Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 262/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 262/2009
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, -, -, împotriva sentinței civile nr. 1677 din 19.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL și PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - indemnizație de dispozitiv.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care reține că, recurenții prin memoriul de recurs au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, la dosarul cauzei sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, închide faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1677 din 19 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții - funcționari publici:, -, -, împotriva Consiliului local și Primăria comunei - prin Primar, pentru indemnizație de dispozitiv.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
adevărului că prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor () s-a completat Ordinul nr. 275/2002, al Ministerului d e Interne () și totodată s-a extins aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 în sensul că "indemnizația de dispozitiv " se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
La fel de real este și faptul că textul în discuție nu face nici o distincție cu referire la subiecții de drept cărora se adresează cunoscut fiindcă "domeniul administrației publice" este o noțiune de maximă generalitate ce cuprinde atât administrația publică centrală cât și administrația publică locală, aceasta din urmă bucurându-se de o largă autonomie funcțională pe baza unei reglementări proprii și specifice (Legea nr. 215/2001).
Pe de altă parte, ambele forme ale administrației publice sunt încadrate doar cu personal civil fie că este vorba de funcționari publici sau de personal contractual așa încât, la o primă vedere s-ar putea considera că "indemnizația de dispozitiv" se cuvine întregului personal din administrația publică (centrală și locală) ca urmare a ordinului emis de Ministrul Administrației și Internelor.
Această interpretare, aparent corectă, nu rezistă însă la o analiză mai atentă a prev. pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 dacă se are în vedere contextul în care a fost emis și prevederile legale, incidente în materie.
În acest sens, trebuie observat că Ordinul 496/2003 a fost emis de Ministrul Administrației și Internelor, după reorganizarea Ministerului d e Interne prin preluarea structurilor și instituțiilor administrației publice centrale și respectiv transformarea structurilor proprii, încadrate cu personal militar sau asimilat în structuri administrative sau de ordine publică și siguranță națională eminamente civile.
Astfel, este bine cunoscut faptul că ofițerii și subofițerii de poliție au devenit funcționari publici cu statut special iar o parte din personalul asimilat acestora, a devenit personal civil contractual, încadrat în noile structuri administrative.(Poliția comunitară, serviciul de evidență a populației, serviciul pașapoarte, serviciul înmatriculări și permise auto etc.)
Într-o atare situație este evident că dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 (care prevăd acordarea "indemnizației de dispozitiv"pentru personalul militar și civil din instituțiile publice de apărare națională) nu puteau fi aplicate decât nuanțat, raportat la noile structuri organizatorice în ce privește categoriile de personal avute în vedere de legiuitor.
Numai așa se poate eventual explica de ce ordinul în discuție nu prevede "in terminis" instituțiile domeniului administrației publice față de care prevederile pct. 9.2 se aplică și de ce nu a fost niciodată publicat, fiind doar comunicat anumitor structuri organizatorice din cadrul (actualmente ), în vederea punerii sale în aplicare.
O primă și imediată concluzie ce se poate extrage din aceste împrejurări este aceea că cele două ordine (cu nr. 275/2002 și nr. 496/2003) nu sunt acte normative cu caracter general obligatoriu, aplicabile pentru întregul personal din administrația publică centrală (și cu atât mai puțin locală) ci sunt acte administrative emise de o autoritate superior ierarhică, cu caracter de îndrumare pentru instituțiile din subordine, cărora le sunt adresate.
Consecința logică care decurge de aici, este aceea că, în conformitate cu caracterul limitat - sub aspectul subiectului căruia i se adresează - trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la "personalul civil din administrația publică" trebuie înțeleasă în sensul că se referă doar la acel personal care la data adoptării Legii nr. 138/1999 făcea parte din instituțiile publice pe care legiuitorul le-a avut în vedere: de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Faptul că, ulterior, una dintre aceste instituții publice, recte Ministerul d e Interne, a fost inclusă într-o structură organizatorică mai largă, cu dublă natură, (administrație și ordine publică), prin înființarea Ministerului Administrației și Internelor (I), actualmente purtând denumirea de Ministerul Internelor și Reformei Administrative (), nu prezintă nici un fel de relevanță.
Cum reclamanții sunt funcționari publici angajați în aparatul propriu al unei unități administrativ - teritoriale, (ce ține de administrația publică locală) și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, evident că prevederile art. 9 alin. 2 din Ordinul nr. 496/2003, nu le sunt aplicabile, pentru simplul motiv că s-ar adăuga la lege.
Însăși noțiunea de spor presupune existența unor condiții specifice cum ar fi și aceea de "dispozitiv" (ce provine din sfera militară, ordine publică, siguranță națională) așa încât, dacă s-ar interpreta"ab absurdum" că sporul de dispozitiv se cuvine "personalului civil" din domeniul administrației publice, fără nici o distincție, s-ar ajunge practic la o majorare salarială cu 25%, în acest domeniu, fără nici o bază legală.
Tocmai de aceea, s-a avut în vedere că salarizarea diferită este determinată de condiții de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici, astfel că nu a fost reținută situația de discriminare, în sensul art. 2 din nr.OG 137/2000, invocată de reclamanți.
Față de aceste aspecte și în consens cu practica judiciară majoritară (inclusiv opinia exprimată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal), tribunalul a respins acțiunea promovată de reclamanți, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, -, -, solicitând admiterea acțiunii ca întemeiată și obligarea pârâtului la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu luna decembrie 2004, actualizată cu indicele inflației de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
În motivarea recursului reclamanții arată că prin acțiunea introductivă a invocat ca temei pct. 9.2. din Ordinul nr. 496/2003 emis de care uniformizează sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea, prin comasarea celor două domenii, cel al internelor și cel al administrației publice, astfel personalul din administrația publică urmând a beneficia de o indemnizație lunară de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază.
Au invocat reclamanții și dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. e din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care impune principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor economice, iar prin acordarea sporului de dispozitiv se asigură egalitatea de tratament economic, salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Cele două acte administrative respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamantul este funcționar public angajat în aparatul propriu al unei unități administrativ teritoriale și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 426 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamant ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Față de cele menționate anterior în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții, -, -, declarat împotriva sentinței civile nr.1677/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - G - - -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./03.02.2009
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
