Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 242/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.242
Ședința publică din12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Tofan Aurica
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județuluiîmpotriva sentinței nr.2990 din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat,pârâtă-intimatăfiind Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cîmpulung, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, deși părțile lipsesc, socotindu-se lămurită, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă, declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursului.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 6084/86 din 12.08.2008, reclamantul chemat în judecată pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Administrația Finanțelor Publice Cîmpulung M, solicitând anularea actului fiscal nr.8949/02.04.2008 emis de către Administrația Finanțelor Publice Cîmpulung M și restituirea taxei pentru autoturisme la prima înmatriculare în cuantum de 1.704 lei, plus dobânda legală aferentă, indexată cu rata inflației la data efectivă a plății.
În motivare, reclamantul a arătat că:
În luna februarie 2008 a achiziționat un autoturism marca Skoda, pentru înmatricularea căruia în România a plătit o taxa de prima înmatriculare, în cuantum de 1.704 lei cu chitanța Seria - nr.-.
A mai arătat reclamantul că această taxă de primă înmatriculare încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene în care se prevede că " nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Această taxă, introdusă în legislația interna prin Legea nr.343/2006, reprezintă un nou impozit, cu aplicabilitate de la 01.01.2007, iar, conform art. 214 ind.1 din Codul Fiscal, taxa se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau vehicul comercial, enumerate in acest articol.
Însă, pentru autovehiculele second-hand achiziționate din România, stat membru al UE de la 1 ianuarie 2007 nu se percepe o atare taxă cu ocazia înmatriculării de către noul proprietar, ci doar pentru cele achiziționate din alte țări comunitare.
În raport de dispozițiile art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, în care se fac referiri la supremația dreptului comunitar, cu referire expresă la art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, dispoziția din Codul fiscal privitoare la introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (art.214 ind.1 și 3), încalcă dispozițiile tratatului și nu pot fi aplicabile.
În fine, reclamantul mai arată că principiile consacrate de jurisprudența sunt reprezentate de: principiul efectului direct, principiul supremației dreptului comunitar, obligația de a nu aplica dreptul național contrar dreptului comunitar, obligația de interpretare conform dreptului comunitar, asigurarea eficientei depline a dreptului comunitar, angajarea răspunderii statelor membre pentru nerespectarea dreptului comunitar.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta Sas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
Prinsentința nr. 2990 din 2 octombrie 2008, Tribunalul Suceavaa admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 1.704 lei reprezentând contravaloarea taxei de primă înmatriculare plus dobânda legală aferentă calculată începând du data plății și până la restituirea efectivă a taxei, a respins capătul de cerere privind anularea adresei nr.8949 din 02.04.2008 a Administrației Publice Câmpulung M ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând anularea actelor emise de pârâtă, excepție ce a fost invocată de instanță, din oficiu, Tribunalul Suceavaa reținut că adresa a cărei anulare o cere reclamantul a fost emisă de Administrația Finanțelor Publice Cîmpulung M în timpul recursului grațios, dar acest act nu poate fi considerat act administrativ în accepțiunea art.2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004, respectiv un act unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii și nu poate fi considerat nici act adminstrativ fiscal în conformitate cu sensul dat acestei noțiuni de art.41 din OG nr.92/2003 privind Codul d e Procedură fiscală, motive pentru care a admis exceoția inadmisibilității și a respins capătul de cerere privind anularea adresei nr.8949 din 02.04.2008 a Administrației Publice Câmpulung M ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art. 2141și 2142, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. Urmare a modificării textului art. 2141din Codul fiscal prin OUG110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților, în practică însă, nefăcându-se distincție între comercianți și necomercianți, ca subiecte în raportul de drept material fiscal.
Prima instanță a mai reținut că potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Tribunalul a reținut că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
S-a mai arătat că în cauza de față rezultă din interpretarea art. 2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second - hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare în care există o incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Față de această situație s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C -6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate ( introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe ) și cu un regim de reglementare diferit.
A mai susținut recurenta că prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
Analizând actele dosarului, curtea constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, așa cum a reținut și tribunalul, taxa specială ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 214/1 Cod fiscal, se circumscrie dispozițiilor art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, potrivit cărora, pentru autovehiculele second - hand achiziționate dintr-un stat comunitar nu se percepe taxa de primă înmatriculare.
În acest sens a statuat și Jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, scopul acestor dispoziții fiind acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre ale Comunității Europene, prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea unor impozite sau taxe discriminatorii cum este și cea de față.
Nu poate fi reținută apărarea că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Prin urmare, în mod legal și temeinic a reținut tribunalul că reclamantul nu trebuia să plătească taxa de primă înmatriculare, iar dacă a plătit-o este îndreptățit să-i fie restituită.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat depârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județuluiîmpotriva sentinței nr.2990 din 2 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat,pârâtă-intimatăfiind Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cîmpulung, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./18.02.2009
jud.fond
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Tofan Aurica, Hîncu Cezar
