Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2571/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2571
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței nr.1112 din 03 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează întâmpinarea depusă la dosar de intimatul pârât IGPR, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1112 din 03 septembrie 2008, Tribunalul Mehedinția respins excepția necompetenței materiale și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul IGPR.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru perioada anterioară datei de 10.04.2005 și a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul internelor și reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului M pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați în solidar la plata diferențelor de drepturi de natură salarială, rezultate ca urmare aplicării sporului de 30%, actualizat în funcție de indicele de inflație calculat de la data când trebuiau acordate lunar sporurile și până la data achitării efective, precum și obligarea la plata dobânzilor legale până la momentul efectuării plăților.
S-a solicitat de asemenea obligarea pârâților să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea sa, în sensul acordării sporului de 30% din salariul lunar de bază pe aceeași perioadă.
S-a apreciat, cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, că litigiul de față este un litigiu privind funcționarii publici, având ca obiect plata unor drepturi bănești derivate din raporturile de serviciu ale funcționarului public, litigiu care se judecă de instanța de contencios administrativ în baza Legii nr.188/1999 completată cu dispozițiile Legii nr.53/2003 ( Codul Muncii ), și nu în baza Legii nr.554/2004.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR s-a reținut că reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu cu IPJ M, însă IGPR este ordonatorul secundar de credite, iar potrivit OG nr.22/2002 are obligația de a dispune măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății stabilite prin titluri executorii.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 10.04.2005, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art.1 și art.3 din Decretul nr.167/1958, urmând a se analiza în ce măsură este îndreptățit reclamantul la sporul de 30% numai pentru o perioadă de trei ani retroactiv de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe fond, s-a reținut că reclamantul nu poate beneficia de dispozițiile legale cu caracter special aplicabile ofițerilor ce-și desfășoară activitatea în cadrul DNA, structură cu personalitate juridică ce funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece este organ de cercetare al poliției judiciare în cadrul IPJ M, iar Legea 364/2004 face distincție între poliția judiciară, ce este organizată și funcționează în cadrul MIRA și poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție.
Cu privire la susținerile reclamantului referitoare la discriminarea sa în raport cu ofițerii și agenții poliției judiciare detașați la DNA, s-a reținut că sunt neîntemeiate, diferențierea de tratament având la bază un criteriu obiectiv, acela al modificării raporturilor de muncă a acestora din urmă, prin detașarea din cadrul unei instituții care face parte din structura MIRA, în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a reținut că reclamantul nu poate beneficia de dispozițiile prevăzute de art.28 din OUG 43/2002 (pentru perioada cât acestea s-au aflat în vigoare), nefiind detașat la DNA, precum și faptul că în cauză nu se identifică o situație discriminatorie bazată pe criteriile prevăzute de art.2 din OG 137/2002
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susținut că potrivit art. 28 alin. 1 lit. a din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, polițistul are dreptul la un salariu lunar compus din salariul de bază, indemnizații sporuri, premii ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege, respectiv OG 38/2003 care reglementează salarizarea polițiștilor.
Se mai susține că majorarea cu 30% a salariului solicitată este prevăzută de art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002 privind DNA cu modificările ulterioare pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul acestuia, cât și pentru cei încadrați în unitățile aparținând Poliției Române.
În motivele de recurs formulate s-a susținut că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, deoarece nu s-a acordat sporul de 30% din salariul de bază cuvenit, potrivit prevederilor art. 28 din OUG nr. 43/2002 privind DNA.
A arătat reclamantul că a fost delegat în repetate rânduri să efectueze acte de cercetare, inclusiv în cauzele de corupție aflate în competența organelor de cercetare ale poliției judiciare, desfășurându-și activitatea sub conducerea, supravegherea și controlul procurorului, potrivit dispoz.art.8 alin.1 din Legea 364/2004.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În speță, reclamantul și-a desfășurat activitatea ca funcționar public cu statut special în cadrul IPJ
Sporul de 30% din salariul de bază este prevăzut de art. 28 alin. 5 din OUG nr. 43/2002 privind DNA.
Pentru a putea beneficia de acest spor, trebuie ca intimatul reclamant să fi funcționat în cadrul DNA, ca ofițer de poliție judiciară.
Recurentului reclamant îi sunt aplicabile prevederile OG 38/2003 privind salarizarea polițiștilor, care nu prevede acordarea acestui spor.
Dreptul salarial solicitat de reclamant se aplică polițiștilor din cadrul DNA, iar diferențierea salarială se bazează pe criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unor instituții care nu face parte din structura MIRA, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile OG 137/2000, care cuprinde criteriile de discriminare.
Prin urmare, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport de instituția unde-și desfășoară activitatea pe perioada detașării, respectiv în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Întrucât dreptul de a beneficia de un spor salarial de 30% din salariul de bază nu este prevăzut în lege pentru polițiștii care efectuează acte de cercetare și care funcționează în cadrul structurilor MIRA, judecătorul nu poate extinde sfera de aplicare a unor drepturi de la o categorie profesională cu un anumit specific, la o altă categorie profesională.
Niciodată polițiștii din cadrul MIRA nu au avut prevăzut în lege dreptul pe care-l solicită reclamantul, așa încât nu se poate pune în discuție, eventual, aplicarea legii în timp.
Judecătorul nu se poate transforma în legislator pozitiv, în sensul de a introduce drepturi salariale suplimentare, față de cele prevăzute în legea care reglementează domeniul de activitate în care funcționează partea.
Curtea mai precizează că polițiștii detașați în cadrul altor autorități sau instituții beneficiază în baza art.37 din OG 38/2003 de salariul funcției respective și de celelalte drepturi legal cuvenite.
Întrucât OG 43/2002 prevedea drepturi specifice pentru polițiștii care funcționează în cadrul DNA, aceștia au încasat legal sumele cuvenite, iar polițiștii care funcționau în unitățile MIRA nu pot pretinde dreptul respectiv, pentru considerentele deja expuse.
Având în vedere motivele enunțate, Curtea va respinge recursul reclamantului, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.1112 din 03 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
Tehn.2ex/ 16 2008
Jud. fond
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriel Viziru, Doina Ungureanu
