Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 259/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.259 /
Ședința publică din 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Diana
GREFIER:
S- luat în examinare cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului Deciziei nr.970/23.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, formulată de reclamanta intimată în contradictoriu cu pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub nr. - reclamanta a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii A, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la acordarea li plata corespunzătoare, actualizate cu indicele de inflație calculate de la data nașterii dreptului până la data plății efective, în baza art. 31 aliniatul 1 litera c și litera d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, începând cu 19 august 2005 și până la încetarea raportului de serviciu a sporurile privind suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, precum și plata drepturilor bănești ce decurg din aplicarea procentelor la salariul de bază, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1189/CAF/8.10.2008, pronunțată de Judecătoria Alba în dosarul nr-,s-a admis acțiunea în contencios administrativ precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii A și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, fiecare în procent de 25 % din salariul de bază, pentru perioada 26.07.2004 - 8.10.2008, actualizate cu indicele de inflație, calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut în esență următoarele:
Reclamanta și-a desfășurat activitatea în calitate de funcționar public în cadrul Casei Județene de Pensii A începând cu data de 26.07.2004, astfel cî potrivit dispozițiilor art. 31 aliniatul1 din Legea nr. 188/1999 republicată are dreptul la un salariu compus din:
- "salariul de bază;
- sporul pentru vechime în muncă;
- suplimentul postului;
- suplimentul corespunzător treptei de salarizare"
În perioada 2004 - 2006 prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendat prin punctul 7 al art. unic din Legea nr. 164/2004 pentru aprobarea nr.OUG 123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Pentru anul 2007 și 2008 acest spor nu a fost suspendat, el nemaifiind menționat în Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007 și nici în Ordonanța Guvernului nr. 9/2008.
Dispozițiile legale invocate anterior cu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare ci doar la suspendarea exercițiului acestuia.
Suspendarea aplicării dispozițiilor legale care recunosc dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu echivalează cu stingerea acestui drept cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă reclamanților dreptul la aceste sporuri.
Pe de altă parte, art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative condiționează suspendarea unui act normativ numai pentru situațiile ce reprezintă "cazuri speciale" cum sunt cele prevăzute de art. 53 aliniatul 1 din Constituția României, respectiv "securitatea națională, ordinea, sănătatea și morala publică prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav", împrejurări care nu au existat la momentul suspendării aplicării textului normativ în cauză. Mai mult, chiar și în cazul existenței unor astfel de împrejurări trebuie să fie "proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății".
S-a reținut ca în cauza de față nici condiția proporțională nu a fost îndeplinită deoarece nu se cunosc cauzele care au dus la măsura restrângerii acestor drepturi iar, așa cum a arătat și Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o obligație lipsită de conținut redusă la "nudum jus" ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, altfel s-ar ajunge la situația în care un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea (decizia în interesul legii nr. XXIII/2005)
De asemenea, s-a consemnat ca dreptul la sporurile respective constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și în consecință acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Dreptul subiectiv, fiind așadar născut din lege, conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde pârâților să efectueze o anumită prestație, în cazul de față să dea o anumită sumă de bani întrucât suspendarea a produs efecte temporare, iar obligativitatea plății după încetarea suspendării rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art. 1 aliniatul 5 din Constituție care dispune că în România respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Faptul că Legea nr. 188/1999 și actele normative prin care anual a fost reglementată salarizarea funcționarilor publici nu cuprind dispoziții cu privire la nivelul sporurilor salariale ce constau în suplimentul postului și suplimentul corespunzător postului de salarizare nu poate constitui un motiv pentru respingerea cererii reclamanților pentru că legea nu prevede întinderea acestor drepturi deoarece în acest fel s-ar încălca nu numai dreptul acestora de acces la instanță, ci s-ar ajunge și în situația în care o normă legală ar fi lipsită de efecte, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept. Aceasta cu atât m,ai mult cu cât potrivit art. 1 din Protocolul Adiționa 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, "orice persoană fizică sau juridic are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei la sporurile reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță, deci un "bun" în sensul Protocolul la Convenție și nu s-a oferit nici o justificare pentru vreo cauză de utilitate publică în temeiul căreia să se îngrădească acest drept.
Ca atare, în condițiile în care nivelul acestor drepturi salariale e nu a fost prevăzut de lege și nici nu a fost emis vreun act administrativ prin care să se stabilească nivelul acestor sporuri în mod diferențiat, în raport de postul și gradul deținut de către fiecare funcționar public în cadrul instituției pârâte, instanța a apreciat că se impune a se aplica prin analogie dispozițiile art. 18 aliniatul 2 din Legea nr. 672/2002 privind audit public intern și art. 9 și 7 din nr.OG 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv potrivit cărora auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25 %, aplicat la salariul de bază brut lunar. Aceasta deoarece atât suplimentul postului cât și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie sporuri care se referă la complexitatea muncii prestate și la nivelul performanțelor profesionale ale funcționarilor publici din instituții în care își desfășoară activitatea și auditorii interni.
În consecință în baza art. 31 aliniatul 1 litera c și d din Legea nr. 188/1999 republicată instanța a admis acțiunea precizată a reclamantei în sensul obligării pârâtei la plata suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare, fiecare în procent de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 26.07.2004 și până ka data pronunțării prezentei hotârâri8.10.2008 (în funcție d perioada efectiv lucrată), sumă ce trebuie actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, conform art. 1082, 1084.civ.
În ce privește solicitarea reclamantei de acordare a acestor sporuri și pentru viitor aceasta nu poate primi o soluție favorabilă la acest moment, deoarece creanța nu sete însă încă născută, reclamanta având posibilitatea de a sesiza ulterior instanța în măsura în care pârâta nu-și va executa în mod benevol obligația de plată a drepturilor legale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii A, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate iar pe fond, respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
La termenul de judecată din data de 1 aprilie 2009, cauza a fost scoasă de pe rolul Curții de Apel Alba și trimisă Curții de Apel Timișoara spre competentă soluționare.
Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.259/24.02.2010 a admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii A, împotriva sentinței civile nr. 1189/CAF/2008, pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr-.
A modificat sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamante, în sensul că a obligat pârâta să plătească acesteia suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare. A respins în rest acțiunea.
Instanța de recurs a reținut că, potrivit art. 40 alin.2 lit. c din Codul muncii, dispozițiile aplicate în speță, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, revine angajatorului, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
S-a menționat ca cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003 și au fost respinse pe perioada 2004-2006, prin punctul 7 al articolului unic al Legii nr. 164/2004, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004 și nr.OG 2/2006.
Legea nr. 188/1999 precizează că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsat de legiuitor în seama administrației a cărei activitate fundamentală este acea a organizării legii sau a executării în concret a legii, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor care obligă administrația, este criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Împotriva deciziei civile nr.970/23.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoaraa formulat cerere de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului acestei decizii reclamanta intimată.
In motivarea cererii a arătat că prin sentința civilă nr.1189/CAF/2008 a tribunalului Albaa fost admisă acțiunea ei, pârâta casa Județeană de pensii A fiind obligată să-i plătească suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, fiecare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 26.07.2004 - 8.10.2008, actualizate cu indicele de inflației.
Prin decizia civilă nr.970/23.06.2008 a Curții de Apel Timișoara s-a admis recursul Casei Județene de Pensii A, a fost modificată sentința atacată în sensul că s-a admis în parte acțiunea și pârâta a fost obligată suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
A solicitat punerea în executare a acestor hotărâri judecătorești, dar pârâta a refuzat executarea, sens în care i-a fost comunicată adresa nr.4123/15.12.32009 prin care a fost îndrumată să formuleze contestație prin care să solicite lămurirea titlului executoriu.
Arată că este în situația multor colegi (funcționari publici) încadrați la alte Case Județene de Pensii din țară care au beneficiat deja de drepturile solicitate, întrucât instanțele de judecată au cuantificat dreptul sub aspectul procentual, acestora acordându-li-se suplimentul postului și i suplimentul treptei de salarizare, fiecare în procent de 25% din salariul de bază - prin asimilare cu alte categorii profesionale.
In drept a invocat art.281 ind.1, art.401 alin.1 ind.1 pr.civ.
Pârâta casa județeană de Pensii Aaf ormulat întâmpinare, arătând că achiesează la cererea formulată în sensul lămuririi dispozitivului deciziei civile nr.970/23.06.2009.
In motivare arată că prin sentința civilă nr.1189/CAF/2008 a tribunalului Alba reclamantei i s-a recunoscut dreptul privind plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare în procent de 25% fiecare, dar prin admiterea recursului s-a modificat înțelesul sentinței, aceasta fiind admisă în parte.
In acest sens pârâta înțelege să drepturile au fost acordate, dar nu au fost cuantificate de instanța de recurs și prin urmare decizia civilă nr.970/23.06.2009 nu poate fi pusă în executare.
In drept invocă art.118 pr.civ.
Examinând cererea de lămurire a înțelesului, întinderii si aplicării dispozitivului, prin raportare la motivele invocate, având in vedere dispozițiile art.281 ind. 1 Cod proc civ, Curtea constata următoarele:
Curtea constata ca dispozițiile art. 281 ind. 1 Cod proc civ sunt incidente in situația in care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice.
Curtea constata ca dispozitivul deciziei civile nr.970/23.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara este clar si nu cuprinde dispoziții potrivnice care sa impună lămurirea cuprinsului acestuia.
Astfel fiind, Curtea de Apel Timișoaraa menționat in dispozitivul deciziei mai susprecizată ca admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii A, împotriva sentinței civile nr. 1189/CAF/2008, pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr-. In consecința Curtea a precizat ca modifica sentința atacată, în sensul că admite în parte acțiunea reclamante, în sensul că a obliga pârâta să plătească acesteia suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, respingând în rest acțiunea.
Prin urmare, fata de obiectul acțiunii formulate, prin care reclamanta a solicitat obligarea paratei Casa Județeană de Pensii A, la acordarea si8 plata corespunzătoare, actualizate cu indicele de inflație calculate de la data nașterii dreptului până la data plății efective, în baza art. 31 aliniatul 1 litera c și litera d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, începând cu 19 august 2005 și până la încetarea raportului de serviciu a sporurile privind suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, precum și plata drepturilor bănești ce decurg din aplicarea procentelor la salariul de bază, dispozitivul deciziei are un conținut clar si precis, învederând Curtea ca admite in parte acțiunea formulata, in sensul ca obliga parata sa plătească reclamantei drepturile solicitate, insa in rest respinge pretențiile acesteia.
In considerentele deciziei, Curtea a menționat detaliat ca este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsat de legiuitor în seama administrației a cărei activitate fundamentală este acea a organizării legii sau a executării în concret a legii, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor care obligă administrația, este criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici. Prin urmare, Curtea constata ca in decizia civila nr.970/23.06.2009 instanța a menționat clar ca nu este atributul instanțelor de judecata de astabili cuantumul drepturilor recunoscute in favoarea reclamante, astfel ca nu se poate stabili prin hotărâre cuantumul acestora.
Reținând cele expuse, văzând si dispozițiile legale invocate, Curtea va respinge cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului Deciziei nr.970/23.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului Deciziei nr.970/23.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, formulată de reclamanta intimată în contradictoriu cu pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii A.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 februarie 2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.DD/23.03.2010
Dact.GK/2 ex./23.03.2010
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Diana
