Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 264/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.264
Ședința publică din data de 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ P, împotriva sentinței nr. 1280 din 26 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții - funcționari publici, A, C, GAB.A, N, C, G, C, G, I, I, A, TA, G, G, G, A, G, prin reprezentant legal al funcționarilor publici din cadrul DGFP D - SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI, cu sediul în B,-, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ultima strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, nu au răspuns recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D și intimații-reclamanți -, -, C, -, GAB.a, -, N, n, C, G, scu, C, G, I, I, -, ta, G, G, -, G, G, -, prin reprezentant legal al funcționarilor publici din cadrul DGFP D Sindicatul Național al Funcționarilor Publici.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru și aflat la primul termen de judecată, după care:
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, i-a act că recurenta-pârâtă DGFP Das olicitat judecarea cauzei conform art.242 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea formulată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții -, -, C, -, GAB.a, -, N, n, C, G, scu, C, G, I, I, -, ta, G, G, -, G, G, -, prin reprezentant legal al funcționarilor publici din cadrul DGFP D Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, au chemat în judecată pârâtele Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru obligarea acestora la plata drepturilor bănești pe anii 2004-2008, precum și acordarea pentru viitor, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază, suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, respectiv din data de 23.11.2004 până la data pronunțării hotărârii, sumele actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății efective pentru fiecare
La data de 3 decembrie 2008, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile: lipsa calității procesuale active a Ministerului Economiei și Finanțelor și necompetența materială a Tribunalului Dâmbovița. Solicită admiterea excepțiilor invocate și pe fond respingerea ca nefondată a acțiunii reclamanților.
În ședința publică din 16 decembrie 2008, reprezentantul reclamanților formulează în scris cerere de renunțarea la judecată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât nu s-a intrat în dezbatere asupra fondului cauzei. Cu privire la pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice care are calitate de ordonator de credite solicită a fi obligată la efectuarea plății unor sume către reclamanți urmând să solicite Ministerului Economiei și Finanțelor să efectueze alocarea de fonduri necesare în acest sens.
Prin sentința nr.1280 pronunțată în data de 16 decembrie 2008, tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici în calitate de reprezentant al funcționarilor publici din cadrul DGFP D: -, -, C, -, GAB.a, -, N, n, C, G, scu, C, G, I, I, -, ta, G, G, -, G, G, -, în contradictoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice Târgoviște și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 2005-2008 și pentru viitor, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanții sunt funcționari publici, si că prin drepturile de salarizare, aceștia nu au beneficiat de suplimentul postului si de suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare.
În drept, a constatat că aceste suplimente fac parte integrantă din salariul la care au dreptul funcționarii publici, astfel cum reiese din dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999 republicată, care prevede: " (1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare; Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii; Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Tribunalul a reținut că n perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006 și că efectele actelor normative de suspendare au încetat la termenele prevăzute în cuprinsul lor si de la acea data s-a putut relua exercițiul dreptului dobândit, respectiv dreptul la plata suplimentelor solicitate prin acțiune.
Potrivit art. 1 al.3 din si art. 53 al.1 din Constituție drepturile cetățenilor sunt garantate, iar suspendarea actelor normative generatoare de drepturi, care implicit duce la o restrângere a exercițiului acestor drepturi, poate fi dispusa numai in cazuri speciale și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Aceste condiții nu au existat, astfel încât restrângerea drepturilor nu se justifica, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept implica asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive.
Instanța de fond a constatat că împrejurarea de a suspenda prin acte normative succesive pe o durata de mai mulți ani o norma care recunoaște existenta unui drept patrimonial nu se poate transforma intr-o măsura cu caracter permanent, pentru că aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept. Dreptul la suplimentul postului si de suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare este un drept recunoscut de lege, iar suspendarea anuală a acestui drept nu înseamnă desființarea lui, dreptul existând și în prezent,cu atât mai mult cu cât în prezent acesta nu mai este suspendat si nici nu a fost desființat.
S-a mai reținut că respectarea principiului încrederii în statul de drept implica asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul si litera lor. Or, examinând pretenția concreta a reclamanților, tribunalul a conchis ca ea este întemeiata, întrucât suspendarea aplicării unei norme juridice, privita ca un element legislativ, este prin excelenta temporara si, la data expirării termenului suspendării, dreptul devine sau, după caz, redevine plenar. În conformitate cu disp.art.64 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa, în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendata printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior, prevăzându-se în mod expres data la care se produce suspendarea si durata ei. Prevederile alin.2 al articolului susmenționat relevă că la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectata de suspendare reintră de drept în vigoare. Iar angajatorul nu si-a executat voluntar obligația de a plăti aceste elemente ce fac parte in mod direct din salariul reclamanților invocând suspendarea prevederilor legale privind plata acestora.
În acest context reclamanții având calitatea de funcționari publici sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și din actul normativ citat. Reclamanții așa cum recunoaște pârâta nu au primit până în prezent de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică. Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția pentru apărarea dreptului și al libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului.
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din protocolul adițional 1 la convenția menționată.
Tribunalul, luând act de cererea de renunțare la judecata în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, a constatat că excepțiile solicitate prin întâmpinare au rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, criticând-o ca netemeinică, susținând în esență că instituția pârâtă nu are calitatea de ordonator de credite, ci numai terțiar de credite, astfel încât nu pot beneficia decât de ceea ce ordonatorul principal, Ministerul Finanțelor Publice, le alocă și solicitând desființarea sentinței.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală. Or, este bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală - "specialia generalibus derogant".
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
În lipsa unui act normativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor 2 suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Executive și ar încălca principiul consacrat în art. 1 alin.4 din Constituția României.
Instanțele de judecată nu pot cenzura soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege. S-ar încălca, astfel, rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
Nefiind reglementate printr-un act normativ în vigoare, drepturile salariale solicitate de reclamanți nu fac obiectul protecției normelor constituționale și nici al Protocolului adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Altminteri, înseamnă că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și să creeze o nouă lege, ceea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești.
Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va admite recursul, va modifica în tot sentința și va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți, în cauză fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județ P, împotriva sentinței nr. 1280 din 26 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții - funcționari publici, A, C, GAB.A, N, C, G, C, G, I, I, A, TA, G, G, G, A, G, prin reprezentant legal al funcționarilor publici din cadrul DGFP D - Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, cu sediul în B,-, sector 1.
Modifică în tot sentința nr. 1280 din 26 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- - - - G -
Grefier,
- -
Red. / tehnored.
3 ex./ 25.02.2009
ds.fond - Tribunalul Dâmbovița
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
