Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2568/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2568
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTORI: Maria Hrudei, Floarea Tămaș Eleonora Gheța
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta GARDA FINANCIARĂ SECȚIA B-N, recursul formulat de către pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N și recursul formulat de către pârâta GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL, împotriva Sentinței civile nr. 130/CA din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999) - suplimentul postului 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare 25%.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta pârâtei recurente Garda Financiară - Comisariatul General, consilier juridic, care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 25 septembrie 2009 s-a înregistrat la dosar o cerere de suspendare a judecării cauzei din partea pârâtei recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N, până la soluționarea recursului în interesul legii promovat de Procurorul General al României.
La data de 5 octombrie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantei - Uniunea Sindicală Teritorială Filiala B-N, în numele și pentru reclamantul intimat, prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate, întâmpinare din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta pârâtei recurente Garda Financiară - Comisariatul General.
Reprezentanta pârâtei recurente Garda Financiară - Comisariatul General solicită respingerea cererii de suspendare formulate în cauză.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de suspendare formulată de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B-N apreciind că nu sunt incidente prevederile art. 244 pct. 1.pr.civ. iar Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la recursul în interesul legii.
Nefiind alte cereri Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente asupra recursurilor.
Reprezentanta pârâtei recurente Garda Financiară - Comisariatul General solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale a Gărzii Financiare - Comisariatul General, iar pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamant, pentru motivele arătate în memoriul de recurs pe care le susține.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 130/CA/2008 din data de 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, astfel că acțiunea formulată de reclamantul - Uniunea Sindicală Teritorială Filiala B-N în numele și pentru funcționarul public a fost respinsă față de această pârâtă.
S-au respins ca neîntemeiate excepțiile privind lipsa competenței materiale a tribunalului și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL
A fost admisă acțiunea în contencios administrativ împotriva pârâților GARDA FINANCIARĂ SECȚIA B-N, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL. Pârâții GARDA FINANCIARĂ SECȚIA B-N și GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL care au fost obligați să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând suplimentului de post și a suplimentului treptei de salarizare, sporuri prev. de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 republicată privind Statutul funcționarilor publici, aferente perioadei efectiv lucrate, începând cu data de 1 ianuarie 2004 și până la data pronunțării hotărârii, cu actualizarea sumelor în raport cu rata inflației până la data plății efective. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a fost obligat să aloce fondurile bănești necesare angajatorului în vederea plății drepturilor salariale cuvenite reclamantului.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, tribunalul a motivat că între reclamant și această pârâtă nu este nici un raport juridic care să justifice stabilirea unei obligații în sarcina acestei pârâte.
Excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL, tribunalul a motivat că această autoritate publică centrală este condusă de un comisar general, că are calitatea de ordonator terțiar de credite, că exercită această calitate pentru toate unitățile din structura Gărzii financiare și că atribuțiile concrete ale comisarului general în raport de cererea reclamantului justifică prezența acestuia în proces în calitate de pârât.
Cu privire la fondul cauzei s-a reținut că potrivit disp. art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, salariul funcționarilor publici este compus, printre altele, din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, astfel că din moment ce textul legal precizează expres că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt componente ale salariului, acestea trebuie acordate împreună cu celelalte drepturi care compun salariul, conform dispozițiilor legale specifice pentru respectivele drepturi.
A mai arătat instanța de fond că această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III din Legea nr. 161/2003 care a modificat prev. anterioare ale art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 01.01.2004.
În ceea ce îl privește pe reclamant, instanța a constatat acesta este îndreptățit ca ulterior datei de 01.01.2004, dată de la care au intrat în vigoare dispozițiile legale mai sus arătate să beneficieze de cele două sporuri.
În ceea ce privește suspendarea acordării drepturilor în cauză prin nr.OUG 92/2005 și nr.OUG 2/2006, tribunalul a motivat că suspendarea care a operat pentru anii 2004 și 2006, constituie o restrângere a exercitării drepturilor, care este contrară disp. art. 53 din Constituția Românie și că restrângerea exercitării acestor drepturi a determinat privarea nejustificată a titularilor drepturilor de posibilitatea exercitării lor, respectiv de posibilitatea de a încasa toate componentele drepturilor salariale prevăzute de art. 31 din Legea nr. 188/1999.
In ce privește cuantumul drepturilor în discuție, solicitat a se acorda în procent de 25% din salariul de bază, tribunalul a constatat că nu există dispoziții legale care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins și că evine autorităților cu prerogative în materie de legiferare să cuantifice, să definească noțiunea și valoarea suplimentului postului precum și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții GARDA FINANCIARĂ SECȚIA B-N, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N în numele M MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL, toți recurenții solicitând,în principal admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
În ansamblu, toți recurenții susțin că dreptul solicitat de către reclamant este un drept de creanță care însă nu există, astfel că nu se poate vorbi de o îngrădire a acestuia, că dreptul solicitat de reclamant nu este un bun în sensul art. 1 din protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate vorbi de o creanță certă, lichidă și exigibilă. S-a mai susținut că dispozițiile Legii nr. 188/1999 stabilesc generic compunerea salariului funcționarului public, dar în mod expres drepturile salariale se stabilesc prin norme speciale pentru fiecare categorie de funcționari publici, norme care au prioritate în raport cu Legea nr 188/1999. În recursurile formulate s-a mai precizat că nici în Legea nr. 188/1999 și nici în alte acte normative nu se menționează procentul de 25% indicat de reclamant, astfel că nu se poate reține acest procent pentru determinarea drepturilor bănești solicitate cu acest titlu, iar obligația stabilită de către instanța de fond apare ca fiind imposibil de executat.
Recurentul GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL, pe lângă motivele invocate pe fondul cauzei și care se circumscriu celor menționate anterior, a criticat soluția instanței de fond sub aspectul modului în care a fost soluționată excepția privind lipsa calității procesuale pasive. Se susține că atribuțiile prevăzute de art.5 pct.14 și 15 din regulamentul de organizare și funcționare a Gărzii financiare nu au fost delegate secțiilor județene, iar Garda Financiară - Comisariatul general nu a avut calitatea de angajator și de ordonator de credite începând cu 1.04.2004 pentru a fi obligată în raportul dedus judecății. Se susține că în baza Decizie nr. 237/ 2.10.2007 și a părților din raportul de serviciu, nu se pot stabili drepturi și obligații în sarcina recurentei Garda Financiară - Comisariatul general.
Intimatul - Uniunea Sindicală Teritorială Filiala B-N, în numele și pentru intimatul, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursurilor.
În ceea ce privește motivul de recurs formulat de către pârâta Garda Financiară - Comisariatul general, instanța de recurs reține că acesta este nefondat, întrucât această recurentă,chiar dacă nu este parte în raportul de serviciu cu reclamantul-intimat, are atribuții în ceea ce privește organizarea, elaborarea, fundamentarea bugetului, astfel că în exercitarea acestor competențe ar putea aloca în buget sumele solicitate.
În ceea ce privește fondul cauzei, așa cum s-a mai precizat, recursurile conțin motive identice sau asemănătoare, astfel că instanța de recurs le va analiza împreună.
Așa cum se poate constata din conținutul cererii introductive reclamantul solicită, în mod direct, obligarea pârâților la plata unor sume concrete, reprezentând echivalentul valoric al celor două suplimente salariale.
Sub acest aspect, Curtea constată că cele două drepturi salariale sunt reglementate de legea generală privind funcționarii publici. Astfel potrivit."Art. 31:
(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Deși norma legală incidentă este clară, în sensul că funcționarii publici au dreptul la cele două suplimente, se reține de către C că aceasta nu prevede însă cuantumul concret al sporurilor și nici nu există o altă normă legală care să prevadă acest cuantum. Rezultă astfel că pentru cuantificarea celor două suplimente, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 31 alin 1 lit.c) și d). din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Sub acest aspect, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă în condițiile art. 1 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special (Decizia nr. 1257 din 28 februarie 2007, în Jurisprudența Secției de contencios administrativ a pe anul 2007 - Semestrul I, p. 17-20).
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), suntem în prezența unuidrept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestuia ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificarea de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".Prin urmare instanțele judecătorești nu au competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Curtea reține ca fiind pe deplin incidente în speță dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, întrucât acest act reglementează o problemă de principiu, chiar dacă se referă doar la un anumit act normativ, respectiv cea a imposibilității instanțelor judecătorești de a anula sau de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege. Decizia menționată afirmă necesitatea respectării principiului legalității, respectiv imposibilitatea instanței de a acorda drepturi salariale (cuantumul acestora) prin analogie cu alte situații.
În același timp, prin admiterea unor asemenea acțiuni în condițiile în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, pentru că nu are cum, suma la care urmează a fi obligată autoritatea pârâtă, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.
De altfel, problema acordării drepturilor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost tranșată în mod definitiv de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, în recursul în interesul legii vizând interpretarea și aplicarea unitară dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, a stabilit că aceste drepturi nu pot fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către pârâta GARDA FINANCIARĂ SECȚIA B-N, de către pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N în numele pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și recursul formulat de către pârâta GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL împotriva Sentinței civile nr. 130/CA din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr- pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul - Uniunea Sindicală Teritorială Filiala B-N în numele și pentru funcționarul public în contradictoriu cu formulat de către pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, GARDA FINANCIARĂ- SECȚIA B-N și GARDA FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL,
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -- -
Red. GE/GE
7 ex. 23 Octombrie 2009
Jud. fond
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș Eleonora Gheța
