 17.04.2007 și nu de la data de 1.01.2008; nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr- din 08.09.2008, reclamanții, funcționari publici în cadrul Primăriei, au chemat în judecată pârâta Primăria comunei, prin primar, solicitând obligarea acesteia la acordarea și plata contravalorii tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, indexate semestrial cu indicele prețurilor de consum înregistrat la mărfurile alimentare, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică și reactualizate în raport cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume indexate începând cu trei ani în urmă de la data introducerii acțiunii; obligarea pârâtei la acordarea în continuare a tichetelor de masă prevăzute de aceeași lege;
In motivarea cererii, reclamanții au arătat în esență că, potrivit disp. art.l din Legea nr. 142/09.07.1998, salariații din sectorul bugetar vor primi alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de către angajator.
Au mai arătat că nu au beneficiat până în prezent de aceste tichete de masă sau alte alocații de hrană care să fie asigurate de către angajator, Primăria, la locul de muncă, de aceea consideră că sunt îndreptățiți la promovarea prezentei acțiuni.
Întrucât unele categorii de personal bugetar beneficiază de acest drept, încă de la înapariția Legii nr. 142/1998, alte categorii, prin care se află și reclamanții, ca funcționari publici și personal contractual, sunt supuși unui tratament discriminatoriu, contrar prevederilor constituționale și a legii invocate.;
Atât timp cât reclamanții au calitatea de salariați în cadrul Primăriei comunei, care reprezintă o instituție bugetară, făcând parte din sectorul bugetar, datorită alocării veniturilor de către stat prin organele abilitate, reclamanții consideră că au dreptul să primească o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, deoarece prin încasarea unei asemenea alocații li se asigură o protecție privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a li se asigura hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitatea de ale oferi condiții în vederea asigurării zilnice 1 la locul de muncă.
În drept, și-au întemeiat cererea pe disp. Legii nr. 142/1998, art. 1 alin. 2 și art. 53 din Constituția României, art. 5 al. 3 din Codul Muncii, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr.3149 din 22 octombrie 2008, a admis acțiunea în parte; a obligat pârâta Primăria comunei, prin primar, să plătească reclamanților, drepturile bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998începând cu data de 8 septembrie 2005 până la data pronunțării prezentei sentinței, 22 octombrie 2008,proporțional cu timpul de muncă lucrat, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data efectuării plății; a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998începând cu data de 1 ianuarie 2008 până la data pronunțării prezentei sentinței, 22 octombrie 2008,proporțional cu timpul de muncă lucrat, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data efectuării plății, a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata acestor drepturi pentru viitor.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Reclamanții sunt salariați în cadrul Primăriei comunei, iar potrivit art. 1 din Legii nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
De asemenea, dispozițiile art.l și art.2 din Legea nr. 193/2006, prevede ca societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe baza de contract individual de muncă, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, iar tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol pentru cheltuielile de reclamă și publicitate, precum și pentru cheltuieli sociale.
În baza art.41 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Faptul că Legea nr. 142/1998 și Legea nr. 193/2006 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească obligativitatea acordării acestora în sarcina angajatorului, nu însemnă în mod automat că reclamanții nu au dreptul la acordarea acestor tichete, în acordarea acestora se ține seama de caracterul și natura lor și anume ca măsuri de protecție ale salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă, având drept scop asigurarea hranei zilnice și compensarea unor cheltuieli suplimentare și nicidecum de caracterul facultativ al acestora.
De altfel, atâta timp cât tichetele de masă reprezintă măsuri de protecție socială înseamnă că pârâta angajatoare avea obligația să le acorde de drept, automat, chiar de la data intrării in vigoare a Legii nr. 142/1998, obligație pe care însă angajatoarea nu și-a respectat-o, astfel încât nu se poate pretinde ca reclamanții nu pot solicita aceste drepturi pe ultimii 3 ani, sume reactualizate.
Acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie o restrângere a dreptului la protecția socială al reclamanților în raport cu alți salariați din sectorul bugetar.
Mai mult, prevederea acordării tichetelor în funcție de alocarea sau nu a unor sume de bani în buget în acest scop este disproporționată întrucât, este pur și simplu lăsată la aprecierea angajatorului care, fie niciodată nu va aloca sumele respective în favoarea salariaților, fie va aloca după preferințe, sume, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar ceea ce este inadmisibil.
Referitor la cererea privind acordarea tichetelor de masă pe viitor, instanța urmează să o respingă întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
Recurenta solicită modificarea sentinței recurate în sensul acordării drepturilor prevăzute de Legea nr.142/1998 de la data de 17.04.2007 în loc de 1.01.2008.
În drept, invocă nelegalitatea sentinței conform art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată că recurenta, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la fila 26 a dosarului de fond, este funcționar public de la data de 1 ianuarie 2008.
Dreptul solicitat - tichete de masă - este reglementat prin legea nr.142/1998 care în art. 1 prevede că " salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă".
În art. 1 al. 2 din același act normativ se arată că "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar".
Din examinarea celor două texte legale rezultă că acordarea tichetelor de masă se poate face ( nu este o obligație ) doar în limita bugetelor existente.
Prin decizia nr.14 din 18 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda mai multor categorii de angajați prin care și funcționarilor publici.
Art. 2 din Hotărârea nr. 5/1999 - pentru aprobarea Normelor de aplicare a legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă se face prin clauze stabilite de comun acord - angajator - salariați - prin contractele colective de muncă.
Cum însă, în cazul de față, ne aflăm în recursul reclamantei, instanța va face aplicarea art.296 raportat la art.316 din Codul d e procedură civilă, dispoziții conform cărora recurentului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Față de aceste aspecte, în baza art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat dereclamanta,domiciliată în comuna, județul ,împotriva sentinței nr.3149 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Primăria comunei, județul, reclamante-intimate fiind, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./17.02.2009
jud.fond
Președinte:Grosu Cristinel
Judecători:Grosu Cristinel, Tofan Aurica, Hîncu Cezar
