Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2545/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2545
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice O în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice și în numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva sentinței nr. 370 din data de 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții,.
La apelul nominal au lipsit recurentul pârât Direcția Generală a Finanțelor Publice O în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice și în numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice D și intimații reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal și a fost scutit de plata taxei de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
S-a referit că intimații reclamanți nu au depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 370 din data de 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins cererea de revizuire formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice O în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice D, cu sediul în S,-, județul O, împotriva sentinței nr. 186/07.03.2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 67/CAF/2006, și în contradictoriu cu intimații, și.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a constatat că prin sentința nr. 186 din 07.03.2006, pronunțată de către Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanții, fiind obligată pârâta DGFP D să acorde sporul de confidențialitate în cuantum de 10% și sporul de mobilitate în cuantum de 15% aplicabile la salariul de încadrare.
Sentința a fost menținută prin decizia nr. 642 din 13.06.2006, prin care Curtea de Apel a respins recursul declarat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice O în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Referitor la revizuirea acestei sentințe s-a reținut că aceasta este o cale de atac extraordinară, putând fi exercitată doar pentru motivele expres prevăzute de art. 322 cod procedură civilă.
Avându-se în vedere că revizuienta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 cod procedură civilă, ori prima ipoteză a acestui caz de revizuire vizează situația în care după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care n-au putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților s-a arătat că în cauza de față nu poate fi calificat drept înscris nou doveditor Decizia nr. LXXVIII/2007 (78), pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05.11.2007 și publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 553/22.07.2008, pe care se întemeiază cererea de revizuire.
În acest sens s-a precizat că textul legal ce reglementează revizuirea are în vedere înscrisurile doveditoare existente la data judecării cauzei, iar nu pe cele ulterioare, cum este cazul în speță, această cerință impusă de textul de lege fiind esențială deoarece altfel un proces definitiv câștigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte și dovezi posterior confecționate și autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie.
Totodată, s-a arătat că decizia în interesul legii nu întrunește cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 cod procedură civilă întrucât nu a fost reținut de partea potrivnică sau n-a putut fi înfățișate dintr-o împrejurarea mai presus de voința părților și nu este determinant la soluția pronunțată de către instanța de fond, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de către instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată, această decizie în interesul legii fiind pronunțată în anul 2007, în vreme ce hotărârile judecătorești de acordare a drepturilor salariale către intimați au fost pronunțate în anul 2006.
S-a arătat și că potrivit art. art. 329 alin. 3.,soluțiile date în recursul în interesul legii nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese".
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice O în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice și în numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice D, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat în esență că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii deoarece Decizia nr. (78) pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 05.11.2007 și publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 553 din 22.07.2008 întrunește condițiile pentru a fi reținută ca înscris doveditor, care, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării ar fi condus în mod categoric la respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
S-a susținut și că înscrisul nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuientei, respectiv exclusiv datorită faptului că, până la momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire o solicită, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a redactat decizia sus menționată pentru a putea fi publicată în Monitorul Oficial al României.
Înscrisul doveditor a fost descoperit odată cu publicarea acestuia în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 553/22.07.2008, dată de la care curge termenul pentru revizuire, prevăzut de art. 324 alin. (l) pct. 4 Cod procedură civilă.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
S-a solicitat și judecarea cauzei în condițiile art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.
Recursul este nefundat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 pct. 5 cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În mod pe deplin întemeiat instanța de fond a reținut în raport de împrejurările de fapt invocate în cererea de revizuire că această dispoziție legală nu este aplicabilă în speță.
În acest sens se reține că din coroborarea dispozițiilor art. 322 pct. 5 cu cele ale art. 324 pct. 4 cod procedură civilă, întrucât se are în vedere "descoperirea" înscrisului doveditor, rezultă că acest înscris trebuia să fi existat la data judecății.
Deși, într-o interpretare mai largă, în practica judiciară, s-a admis că o hotărâre judecătorească intervenită după soluționarea litigiului în fond poate fi invocată ca "înscris nou" pentru a se cere revizuirea, dacă hotărârea a fost obținută pe baza unei cereri introdusă înainte de soluționarea definitivă a litigiului, întrucât partea nu avea posibilitatea să determine pronunțarea hotărârii la o dată anterioară, pentru a fi în măsură aoi nvoca, acest raționament este vădit inaplicabil în situația hotărârilor pronunțate în soluționarea unui recurs în interesul legii față de dispozițiile art. 329 alin. 3 cod procedură civilă care dispun expres că acest gen de hotărâri nu pot aduce atingere puterii de lucru judecat de care se bucură hotărârile pronunțate anerior deciziei prin care s-a soluționat recursul în interesul legii.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice O în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice și în numele și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva sentinței nr. 370 din data de 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red. jud.
02 Iunie 2009
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
