Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 2500/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2500/2009
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Monica Diaconescu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, împotriva sentinței civile nr. 851/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamanții, -, și și pârâtul TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari drepturi bănești - spor de fidelitate, salariu de merit.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care, în temeiul art. 150. Pr. Civ. Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin recursul declarat de Curtea de APEL CLUJ se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare instanței în prezent competente.
În motivare se arată că nu contestă că dreptul reprezentând sporul de fidelitate și majorarea salariului de bază cu 5 % se cuvin reclamanților în baza unor dispoziții legale.
Din conținutul hotărârii rezultă că instanța de fond, deși s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind acordarea salariului de merit pentru reclamanta, nu a prezentat nici un argument în susținerea acestei soluții, astfel că devin incidente dispozițiile art.304 pct.7 Cod proc.civ. Cu privire la salariul de merit, erau aplicabile dispozițiile art.31 din Legea nr. 50/1996 până la data abrogării acesteia prin OG nr.8/2007. nr.OG8/2007, în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial (31 ianuarie 2007) reglementează salariul de merit pentru personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești în art.14.
Din cuprinsul art. 14 rezultă că salariul de merit se acordă de drept, acordarea acestuia presupunând existența unor rezultate deosebite în activitatea desfășurată, în urma aprecierii activității prin evaluare, că procentul maxim este de 20%, ceea ce nu exclude posibilitatea acordării prin apreciere într-un procent mai mic. În plus, numărul persoanelor care pot beneficia de acest drept este limitat la 25% din numărul de posturi prevăzute în statutul de funcții pentru aceste categorii de personal.
Instanța de fond acordă salariu de merit, fără nici o analiză a condițiilor menționate anterior. De altfel, nici nu era posibilă o astfel de analiză pentru că specificul întregii proceduri prevăzute pentru acordarea salariului de merit o reprezintă aprecierea activității personalului, iar o astfel de apreciere nu poate fi realizată de instanța de judecată.
În raport de cele prezentate anterior, se arată că sub acest aspect soluția instanței de fond este nelegală.
În ceea ce privește obligația stabilită în sarcina Curții de APEL CLUJ de a proceda la operarea și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamanților, susțin că întrucât acțiunea este neîntemeiată (pentru motivele mai sus arătate), se impune respingerea și a acestui capăt de acțiune.
Prin recursul declarat de Ministerul Justiției se solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 851/16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, aceasta fiind dată cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești și având ca efect crearea unui sistem de salarizare paralel cu cel instituit de legiuitor.
În motivare se artă că prin sentința menționată Tribunalul Cluja admis în parte acțiunea dispunându-se obligarea pârâtilor la plata sporului de fidelitate.
S-a reținut în motivare dispozițiile art. 31 din Legea nr. 50/1996 și dispozițiile art. 40 din nr.OUG 92/2004.
Se mai arată că sentința Tribunalului Cluja fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă. De asemenea, instanța a pronunțat o hotărâre cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod pr. civ. asupra căruia solicită instanței să se pronunțe.
Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești reprezintă o situație gravă de natură a înfrânge principiul separației puterilor în stat, fapt pentru care nesocotirea lui atinge prestigiul justiției și dăunează interesului public.
Intimații reclamanți au calitatea de funcționari publici și Ii se aplică legislația care reglementează drepturile, obligațiile și salarizarea acestora, nicidecum legislația specifică aplicabilă altor categorii de personal, cum este personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.
Or, obligând la plata unor drepturi neprevăzute de lege în beneficiul funcționarilor publici, Tribunalul a săvârșit un exces de putere, trecând în mod nepermis în atribuțiile altei puteri constituite în stat.
Prin urmare, în cauză nu s-a procedat la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale unei situații concrete ci dimpotrivă, s-au acordat drepturi în beneficiul unei categorii de personal pentru care legea nu le-a prevăzut sau le-a prevăzut însă într-un alt procent.
Principiul nediscriminării nu înseamnă a aplica legislația specifică și aplicabilă numai unei categorii de personal, la o altă categorie profesională cum este cea a funcționarilor publici. Dimpotrivă, acest principiu, astfel cum a statuat Curtea Constituțională, nu se opune la a se aplica tratamente diferite pentru situații juridice diferite. Or, diferența între cele două categorii de personal este evidentă prin atribuții și competențe, deci prin activitatea desfășurată și statut.
Pe de altă parte, este știut că în cadrul instanțelor funcționează și magistrati care de asemenea au statut deosebit de oricare dintre categoriile profesionale care își desfășoară activitatea la instanțe, dar și lege de salarizare diferită. Or, în condițiile în care există tot atâtea statute profesionale și legi de salarizare câte categorii deosebite de personal există în cadrul instanțelor de judecată, este inexplicabil cum au ajuns intimații reclamanți la concluzia că Ii se aplică legislația specifică personalului auxiliar de specialitate, și la fel de inexplicabil pe ce considerente a îmbrățișat instanța de fond această solutie.
Pentru admiterea actiunii instanta de fond a reținut incidența unor dispozitii care reglementează drepturi salariale ale altor categorii de personal stabilind existența unei discriminări creată prin lege potrivit dispozitiilor art. 1 și 2 din OUG137/2000.
În acest sens solicită instanței de recurs să observe faptul prin decizia 818/3 iulie 2008, Curtea Constituțională, pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.1 art.2 alin. 3 i ale art.27 alin. 1 din ordonanta mentionată sunt econstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
De asemenea, Curtea Constituțională reține și că"Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115din Constituție, Guvernul au competența deainstitui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu auoasemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea dearealiza justiția-art.126alin.(1)din Legea fundamentală-,adică deasoluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, . și exercitarea drepturilor lor subiective."
În ceea ce privește incidența art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. fac următoarele mențiuni La 12.05.2008, Înalta Curte de Casație și Justiției a soluționat recursul în interesul legii în dosarul 6/2008 prin decizia civilă nr.223/2008. Astfe Înalta Curtea statuat că dispozițiile art. 40 și 41 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată prin Legea nr. 76/2005, art. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006 și art. 41 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată prin Legea nr. 232/2007, se interpretează în sensul că funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea.
Potrivit art. 1 alin. 2 din nr.OG 6/2007 "Sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi." În conformitate cu art. 4 din nr.OG 6/2007, "Salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor nr. 1 - 6."
De asemenea, funcționarii publici beneficiază de salariu de merit precum și de creșteri salariale in cazul absolvirii unei forme de învățământ superior, de spor de vechime, de plata orelor suplimentare, spor de 15% pentru titlul științific de "doctor", spor de confidențialitate de 15% precum si de premiu anual, în conditiile stabilite prin dispozitiile OG nr. 6/2007.
Este real faptul că în conformitate cu art. 41 din actul normativ menționat anterior, funcționarii publici beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Legislația "specifică" autorității în care își desfășoară activitatea reclamanții este nr.OUG 27/2006, precum și nr.OG 8/2007, aceasta din urmă în ceea ce privește salarizarea personalului auxiliar de specialitate.
Analizând și interpretând în mod sistematic dispozițiile finale prevăzute la art. 41 din nr.OG 6/2007 rezultă că reclamanții nu pot beneficia de drepturile salariale prevăzute în legislația specifică judecătorilor și procurorilor sau a personalului auxiliar, ci numai de drepturile salariale și alte sporuri ce rezultă din actele normative speciale ce reglementează salarizarea și alte sporuri pentru personalul bugetar. Astfel, potrivit art. 41 din nr.OG 6/2007 "Funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea", iar în conformitate cu prevederile art. 48 din același act normativ "Prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, precum și cu dispozițiile actelor normative specia le care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar."
Acest articol reprezintă o dispoziție complementară și nu se referă la drepturi cu caracter general și principal, ci se referă la unele drepturi specifice unor anumite domenii de activitate de care beneficiază persoanele care se încadrează în aceste domenii.
Actele normative speciale care reglementează organizarea și funcționarea unei anumite instituții prevăd expres categoriile de beneficiari, printre aceștia putând fi și funcționari publici. Drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate de la instanțe si parchete, care sunt prevăzute numai pentru acestia, nu se pot acorda, prin extindere, si altor categorii de personal.
Reclamanții, în calitate de funcționari publici, nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate de la instante, legea distingând în mod clar între categoria personalului auxiliar de specialitate si personalul departamentului economico-financiar si administrativ.
Astfel, potrivit art. 4 alin.1 din Hotărârea nr. 387 din 22 septembrie 2005 Consiliului Superior al Magistraturii, pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești "Instanțele judecătorești se încadrează cu numărul necesar de judecători, precum și cu numărul necesar de personal auxiliar de specialitate si personal al departamentului economico-financiar si administrativ", iar potrivit art. 41, "Personalul auxiliar de specialitate și personalul din departamentul economico-financiar și administrativ este angajat în conditiile legii.
Totodată, potrivit alineatelor 3 și 4 ale art. 42, (3) pentru personalul auxiliar de specialitate, fișa postului se întocmește de primul-grefier sau, după caz, de grefierul-șef. (4) Pentru personalul din departamentul economico-financiar și administrativ, fișa postului se întocmește de managerul economic".
De asemenea conform prevederilor art. 154 "Dispozițiile privind drepturile si îndatoririle personalului din departamentul economico-financiar și administrativ, care are calitatea de functionar public, promovarea în funcție și evaluarea performanțelor profesionale ale acestuia, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu, răspunderea juridică, precum și celelalte prevederi stabilite prin Legea nr.
188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod
corespunzător.
În sensul celor arătate sunt și alte hotărâri judecătorești pronunțate de instanțe în litigii cu obiect similar. Astfel arătă că prin Decizia civilă nr.296/CM/30.10.2006Curtea de Apel Constanțaa reținut că"Cererea reclamanților nu esteosimplă contestație cu privire la modalitatea de calculasalariilor de bază, sporurilor, premiilor și altor drepturi ceseacordă potrivitOGnr. 92/2004, ci prin cererea formulată reclamanții au solicitat aplicarea unei alte legi de salarizare, respectiva Legii nr. 50/1996 șiaLegii nr. 567/2004, acordarea tuturor drepturilor prevăzute pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.- Analizând dispozițiile ari.40și41din OUG nr. 92/2004 rezultă că reclamanții nu pot beneficia de drepturile salariale prevăzute În legislația specifică judecătorilor și procurorilor sauapersonalului auxiliar.Atribuțiile funcționarilor publici sunt complet diferite de cele ale personalului auxiliar de specialitate, prin urmare nu poate fi vorba deoechivalareasistemului de salarizare prevăzut de lege pentru
celelalte categorii de personal din sistemul judiciar, cu cel alfuncționarilor publici.-Conform art.21din Legea nr.188/1999salarizarea funcționarilor publici trebuie
sărespecte principiul sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Tot astfel, prin Decizia nr. 244 din 5 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr- s-a reținut că,-din interpretarea prevederilor ari.40dinnr. 92/2004 rezultă că sfera situațiilor concrete la caresereferă textul vizează sporurile și drepturile salariale prevăzute de legislația specifică instituției În care funcționarul publici își desfășoară activitatea, iar nu cele prevăzute pentru anumite categorii de personal, în speță pentru personalul auxiliar de specialitate dincadrul instanțelor judecătorești."
Prin recursul declarat de Ministerul Economiei si Finantelor se solicită admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea in parte a sentintei atacate in sensul respingerii in totalitate a actiunii reclamantilor fata de Ministerul Economei si Finantelor.
În motivare se arată că prin sentinta civila nr. 851/16.05.2008, Tribunalul Cluja admis in parte actiunea reclamntilor in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei; Ministerul Finantelor Publice (actualmente Ministerul Economiei si Finantelor), Tribunalul Cluj si Curtea de APEL CLUJ, si a obligat paratii la plata drepturilor banesti reprezentandsporul de fidelitatesimajorarea salariului de baza cu5% pe perioada 01.08.2007-16.05.2008 precum sila plata salariului de merit anual de 20%din salariul brut pentru reclamanta pentru anul 2007. De asemenea, Ministerul Economiei si Finantelor a fost obligat sa efectueze demersurile necesare in vedeerea alocarii sumelor bugetare necesare ordonatorilor de credite pentru ca acestia sa plateasca drepturile salariale solicitate acordate reclamantiIor.
Hotararea Tribunalului Cluj este criticabila sub mai multe aspecte:
În primul rand, in mod neintemeiat instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finantelor si exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamntilor fata de Ministerul Economiei si Finantelor.
Astfel, pe de o parte, Ministerul Economiei si Finantelor nu a avut si nu are nici un fel de raporturi juridice cu reclamantii astfel incat acesta sa fie indreptatit sa se indrepte direct impotriva acestuia.
Calitatea de parat apartine numai persoanei despre care se afirma ca a incalcat sau nu a recunoscut acel drept.
Pe de alta parte, instanta nu a tinut cont de competentele Ministerului Economiei si Finantelor Publice conform prevederilor Legii nr. 500/2002.
Prin Legea finantelor publice nr.-,se reglementeaza constituirea fondurilor publice si prevederea cheltuielilor bugetare cu destinatie precisa. Rolul esential in procesul bugetar si in executia de casa bugetara revine Guvernului si respectiv Parlamentului, potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, Parlamentul este acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de Guvern.
Reglementand "Rolul Guvernului", la art. 18 din legea sus mentionata, stabileste ca acesta asigura elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, precum si supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare bugetara anuala si a contului general anual de executie.
Ministerului Economiei si Finantelor nu poate aloca si vira fondurile necesare platii sumelor solicitate de reclamanti deoarece in acest fel s-ar incalca astfel regulile prevazute la art. 14 din Legea nr.-,unde sunt prevazute regulile ce guverneaza angajarea cheltuielilor bugetare:"ART14Reguli privind cheltuielile bugetare(1)Cheltuielile bugetare au destinație precisă si limitată si sunt determina te de autorizările continute în legi specifice si în legile bugetare anuale.(2)Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art.1alin. angajată si efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru cheltuială.(3)Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată si plătită dacă nu este aprobată potrivit legii si nu are prevederi bugetare."
Se mai arată de asemenea, ca solicitarea drepturilor salariale de catre reclamanti, poate privi doar pe comitentul acestora si nicidecum pe Ministerul Economiei si Finantelor care, conform dispozitiilor legale de mai sus la care s-a facut referire, nu are competenta in aprobarea bugetului, operatiune care, reprezentand o problema de stat, a fost data de legiuitor in competenta Parlamentului.
Pe de alta parte, potrivit art.20 si 21 din aceeasi lege sus mentionata, Ministerul Economiei si Finantelor nu are calitatea de ordonator de credite, aceasta calitate avand-o ministrul conducatorul paratului de randul 1.
Totodata se arată faptul ca bugetul pe anul 2008 fost deja adoptat prinLegea nr. 388/2007publicata innr. 902/31.12.2007,iar conform art4. alin 1 si alin 2 din Legea nr. 500/2002, legea bugetara anuala prevede si autorizeaza pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile, prin buget, in cadrul carora se angajeaza, se ordonanteaza si se efectueaza plati, acestea reprezentand limita maxima care nu poate fi depasita. Ministerul Economiei si Finantelor nu poate fi obligat sa plateasca aceste sume si, nu ar puatea nici sa includa in bugetul pe anul 2008 sumele solicitate, atata timp cat acestea nu au fost aprobate prin legea bugetara anuala. Iar legea bugetara anuala poate fi modificata in cursul exercitiului bugetar numai prin legi de rectificare (conform art.6 din Legea sus mentionata), legi care, potrivit art.17 alin.1 sunt elabirate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta și adoptate de Parlamentul României.
În al doilea rând în mod nelegal și netemeinic instanța a admis în parte acțiunea reclamanților apreciind că aceștia sunt îndreptățiți la acordarea drepturilor salariale solicitate.
Concluzia instanței este eronată întrucât reclamanților li s-au recunoscut toate drepturile constituționale, precum și cele prevăzute de Codul muncii. În plus în speță nu există o decizie a Curții Constituționale prin care să fie adimsă excepția de neconstituționalitate a textelor legale prin care drepturile salariale pretinse au fost suspendate.
Atâta timp cât legiuitorul a înțeles ca, prin prevederi speciale, să acorde anumite sporuri doar anumitor categorii profesionale, este inadmisibil ca aceste sporuri să fie obținute de alte categorii profesionale în baza unor hotărâri judecătorești, instanța substituindu-se astfel puterii legiuitoare.
Intimații, deși legal citați, nu au depus la dosar întâmpinare și nici nu s-au prezentat personal pentru susținerea poziției lor procesuale.
Inițial, recursul a fost transmis de Tribunalul Cluj, spre competentă soluționare, la Înalta Curte de casație și Justiție însă ulterior prin adresa nr- din 4 iunie 2009 Secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme a retrimis dosarul Curții de APEL CLUJ reținând că prin decizia nr. 29 din 8 ianuarie 2009 s-a statuat că dispozițiile OUG nr. 75/2008 nu își au aplicabilitate în speță deoarece prin acest act normativ s-a stabilit în mod expres care sunt categoriile de personal căreia i se aplică, reclamanții nefăcând parte din categoria de personal salarizat prin actele normative invocate de ordonanța de urgență citată (OUG nr. 27/2006, respectiv OUG nr. 8/2007) ci sunt funcționari publici salarizați în temeiul OG nr. 6/2007.
Având în vedere criticile formulate de recurenți, ținând seama de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale pertinente incidente în materie precum și practica ÎCCJ în materie, Curtea reține următoarele:
1. Asupra interpretării chestiunii de a ști dacă funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor li se cuvin drepturi salariale în aplicarea dispozițiilor art. 40 din OUG nr. 92/2004 constând în sporuri sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care-și desfășoară activitatea s-au pronunțat Secțiile Unite ale ÎCCJ, care prin recursul în interesul legii rezolvat prin Decizia nr. 23 din 12 mai 2008 publicat în Of. nr. 895 din 30 decembrie 2008 au decis că: Dispozițiile art. 40 și 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, ale art. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, și ale art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, se interpretează în sensul că funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea.
Curtea constată că acțiunea introductivă de instanță a reclamanților s-a fundamentat tocmai pe aceste prevederi legale. De asemenea, se mai reține că dat fiind dispozițiile art. 329.pr.civ. efectul obligatoriu al acestei interpretări se întinde nu numai la cauzele viitoare posterioare publicării deciziei dar și la cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești nerezolvate de către jurisdicțiile judiciare de drept comun și neexaminate de ÎCCJ cu prilejul soluționării recursului în interesul legii.
Din această perspectivă, efectele deciziei ce privește recursul de interpretare mai sus pomenit se produc și în prezenta pricină.
Ca atare, Curtea constată că acțiunea reclamanților nu are temei legal sentința pronunțată de instanța de fond fiind nelegală sub acest aspect.
Așa fiind, Curtea urmează să rețină că recursul Ministerului Justiției este fondat că în cauză este dat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 pr.civ. și, drept urmare, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu prevederile art. 312 și ale art. 329.pr.civ. recursul declarat de Ministerului Justiției azi Ministerului Justiției și Libertăților urmează a fi admis și drept urmare sentința atacată se va modifica în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți.
Aceleași rațiuni stau la baza analizei pertinenței recursului declarat de Curtea de APEL CLUJ. Prin urmare, având în vedere principiul de drept consacrat în adagiulbieademest ratio, eadem solutio esse debetrecursul declarat de Curtea de APEL CLUJ se va admite cu efectele evocate în cadrul soluției preconizate recursului examinat anterior.
2. Având în vedere considerentele pentru care a fost admis recursul pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL CLUJ, Curtea reține că și recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, actualmente Ministerul Finanțelor Publice (MFP), apare întemeiat.
Astfel, de vreme ce s-a stabilit că reclamanții, în calitate de funcționari publici din cadrul instanței, nu au îndreptățirea să solicite drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, nu se poate justifica cu temei că aceștia au legat un raport direct sau indirect cu pârâtul MFP în temeiul căruia acesta din urmă să fie obligat să facă demersurile necesare pentru alocarea fondurilor pentru plata acestor drepturi salariale.
Așa fiind, în temeiul art. art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu prevederile art. 312 și ale art. 329.pr.civ. recursul urmează a fi admis și drept urmare sentința atacată se va modifica în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți și împotriva acestui pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâțiiCURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,împotriva sentinței civile nr. 851/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică, în sensul că respinge acțiunea reclamanților.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
12 ex./06.11.2009
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Monica Diaconescu
