Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2564/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2564
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței nr. 1232 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ G-COMISIA JUDEȚEANĂ DE ACORDARE A DREPTURILOR DE DL 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ G-COMISIA JUDEȚEANĂ DE ACORDARE A DREPTURILOR DE DL 2.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează întâmpinarea depusă la dosar de intimata pârâtă, care solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1232 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva deciziei nr. 1 din 28 martie 2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială G, prin care a solicitat anularea acesteia și acordarea drepturilor prev. de 2. sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, la data plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că din sentința nr. 266 din 2 dec. 1981 pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara în dosarul nr. 260/1981 rezultă că petentul fost condamnat în baza art. 132 al. 1 și 2 Cod penal rap. la art. 217 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal la 7 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 5 ani; în baza art. 321 al. 1 și 2 Cod penal rap. la art. 37 lit.b Cod penal la 5 ani închisoare, în baza art. 33 al. 1 lit.a Cod penal și 34 Cod penal, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pe o durată de 5 ani. Conform art. 8 din Decretul 189/1981 fost revocat beneficiul grațierii cu privire la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin 1105/1989 a Judecătoriei Timișoara, dispunându-se ca acesta să execute pe lângă pedeapsa pronunțată prin prezenta sentință și restul de 11 luni și 21 zile.
În concret, s-a reținut că petentul fost condamnat prin 1105/1980 la 1 an și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat din avutul particular și prin 266/1981 pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere în paguba avutului obștesc, respectiv de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștei publice.
Din considerentele sent. penale nr. 266/1981 rezultă că în seara zilei de 19/20 oct. 1981 reclamantul a pătruns în mod samavolnic în imobilul în care își avea sediul consiliul popular, organele de poliție, unele întreprinderi, instituții de stat sau organizații obștești din orașul M, producând distrugeri grave localului și unor bunuri aflate în administrarea sau folosința organelor menționate, prejudiciul total produs de toți inculpații fiind de 170.293,93 lei. Că, aruncat cu pietre în geamurile sediilor instituțiilor, a participat la scoaterea gratiilor de la fereastra unui birou al miliției și odată ajuns în sediul consiliului popular a spart aparatele de telefon de pe un birou, participând alături de ceilalți inculpați la degradarea localului, reclamantul fiind condamnat pentru infracțiuni de drept comun și nu pentru infracțiuni politice așa cum impune art. 1 din 118/1980 modificat.
Susținerea reclamantului în sensul că a fost condamnat pentru aceste infracțiuni, însă în realitate arestarea și condamnarea a fost urmarea participării la o grevă pentru apărarea drepturilor muncitorilor în vederea îmbunătățirii condițiilor de muncă și de trai, în Bazinul minier M, nu a fost reținută întrucât nu este susținută de nici un înscris al dosarului, proiectul de hotărâre inițiat de Primăria Municipiului și referatul de specialitate întocmit de secretarul primăriei în vederea conferirii titlului de cetățean de onoare al Municipiului M, neavând relevanță pentru starea de fapt reținută de instanță, așa cum ea rezultă din sentința penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs, recurentul reclamant a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că decizia atacată nu conține motivele de fapt și de drept care au stat la baza deciziei, că instanța de fond nu a cercetat cu atenție fondul cauzei neținând cont de faptul că faptele pentru care a fost condamnat au avut loc cu ocazia revoltei minerilor fiind o apărare la atacul forțelor de ordine foarte violente nefiind simple infracțiuni de drept comun.
S-a mai susținut că instanța de fond nu a ținut cont că toate recunoașterile reclamantului menționate în considerentele sentinței au fost date sub tortură și amenințări precum și de faptul că nu a fost judecat de către o instanță de drept comun, ci de către o instanță militară, instituție care judeca infracțiunile politice.
De asemenea, s-a susținut că în semn de recunoștință a revoltei minerilor de la acea dată, toți care au fost condamnați au fost recunoscuți de autoritățile naționale și internaționale ca deținuți politici, iar reclamantul a dobândit calitatea de membru al Asociației deținuților politici din România și ulterior a devenit cetățean de onoare al Orașului
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamant și a dispozițiilor art.3041cod proc.civilă, se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Potrivit art.129 cod proc. civilă, text legal ce reglementează rolul activ al judecătorului, " cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt și de drept, chiar dacă sunt menționate în cerere sau în întîmpinare. De asemenea, judecătorii vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc".
În speță, în aplicarea acestor dispoziții legale, instanța de fond avea obligația de a lămuri pe bază de probe susținerile reclamantului din acțiunea introductivă, respectiv contextul social și politic în care au fost săvârșite faptele pentru care a fost condamnat reclamantul pentru infracțiuni de drept comun.
Astfel, instanța de fond avea obligația de a pune în discuția reclamantului suplimentarea probatoriului administrat în cauză, eventual cu proba testimonială, pentru a se stabili cu certitudine dacă infracțiunile reținute în sarcina reclamantului, chiar de drept comun, au conotații politice, respectiv dacă au reprezentat o formă de protest impotriva regimului social politic, iar condamanrea reclamantului a reprezentat o persecuție politică a dictaturii comuniste.
Se impunea, de asemenea, ca instanța de fond să stabilească dacă reclamantul a fost condamnat pentru participarea la evenimentele din 19.10.1981, respectiv la protestele minerilor din orașul M, fiind de notorietate că acest protest a vizat condițiile de muncă și trai ale minerilor, degenerând în acte de violență împotriva organelor puterii de stat și a dictaturii comuniste.
Analizând sentința recurată prin prisma dispozițiile art.129 Cod proc. civilă, se constată că instanța de fond nu s-a conformat acestor obligații, apreciind neîntemeiată acțiunea, rezumându-se să constate că reclamantul a fost condamnat pentru infracțiuni de drept comun, fără a analiza circumstanțele concrete ale săvârșirii faptelor și contextul social politic.
Față de faptul că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, Curtea constată întemeiat recursul declarat de reclamant, în temeiul art.312 alin.5 Cod proc. civilă urmând a fi casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond urmează a pune în discuția reclamantului suplimentarea probatoriului, pentru a se stabili dacă faptele reclamantului au reprezentat o formă de protest impotriva regimului social politic, iar condamanrea acestuia a reprezentat o persecuție politică a dictaturii comuniste.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței nr. 1232 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ G-COMISIA JUDEȚEANĂ DE ACORDARE A DREPTURILOR DE DL 2.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2 ex./05.01.2009
Jud. fond
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriel Viziru, Doina Ungureanu
