Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 261/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 261/2009
Ședința publică din 26 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr. 1641 din 12.09.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, cauza privind și pe intimații CONSILIUL LOCAL și PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - indemnizație de dispozitiv.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat recurentul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care recurentul a depus la dosarul cauzei copia sentinței civile nr. 2430 din 24.10.2008 pronunțată de către Tribunalul Sălaj într-o speță similară, prin care s-a admis acțiunea reclamanților ( 25 - 27), hotărâre irevocabilă prin nerecurare, susținând că prin hotărârea depusă încearcă să arate că, se face discriminare între funcționari publici, prin faptul că uni primesc drepturile iar alți nu și a solicitat acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, la dosarul cauzei sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, închide faza probatorie și acordă cuvântul recurentului în dezbateri judiciare pe recursul promovat în cauză.
Recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele expuse pe larg prin memoriul de recurs, arătând că sunt justificate pretențiile recurenților întrucât în toată perioada 2004 - 2008 au efectuat serviciu prelungit la Primăria, după orele de program, în situații de urgență, fără a fi plătiți, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 1.641 din data de 12 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaja fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților, și, privind obligarea pârâților CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI la plata indemnizației de dispozitiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reține că în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 138/1999 - "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Totodată, potrivit prevederilor art. 47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul nr. 496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus prin Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului ORDIN, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate, instanța de fond a constatat că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile prev. în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Personalul din cadrul pârâtului face parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că ordinul invocat, nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
- este așa, reține instanța de fond, reiese și din punctul VI al ordinului, care arată că măsuri de aplicare al ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
Nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr. 215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
În aceste condiții, Ministerul Administrației și Internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării personalului contractual din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul pârâtului și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr. 138/1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală.
- este așa o demonstrează și denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar și la personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică a unităților militare) - or, în mod evident, pârâtul nu are personal militar privind salarizarea.
Chiar denumirea indemnizației, aceeade dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
De asemenea, a constatat instanța de fond, că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, și solicitând casarea hotărârii atacate, iar în urma rejudecării, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât nu ține cont de faptul că prin art. 13 din Ordinului nr. 496/2003, se face vorbire de faptul că pot beneficia de dispozițiile acestui act normativ și salariații civili care își desfășoară activitatea în instituțiile publice, iar acest ordin nu face nici o distincție între personalul contractual, funcționari publici ori polițiști, astfel că indemnizația de dispozitiv se datorează tuturor angajaților.
Cât privește susținerea instanței că funcționarii publici din cadrul autorităților administrației publice locale nu se încadrează în prev. Legii nr. 138/1999, reclamanții apreciază că această interpretare este greșită, interpretând restrictiv și discriminatoriu actul normativ arătat.
În sprijinul celor solicitate, reclamanții au invocat și dispozițiile art. 16 alin 1 și art. 53 alin. 1 și 2 din Constituția României precum și art. 5 din Codul Muncii, acte normative care impun egalitatea cetățenilor în fața legii fără privilegii și discriminări.
De asemenea, reclamanții au invocat și dispozițiile art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care impun principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor economice, iar prin acordarea sporului de dispozitiv se asigură egalitatea de tratament economic, salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități.
S-a susținut, de asemenea, că aceeași instanță a pronunțat hotărâri diferite pentru soluționarea aceleiași situații juridice întrucât în unele cazuri a admis astfel de cereri ceea ce nu este admisibil.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Cele două acte administrative respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior, de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamanții sunt funcționari publici angajați în aparatul propriu al unei unități administrativ teritoriale organizată ca atare în cadrul orașului și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamanți ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamanți ca fiind nefondat iar în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. raportat la dispozițiile legale enunțate anterior va respinge recursul declarat de către reclamanți și va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și, cu l procesual ales la sediul Primăriei, nr. 116, Jud. S, împotriva sentinței civile nr. 1.641 din 12 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
red.Gh.
dact./2 ex./09.02.2009.
jud.fond..
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
