Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 257/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 257
Ședința publică din data de 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
: - -
Grefier: - -
&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâteleConsiliul Local,- B, județul P șiPrimarul Orașului,- B, județul împotriva sentinței nr. 410 din 18 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul ales la Primăria, B-dul -, nr. 82 B, județul și intimat pârât, P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele pârâte Consiliul Local și Primarul Orașului reprezentate de consilier juridic și intimații reclamanți toți reprezentați de.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, luând act de că în cauză nu se formulează alte cererii, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentelor, consilier juridic, cu privire la recursul de față, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al acestuia, având în vedere apariția Ordonanței de Urgență nr. 146 din 19 decembrie 2007 cu privire la dreptul unor categorii de salariați din sectorul bugetar de a li se acorda prima de vacanță.
Reprezentanta intimaților reclamanți, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
CURTEA
Prin cererea inregistrata sub nr-, reclamanții, G, si au chemat in judecata CONSILIUL LOCAL si PRIMARUL or., solicitând instanței sa dispună obligarea paraților la calcularea si plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanta pentru perioada 2001-2005, precum si a drepturilor bănești reprezentând diferența dintre primele de concediu pentru anul 2006 si ajutorul pentru refacere stipulat in contractul colectiv de munca pentru anul 2006, sume actualizate in raport cu rata inflației de la data scadentei si pana la data efectuării plații.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat ca au calitatea de funcționari publici in cadrul Primăriei or., motiv pentru care in raport cu legislatia in vigoare a solicitat plata primelor de vacanta, consiliul local insa,a respins proiectul de hotărâre pentru alocarea sumelor necesare.
Reclamanții au mai arat ca dreptul de a cere indemnizația de concediu s-a născut, de suspendările precizate, după fiecare data de 1 ianuarie a anului următor in care s-a efectuat concediul de odihna, astfel ca sunt indreptatiti la plata drepturilor bănești pe ultimii doi ani, precum si ca suspendarea acordării drepturilor solicitate este neconstitutionala si nelegala, de disp. art.38 din Codul muncii si art.41 al.2 si art.53 al.l din Constituția României.
S-a mai invederat ca, pentru anul 2006, reclamanții nu solicita decât diferența dintre primele de vacanta cuvenite si ajutoarele incasate conform contractului colectiv de munca incheiat pentru anul 2006.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, motivate de faptul ca s-a implinit termenul general de prescripție de 3 ani, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neintemeiata, motivat in esența de faptul ca prevederile legale referitoare la primele de vacanta au fost suspendate succesiv prin legile bugetare apărute, dispozitii legale suspendate ca atare.
La termenul de judecata din data de 13.11.2007, Tribunalul a pus in discuția pârtilor excepția prescripției dreptului reclamanților la acțiune, invocata de parați prin intampinare, excepție pe care a respins-o ca neintemeiata.
Prin sentința 410 din 18 noiembrie 2007, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulata de reclamanți și a obligat parații sa calculeze si sa plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând primele de concediu prevăzute de disp. art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 act. pentru perioada 2001-2005 ( prime egale cu salariul de bază din luna anterioara plecării in concediu si care se impozitează separat) corespunzător perioadei in care fiecare reclamant a avut calitatea de funcționar public in cadrul instituțiilor parate, sume actualizate cu rata inflației de la data scadentei si pana la data plătii efective a acestora și de asemenea a obligat parații sa calculeze si sa plătească reclamanților diferența dintre primele de concediu ( menționate anterior) aferente anului 2006 si ajutorul pentru refacere prevăzut in contractul colectiv de muncă pentru anul 2006, sume actualizate cu rata inflației de la data scadentei si pana la data plătii efective a acestora.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut că reclamanții si-au desfășurat activitatea, in perioada 2001- 2006, in cadrul Primăriei or. având calitatea de funcționari publici, aspect care rezulta din înscrisurile depuse la dosar de către reclamanți, dar si din recunoașterea făcuta de parata in instanței și potrivit dipozitiilor art.34 al.2 din Legea nr. 188/1999,"funcționarulpublic are dreptul, pe langa indemnizația de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu, care se impozitează separat.
Tribunalul a mai reținut ca, urmare a suspendărilor succesive, dreptul reclamanților la acordarea indemnizației de concediu a fost suspendat pana la data de 31.12.2006, după care acesta a devenit aplicabil, întrucât nu s-a mai dispus in mod expres suspendarea, Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pentru anul 2007 neprevăzând nimic in acest sens, iar dispozițiile art.64 al.2 din Legea nr.24/2004 prevăd ca "laexpirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectata de suspendare reintra de drept in vigoare."
Referitor la suspendarea drepturilor bănești solicitate de reclamanți pentru perioada 2005-2006, tribunalul a reținut ca aceasta a semnificat doar suspendarea exercițiului dreptului, insa nu si înlăturarea dreptului - cată vreme prin niciunul din actele normative prin care s-a dispus suspendarea nu s-a prevăzut in mod expres aceasta -, întrucât in caz contrar s-ar nesocoti, atât disp. art. 53 din Constituția României, cat si cele ale art. l din Protocolul nr.l adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, precum si principiul de drept care garantează realizarea drepturilor acordate.
Referitor la plata diferenței dintre primele de concediu cuvenite reclamanților pentru anul 2006 si ajutorul pentru refacere stipulat in contractul colectiv de munca incheiat in anul 2006, tribunalul a reținut ca parații au recunoscut la termenul de judecata din data de 13.11.2007 existenta si acordarea acestui ajutor negociat de către parti, situație ce impune a li se acorda numai diferenta dintre cuantumul primei de vacanta pe acest an si ajutorul de refacere primit,acesta din urma având natura si finalitate similara primelor de vacanta
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs pârâtele Consiliul Local, Primarul Orașului, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie,solicitand modificarea in tot a acesteia și pe fond respingerea acțiunii.
În susținerea recursului pârâtele arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât termenul general de 3 ani este prevăzut de Decretul 167/1958, termen care a fost depășit, în condițiile în care nu a intervenit niciuna din cauzele legale de suspendare cursului prescripției sau de întrerupere a acestuia.
Pe fondul cauzei, recurentele consideră că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, deoarece neplata drepturilor solicitate de reclamanți nu s-a datorat culpei lor,ci plata acestora a fost suspendată prin acte normative emise de Guvernul României.
În ceea ce privește diferentele dintre primele de concediu cuvenite salariaților pentru anul 2006 și ajutorul de refacere stipulat în contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2006,solicită să se constate că stabilirea acestui drept dovedește chiar buna intenție a angajatorului, care a încercat să compenseze dreptul legal suspendat cu acordarea acestui ajutor de refacere stabilit prin negociere.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurent, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie constată că recursul este nefondat urmând a fi respins.
Se retine atat din actele depuse la dosar si recunoașterile partilor,ca reclamanții au calitatea de funcționari publici in cadrul Primariei Orasului calitate care le conferea dreptul prevăzut de art 34 alin 2 din Legea 188/1999,in sensul ca funcționarul public are dreptul pe langa indemnizația de concediu,la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu care se impozitează separat.
Critica recurenților referitoare la modalitatea de soluționare de catre instanța de fond a excepției prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiata deoarece s-a făcut o aplicare corecta a dispozițiilor legale atunci când aceasta a fost respinsa.
In cauza așa cum a reținut si instanța de fond,aplicabile sunt dispozițiile art 15 alin 1 din Decretul 167/1958,in sensul ca pe perioada suspendării legale a acordării primelor de vacanta,suspendarea survenita succesiv pana la 01.01.2007 prin legile bugetului de stat,a fost suspendat si termenul de prescripție al dreptului la acțiune pentru realizarea acestui drept.
Nici critica referitoare la modalitatea de soluționare a fondului cauzei nu este întemeiata.
drepturilor salariale ce constituie obiectul cauzei,respectiv primele de vacanta,este adevărat ca nu au fost plătite la termen întrucât pe perioada 2001-2007 acest drept a fost suspendat in mod succesiv prin dispozițiile mai multor acte normative,respectiv art. 3 alin 1 din OUG 33/2001, art. 12 al 4 din Legea 743/2001, art. 10 alin 3 din Legea 631/2002, art. 9 alin 7 din Legea 507/2003,ar. 8 alin 7 din Legea 51/2004 si art. 5 alin. 5 din Legea 379/2005-legile privind bugetele de stat pentru perioada 2002-2006.-,dar care nu a afectat in sine existenta dreptului.
Suspendarea succesiva privind plata dreptului nu duce la concluzia ca acest drept nu ar fi existat cat timp dispozițiile legale care-l reglementează nu au fost abrogate.
Ca atare dreptul reclamanților la acordarea primelor de concediu s-a născut odată cu reglementarea lui.
Daca s-ar da o alta interpretare dispozițiilor legale in materie s-ar nesocoti atât dispozițiile art. 53 din Constituția României cat si art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale,precum si principiile de drept care garantează realizarea drepturilor acordate.
de considerentele de mai înainte,Curtea in raport cu dispozițiile art. 312 alin 1 Cod proced. civilă va respinge recursul declarat de pârâți ca nefondate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtele Consiliul Local,- B, județul P șiPrimarul Orașului,- B, județul împotriva sentinței nr. 410 din 18 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul ales la Primăria, B-dul -, nr. 82 B, județul și intimat pârât, P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /2 ex./ 2008
5007/105//2007 al Tribunalului Prahova
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață Valentin Niță
