Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2595/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2595/2009
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Rareș Dusa
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Monica
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de către reclamanta și de către pârâta împotriva sentinței civile nr.1347/12.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) suplimentul postului 25 % și suplimentul corespunzător treptei de salarizare 25 %.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare e timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 pr.civ.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr. 1347 pronunțată la 12.05.2009, Tribunalul Maramureșa admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturile prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, pentru intervalul 01.01.2004 - 01.11.2007, actualizate cu indicele de inflație calculat la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, a reținut instanța de fond că reclamanta are calitatea de funcționari publici în cadrul instituțiilor pârâte. Potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
Având calitatea de funcționari publici, reclamanții sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele 2 sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din actul normativ citat. Această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 01.01.2004. Pentru perioada 2004-2006, plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost succesiv suspendată, prin OG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006.
Art. 38 din Legea nr. 53/2003 prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Ca urmare, fiind drepturi câștigate, derivate dintr-un raport de muncă, sporurile în discuție nu puteau fi anulate prin actele normative sus menționate.
Nu mai puțin, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența.
Împotriva aceste sentințe, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii M solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii reclamantei pe motivul că instanțele de judecată nu se pot substitui legiuitorului în sensul de a stabili cuantumul celor două suplimente care nu este menționat în Legea 188/1999.
De asemenea, a declarat recurs recurenta solicitând modificarea sentinței în sensul stabilirii procentelor de 25% retroactiv din 1.01.2004 până în 1.11.2007 cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective arătând că acest drept este preăvzut de lege și nu poate fi anulat sau suspendat fără a se contraveni Codului muncii și Constituției României.
Asupra recursurilor declarate, Curtea va reține următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de funcționar public în perioada specificată în acțiune, iar drepturile salariale acordate nu au cuprins și suplimentele solicitate prin obiectul cererii de chemare în judecată.
Potrivit dispozițiilor art.31 alin.(3) din Legea 188/1999, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare nu a fost încă adoptată, funcționarii publici fiind salarizați în baza actelor normative emise anula care stabileau salariile acestora.
Analizând dispozițiile legale invocate de reclamanți, Curtea constată că acestea au prevăzut generic sporurile solicitate, fără însă a le cuantifica în vreun fel. Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999. Or, sub acest aspect, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
De altfel, prin decizia de recurs în interesul Legii nr. 20/12.09.2009, obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 1 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, Curtea va aprecia că recursul formulat de reclamanta este nefondat și în conformitate cu prevederile art.304 pct.9 raportat la art.312 pr.civ.îl va respinge.
Pentru aceleași considerente, Curtea apreciază însă ca întemeiat recursul pârâtei, fiind incident motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, îl va admite, cu consecința modificării sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M cu sediul în B M,-, jud.M, împotriva sentinței civile nr. 1347 din 12.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică, în sensul că respinge cererea reclamantei cu domiciliul în B M, str.- nr.12B,.16, jud.
Respinge recursul reclamantei împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- - - -
Red./dact.CA
4 ex. - 06.11.2009
Președinte:Radu Rareș DusaJudecători:Radu Rareș Dusa, Liviu Ungur, Monica
