Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 251/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.251
Ședința publică din12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Tofan Aurica
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat depârâtul Municipiul R prin primarîmpotriva sentinței nr.3248 din 7 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați, a, Igo, -, a, u, - G, A, OG, R, G.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că deși părțile lipsesc, recursul este în stare de judecată și, declarând dezbaterile închise, a rămas în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr- din 24.09.2008, reclamanții, a, Igo, -, a, u, - G, A, OG, R, G, a, Igo, -, a, u, - G, A, OG, R, G - funcționari publici și angajați contractual în cadrul primăriei municipiului R - au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul R prin primar, obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar, calculat la salariul de bază, începând cu data de 24.09.2005 până la data de 7.11.2008, data pronunțării sentinței tribunalului, proporțional cu timpul lucrat, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
În motivare, reclamanții au arătat că prin Ordinul MAI nr.496 din 28.07.2003 s-a procedat la uniformizarea sistemului de acordare a veniturilor salariale pentru personalul care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister și că potrivit art.9.2 și 31.1 din ordinul citat indemnizația de dispozitiv în procent de 2,5 % din salariul de bază se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, că obligația de acordare a indemnizației rezultă și din prevederile art.47 din Legea nr.138/1999, coroborate cu art.13 din aceeași lege.
Au mai arătat reclamanții că începând cu anul 2003, conform prevederilor legale în materie de salarizare, personalul civil, funcționarii publici și personalul contractual care funcționează în subordinea Ministerului Administrației și Internelor beneficiază în afara salariului de bază de o serie de sporuri și indemnizații.
Astfel, pe lângă sporurile prevăzute în OUG nr.192/2002, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.161/2003, ordinul nr.496/2003 stabilește în mod cert o indemnizație de 25% din salariul de bază, de care trebuie să beneficieze personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În opinia reclamanților, prin neacordarea sporului de dispozitiv se încalcă principiul egalității între cetățeni și al excluderii privilegiilor și discriminărilor (art.1 alin.2 lit.e din Legea nr.137/2000).
Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscalprin sentința nr. 3248 din 7 noiembrie 2008a admis în parte acțiunea, obligând pârâtul să acorde reclamanților, a, Igo, -, a, u, - G, A, OG, R, G drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar calculat la salariul de bază, începând cu data de 24.09.2005 până la data de 7.11.2008, data pronunțării sentinței, proporțional cu timpul lucrat, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata indemnizației de dispozitiv în continuare; pentru ceilalți reclamanți, care reprezintă personal contractual, care nu intră sub incidența Legii nr.188/1999, prima instanță a disjuns cererea înaintând-o serviciului registratură pentru formarea unui nou dosar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pentru reclamanții, care au calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei municipiului R, că potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de conducere și gradații, respectiv din salariul de bază, conform art. 1 din Legea nr. 138/1999, dispozițiile prezentei legi aplicându-se personalului militar și civil din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Instanța de fond a avut în vedere că potrivit art. 9 alin. 4 din nr.OUG 63/2003 Ministerul Internelor și Reformei Administrative a emis Ordinul nr. 496/2003, prin care a fost completat Ordinul nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9.2 având conținutul "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Instanța de fond a apreciat că această completare îi vizează și pe reclamanți, care își desfășoară activitatea ca personal civil în sensul dat de art.31 pct.1 din Ordinul MAI nr.275/2002 în cadrul Primăriei municipiului
Cererea privind acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% lunar în continuare a fost respinsă întrucât prima instanță a apreciat că nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă între părți.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, criticând sentința ca nelegală și netemeinică, invocând faptul că de drepturile solicitate de reclamanți beneficiază de sporul de dispozitiv cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1 din Legea nr. 138/1999, nefiind de acord cu susținerea reclamanților potrivit căreia și din dispozițiile art. 47 din Legea nr. 138/1999, rezultă obligația de acordare a indemnizației.
Recursul invocat de pârât este întemeiat și va fi admis ca atare.
Astfel, Ordinul MAI nr.496/2003 privind modificarea și completarea Ordinului ministrului de interne nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, a fost emis în temeiul art.9 alin.4 din ordonanța de urgență a Guvernului nr.63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor.
Prin pct.9.2 se menționează că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Același ordin, prin pct.31 definește noțiunea de "personal civil" arătând că prin acesta se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
În ce privește domeniul de aplicare a acestui ordin, instanța constată că potrivit art.4 din Legea nr.24/200 privind tehnica legislativă "actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau hotărârilor de Guvern se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă"; că ordinele cu caracter normativ trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele în baza și executarea cărora au fost emise - art.76 din Legea nr.24/2000.
În concluzie, curtea constată că ordinul respectiv a fost emis în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.63/2003 privind funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, că privește salarizarea personalului militar și civil ce face parte din acest minister și că mențiunea referitoare la personalul civil din domeniul administrației publice nu poate fi interpretată decât în sensul stabilit prin art.31 din același ordin, neputând fi extinse efectele ordinului și asupra personalului civil din alte instituții, care fac parte din administrația publică locală, pentru care ministrul de interne nu are competența de a emite reglementări normative.
Așa fiind, Curtea constată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv pentru care va admite recursul, va modifica sentința contestată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
CURTEA,
Admite recursul declarat depârâtul Municipiul R prin primarîmpotriva sentinței nr.3248 din 7 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții-intimați, a, Igo, -, a, u, - G, A, OG, R, G.
Modifică sentința contestată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./17.02.2009
jud.fond
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Tofan Aurica, Hîncu Cezar
