Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2614/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2614
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G împotriva sentinței nr.103 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a arătat că recurenta pârâtă solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.2 Cod pr. civilă.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului față:
Prin sentința nr. 103/20.01.2009 Tribunalul Gorja admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitar Veterinară și Siguranța Alimentelor
A obligat pârâta la plata sumelor corespunzătoare diferenței de 10% spor lunar din salariul de bază pentru condiții periculoase sau vătămătoare pentru perioada 09.12.2006 - 31.12.2007 și la sporul pentru condiții de stres în procent 15% pentru perioada 09.12.2006 - 31.03.2008, actualizate la data plății efective.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DSVSA Tg-
În considerentele sentinței s-a reținut că în conformitate cu dispoz. art. 30 și 33 din Legea nr. 435/2006 se menționează faptul că fiecare instituție sanitar veterinară cu personalitate juridică își întocmește statul de funcții cu încadrarea în normativele de personal numărul maxim de posturi repartizat și în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli stat de funcții, care ulterior se aprobă prin ordin al președintelui sau de celelalte ministere cu rețea sanitar veterinară proprie, ori de direcția de sănătate publică, după caz, în funcție de subordonare.
În consecință, nu poate fi reținut faptul că stabilirea statului de funcții ar aparține, acesteia revenindu-i doar atributul aprobării și nu întocmirii.
Reclamantul are funcția de consilier superior în cadrul unității pârâte și conform dispozițiilor art.14 al.1 lit. a și b din Legea nr. 435/2006 avea dreptul să beneficieze de acordarea celor două sporuri, raportat la faptul că anterior intrării în vigoare a prezentei legi, locul de muncă pe care îl ocupa și în care își desfășura activitatea, în raport de condițiile date, a beneficiat de spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare, fără ca aceste condiții să se fi modificat anterior sau ulterior apariției legii.
În ceea ce privește sporul pentru condiții de stres sau condiții deosebite de muncă, începând cu data de 31 martie 2008 locul de muncă ocupat de către reclamant a fost considerat ca fiind un loc de muncă ce se desfășoară în astfel de condiții conform regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 435/2006.
Din adresele emise de s-a constat că atât în anul 2007 cât și în anul 2008 conducerea pârâtei avea responsabilitatea nominalizării personalului care beneficiază de aceste sporuri, precum și cuantumul acestora stabilit în baza criteriilor de acordare, respectiv directorului, care aprobă propunerile consiliului de conducere cu consultarea sindicatelor semnatare a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
De altfel, acest aspect a fost cunoscut încă de la data intrării în vigoare a legii în sensul că aceste sporuri au apreciat că se acordă începând cu 1 ianuarie 2007, se impunea analizarea mutărilor temporare sau definitive ale personalului din cadrul fiecărui compartiment și stabilirea cuantumului proporțional cu timpul lucrat în cadrul acestor compartimente, astfel că a propus în mod orientativ operațiunile succesive de stabilire a locurilor de muncă și de acordare a sporurilor cuvenite pentru a se putea elabora noile proiecte ale statelor de funcții care urmau să fie trimise spre verificare și aprobare la această autoritate.
Această analiză, precum și operațiunile privind criteriile și condițiile în care se desfășoară activitatea reclamantului pentru postul de consilier superior nu a fost realizată la nivelul anului 2007, decât la nivelul anilor anteriori și al anului 2008, astfel că începând cu data de 1 ianuarie 2008 sporul pentru condiții periculoase a putut fi acordat, iar sporul pentru condiții de stres a putut fi acordat începând cu 31 martie 2008.
S-a constat că pârâta nu a respectat dispoz. art. 37 din Legea nr. 435/2006, precum și prevederile Regulamentului ce a fost avizat atât de Ministerul Muncii cu nr. 1080/P/19 iunie 2007 și de Ministerul Sănătății Publice cu nr. EN 6340 din 15 iunie 2006 care instituia în sarcina acesteia responsabilitatea nominalizării personalului care beneficiază de aceste sporuri și de a acorda sporurile atunci când sunt îndeplinite criteriile și condițiile prevăzute de legea nr. 435/2006, astfel că nu se poate reține faptul că apărarea acesteia în sensul că este doar ordonator secundar de credite neexistând resurse financiare la nivelul instituției privind onorarea acestor drepturi.
Totodată, nu se poate reține că legea nu instituie o obligație de acordare a acestor două sporuri ci doar o posibilitate, întrucât legiuitorul a stabilit la nivel general posibilitatea acordării celor două sporuri raportat la personalul care își desfășoară activitatea în instituțiile sanitar veterinare publice și o obligație la nivelul fiecărui loc de muncă pentru care s-a stabilit temporar sau definitiv, în urma operațiunilor de stabilire a locurilor de muncă și de acordare a sporurilor cuvenite, constatându-se că în cauza de față, reclamantul ocupă un loc de muncă a cărui activitate se desfășoară în condiții periculoase sau vătămătoare pentru care i s-a acordat anterior apariției legii un spor de 20% din salariul de bază și ulterior apariției legii, începând cu 1 ian. 2008 sporul de 20% a fost majorat la 30% conform art.14 din Legea nr. 435/2006.
Același loc de muncă s-a constatat că este un loc de muncă a cărui activitate se desfășoară în condiții de stres și reclamantul a beneficiat de sporul prevăzut începând cu data de 31 martie 2008, astfel că pârâta a stabilit cu întârziere măsurile necesare stabilirii locurilor de muncă ce beneficiază de aceste sporuri, cu atât mai mult cu cât acest aspect i-a fost comunicat și solicitat în repetate rânduri de către așa cum rezultă din cele patru adrese depuse în copie xerox de către reclamant.
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 435/2006 cuprind norme imperative în ceea ce privește acordarea sporurilor pentru personalul sanitar veterinar care își desfășoară activitatea în raport de condițiile menționate, astfel că acordarea acestor sporuri nu rămâne ca un liber arbitru pentru autoritatea angajatoare și nu pot fi considerate ca fiind norme permisive sau dispozitive, astfel că în momentul în care în urma nominalizării de către consiliul de conducere a locurilor de muncă care beneficiază de sporuri conform dispozițiilor legale, angajatorul are obligația acordării sporurilor respective care reprezintă o protecție socială, pentru personalul ce îți desfășoară activitatea în astfel de condiții cât și o modalitate de stimulare și de atragere a personalului sanitar veterinar de a-și desfășura activitatea în aceste locuri de muncă.
Nu s-a putut aprecia că instanța s-ar substitui ordonatorului principal de credite, întrucât acesta a stabilit categoriile de funcționari și condițiile de acordare a acestor sporuri printr-un act administrativ, iar după aprobarea Legii bugetului de stat instituția sanitar veterinară cu personalitate juridică avea obligația întocmirii statului de funcții anual cu încadrarea în normativele de personal și stabilirii salariilor de bază con for. 31 și 32 din Legea nr. 435/2006 precum și a sporurilor, a premiilor și a celorlalte depturi salariale care trebuie să se încadreze în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.
În ceea ce privește excepția invocată de pârâtă, respectiv lipsa calității procesuale pasive, în raport de dispoz. art. 41 și urm. Cod pr. civilă urmează să fie respinsă întrucât pârâta are personalitate juridică, este ordonator secundar de credite și raporturile de serviciu se realizează între reclamant și pârâtă astfel că forul ierarhic superior nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă al reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că este ordonator secundar de credite, nefiind în măsură să asigure fondurile financiare necesare plății către petent a diferenței de 10% spor lunar din salariul de bază, reprezentând spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare neacordat pentru perioada 09.12.2006 - 31.12.2007 și la plata sporului de 15% din salariul de bază pentru perioada 09.12.2006 - 31.03.2008, reprezentând spor pentru condiții de stres sau condiții deosebite cu risc de îmbolnăvire sau accidentare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, acest atribut revenindu-i Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, care în temeiul art.4 din HG nr.130/2006 modificat și completat prin HG nr.136/2007 prevede că Președintele Autorității este ordonator principal de credite.
S-a mai arătat că pârâta nu poate onora plata unor drepturi neexistând resurse financiare și nici dispoziție în acest sens din partea forului tutelar.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Salarizarea și acordarea altor drepturi personalului care își desfășoară activitatea în sistemul sanitar veterinar este reglementată de Legea nr.435/2006.
Legea prevede în art.4 că salarizarea se asigură cu încadrarea în resursele financiare alocate anual potrivit legii.
Aceeași lege reglementează și sporurile care se pot acorda personalului salarizat potrivit acestei legi.
Astfel în art.9 este reglementat sporul de vechime, în sensul că de acest spor beneficiază personalul salarizat conform legii, sporul respectiv fiind obligatoriu a se acorda tuturor salariaților în raport de vechimea în muncă.
Aceeași normă cu caracter imperativ se regăsește și în art.10 și reglementează acordarea sporurilor pentru activitatea desfășurată în timpul nopții.
Însă, în ceea ce privește acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, precum și a celui de stres legiuitorul a introdus o reglementare permisivă.
Din cuprinsul art.14 al Legii 435/2006 rezultă că pot fi acordate sporurile de mai sus.
Acest text se interpretează prin luarea în considerare și a prevederilor art.4 din lege, în sensul că autoritatea angajatoare poate să acorde aceste sporuri cu încadrarea în resursele financiare alocate anual potrivit legii
Caracterul supletiv al normei privind acordarea acestor două sporuri este evident, cu precizarea că atunci când legiuitorul a prevăzut anumite sporuri imperativ, a folosit sintagma "beneficiază de", iar în cazul acestor două sporuri s-a prevăzut că "pot fi acordate."
Motivul de recurs conform căruia dacă acordarea acestor sporuri constituie doar o posibilitate a angajatorului, dispoziția legală ar rămâne fără aplicabilitate practică,este nefondat.
Așa cum s-a arătat angajatorul poate să acorde o serie de sporuri care nu sunt prevăzute imperativ în lege, dar trebuie să țină seama de alocațiile bugetare.
Textul art.14 din lege nu este inaplicabil, ci aplicarea sa rămâne la analiza autorității angajatoare.
În speța de față s-a făcut dovada că nu au fost alocate fonduri care să poată acoperi cele două sporuri pretinse de reclamant.
Față de considerentele expuse, în baza rt.312 Cod pr.civilă se va admite recursul, se va modifica sentința, în sensul că se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR G împotriva sentinței nr.103 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Modifică sentința, respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. G
Ex.2//3.06.2009
Jud. fond C
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi
